Sfantul Stefan din Decani a fost unul dintre cei mai de seama regi ai Serbiei. Cunoscut si sub numele de Stefan Uros al III-lea, el a condus poporul sarb intre anii 1322-1331, cu dreptate si frica de Dumnezeu. Cea mai insemnata ctitorie a sa este Manastirea Visoki Decani, unde, dupa trecerea la cele vesnice, a si fost inmormantat. Pentru viata lui sfanta, regele Stefan din Decani a fost canonizat de Biserica Ortodoxa, el fiind praznuit anual, in ziua de 11/24 noiembrie.
Sfantul Stefan de Decani, regele Serbiei
Stefan Uros al III-lea din Decani s-a nascut in anul 1285. El a fost nepotul regelui Stefan Uros I, fiul regelui Milutin (Stefan Uros al II-lea) si tatal regelui Dusan (Stefan Uros al IV-lea). Regii sarbi erau numiti "Stefan", in cinstea Sfantului Stefan, ocrotitorul Serbiei, si "Uros", in cinstea regelui Uros I. Mama lui a fost Ana, fiica regelui George I al Bulgariei. Bunicul sau din partea mamei a fost George I de Bulgaria, iar sotia sa, Maria, a fost sora lui Ioan Asan al III-lea de Bulgaria.
Stefan a invatat carte la curtea tatalui sau, studiind cu pasiune, atat cultura populara, cat si scrierile sfinte ale Bisericii. Pe cand era inca tanar, pentru a pastra pacea intre sarbi si tatari, neavand de ales, Stefan a fost trimis de tatal sau la curtea hanului Noghai, din Hoarda de Aur, ca ostatic. Ascultator si smerit, printul Stefan a petrecut cu rabdare intre tatari, imprietenindu-se chiar cu unii dintre apropiatii hanului. El a fost tinut ostatic pana la moartea lui Nogai, in anul 1299, cand, cu ajutorul unui demnitar, a reusit sa se intoarca sanatos in Serbia.
Ajungand la varsta potrivita, printul Stefan s-a casatorit cu Teodora, fiica regelui Smilatz al Bulgariei. Celor doi, regele Milutin le-a incredintat regiunea Zeta, spre a o conduce pana la primirea tronului Serbiei.
Intre timp insa, regele Milutin s-a recasatorit, luand de sotie pe Simonida, fiica imparatului Andronic al II-lea Paleologul. Noua imparateasa a complotat inca dintru inceput impotriva printului Stefan, dorind ca tronul sa fie mostenit de unul dintre fratii sai, anume de Stefan Constantin. Astfel, ea l-a convins pe regele Milutin de faptul ca printul Stefan vrea sa il detroneze, spre a fi incoronat mai inainte de vreme.
In anul 1314, crezand minciunilor spuse de Simonida, regele Milutin porunceste ca fiul sau, Stefan, sa fie orbit si trimis la Constantinopol, ca prizonier. Se spune ca, mai inainte de a fi orbit, inaintea lui s-a aratat Sfantul Ierarh Nicolae, intr-o biserica din Ovcar Polje, zicand: "Stefane, nu te teme, iata ochii tai se afla in palma mea. La vremea cuvenita, ii vei primi inapoi."
La inceput, imparatul s-a purtat nemilos cu printul Stefan, inchizandu-l intr-un spatiu mic din palat si interzicandu-i orice vizita. Mai apoi, imparatul l-a inchis in Manastirea Pantocrator, crezand ca viata aspra a monahilor il va stinge treptat din viata. Din mila lui Dumnezeu, el a petrecut cinci ani in Manastirea Pantocrator, unde s-a indeletnicit cu rugaciunea si asprele nevointe monahale. In scurt timp, el i-a intrecut in bunatati nu doar pe monahii din obstea de la Pantocrator, ci si pe multi dintre monahii cetatii. Astfel, imparatul a inceput sa-l respecte si sa mearga adesea la el, pentru a se sfatui.
Se crede ca printul Stefan al Serbiei a avut si el un merit in infrangerea ereziei lui Varlaam de Calabria, cu care s-a luptat duhovniceste Sfantul Grigorie Palama. Pe cand Stefan se nevoia in obstea de la Pantocrator, nerusinatul Varlaam ii insela cu minciuna pe multi dintre boierii din Constantinopol. Fiind nedumerit, se spune ca imparatul l-a chemat la sine pe Sfantul Stefan Uros si l-a intrebat despre invatatura lui Varlaam. Printul a raspuns imparatului, zicand: "Oare, nu pe cei ce Te urasc pe Tine, Doamne, am urat si asupra vrajmasilor Tai m-am mahnit? (Psalmul 138, 21). Cei rai (ereticii) trebuie scosi afara din societatea oamenilor." In urma acestui sfat intelept, imparatul l-a alungat pe Varlaam din cetate.
La un moment dat, imparatul bizantin l-a trimis in Serbia pe egumenul de la Pantocrator, spre a duce un mesaj regelui Milutin. Cand acesta l-a vazut pe egumen, l-a intrebat indata despre fiul sau. Egumenul, plin de evlavie, i-a spus regelui: "O, rege, tu voiesti sa stii cum se afla al doilea Iov! De un lucru te incredintez: saracia lui este mult mai slavita decat maretia ta regala!" Afland cat de frumos traieste fiul sau, regele Milutin s-a gandit sa-l cheme inapoi, in Serbia.
In anul 1317, tanarul Stefan ii scrie o scrisoare episcopului Danilo din Hum, rugandu-l sa mijloceasca pentru el, inaintea tatalui sau. Drept urmare, Danilo i-a scris arhiepiscopului Nicodim din Serbia, care a vorbit cu regele Milutin si l-a convins sa isi cheme inapoi fiul.
Dupa cinci ani petrecuti in aspre nevointe monahale, mai inainte de a porni spre Serbia, Sfantul Nicolae i s-a aratat iarasi printului Stefan, zicandu-i: "Am venit sa implinesc fagaduinta ce ti-am facut." Apoi, insemnand sfantul cu semnul Sfintei Cruci ochii cei inchisi ai lui Stefan, acestia s-au facut sanatosi. Aceasta minune este pomenita pe 9 mai, odata cu aducerea cinstitelor Moaste ale Sfantului Nicolae la Bari, in Italia.
In anul 1319, Stefan a fost chemat inapoi, in Serbia, si a fost pus conducator peste Budimlje, actualul Ivangrad, pe cand fratele sau vitreg, Stefan Constantin, era rege in Zeta. Dupa trei ani, regele Milutin a trecut la cele vesnice, iar Stefan, cel mult-iubit de popor, a fost ales rege al Serbiei. Slujba de incoronare a fost savarsita de catre arhiepiscopul Nicodim I, in manastirea patriarhala din Pec, in ziua de 6 ianuarie 1322.
Intre timp, verisorul sau, Stefan Vladislav al II-lea, s-a autoproclamat rege peste o parte din Serbia. Pregatindu-se pentru razboi, in anul 1322, Serbia a fost impartita intre doi conducatori independenti. In anul 1324, Vladislav a fost intrant in lupta, el plecand mai apoi in Ungaria.
La randul lui, fratele sau vitreg, Stefan Constantin, umplandu-se de pizma, a adunat o armata, spre a pune mana pe domnie in chip fortat. Pentru a nu se varsa sange, regele Stefan Uros al III-lea, i-a scris acestuia o scrisoare frateasca: "Arunca departe de la tine dorinta de a veni cu o armata straina sa lupti impotriva poporului tau; mai bine, sa ne intalnim amandoi, in pace, si sa fii cel de-al doilea in imparatie, pamantul Serbiei fiind indeajuns de mare pentru amandoi. Eu nu sunt Cain, care l-a omorat pe fratele sau, ci Iosif, care l-a iubit, si astfel iti vorbesc. Nu te teme de mine, caci in Domnul iti vorbesc. Tu te-ai pregatit sa vii cu rautate la mine, insa pe mine m-a imbunat Domnul, precum vezi, si te astept in pace."
Ramanand nemiscat in intentia lui cea rea, Constantin a pornit la razboi impotriva fratelui sau, atat armata lui, cat si el, pierind in lupta. Stefan Uros al III-lea a ramas rege al Serbiei, iar fiul acestuia, Dusan, a fost numit print de Zeta, in locul lui Constantin. In anul 1327, dupa ce s-a stabilit pacea in toate tinuturile Serbiei, drept multumire adusa lui Dumnezeu, printul Stefan Uros al III-lea a zidit Manastirea Visoki Decani, pe care a inchinat-o Sfantului Ierarh Nicolae si care este una dintre cele mai frumoase biserici crestine din lume.
De-a lungul domniei sale, regele Stefan din Decani a daruit numeroase daruri bisericilor si manastirilor. Astfel, el a ctitorit sfinte locasuri in Sfantul Munte Athos, in Ierusalim si in Alexandria. De asemenea, el a binecuvantat cu daruri si Manastirea Pantocrator, din Constantinopol. Neuitand de ajutorul dat de Sfantul Nicolae, in anul 1327, regele a comandat o icoana cu chipul sfantului, precum si alte odoare de pret, pe care le-a trimis la Catedrala din Bari, unde se aflau Moastele sfantului. Icoana sfantului, fiind lata de peste un metru si inalta de aproape doi metri, se pastreaza si astazi in catedrala, in cripta in care se afla racla cu cinstitele Moaste ale Sfantului Nicolae.
Mihail Asan al II-lea, regele Bulgariei, a divortat de Ana, sora lui Stefan Uros al III-lea, si s-a casatorit cu printesa Teodora, din familia Paleologilor. Prin aceasta inrudire, in anul 1330, bulgarii s-au pregatit si mai mult pentru a invada Serbia. Cu toate acestea, in lupta din Velbuzhd, tarul Stefan al Serbiei a infrant armata bulgara, imparatul Mihail Asan al III-lea fiind omorat. Auzind de infrangerea aliatului sau, imparatul bizantin Andronic al III-lea Paleologul s-a retras. In urma acestei victorii, granita Serbiei s-a mutat mai la sud, inspre Macedonia, insa din teritoriile bulgarilor imparatul nu a luat nimic.
Sfantul Stefan din Decani avea mare evlavie la Sfantul Nicolae, ierarhul facator de minuni care ii daruise iarasi vederea ochilor trupesti. Se spune ca, mai inainte de sfarsit, Sfantul Nicolae i s-a aratat iarasi regelui, zicandu-i: "Domnul te cheama la El, rege Stefan. Pregateste-te sa parasesti aceasta viata." Afland aceasta, regele si-a daruit intreaga avere Manastirii Decani.
Intre timp, cativa boieri de la curtea regala au inceput sa conspire impotriva lui, cautand sa-l detroneze. Astfel, crezand unor minciuni uneltite de cei vicleni, fiul sau, printul Dusan, il va intemnita pe Sfantul Stefan in castelul din Zvecan. Aici, fara a sti regele Dusan, boierii il vor omora pe Sfantul Stefan de Decani, sugrumandu-l, in ziua de 11/24 noiembrie 1331. Mai apoi, afland despre moartea tatalui sau, regele Dusan ii va omora pe toti cei implicati in complot.
In ziua de 29 iunie 1332, cand Biserica ii praznuieste pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel, regele Dusan a luat trupul tatalui sau, din Zvecan, si l-a asezat in Manastirea Decani, intr-un mormant sapat in marmura, dupa cuviinta. Dupa sapte ani, in anul 1339, mormantul a fost deschis, iar trupul regelui Stefan Uros al III-lea din Decani a fost aflat neputrezit. In acea zi, nenumarati bolnavi s-au tamaduit langa cinstitele lui Moaste, printre care si multi orbi. Viata plina de incercari, ostenelile cele monahale si moartea cea muceniceasca au fost incununate de Dumnezeu cu daruri vesnice.
Stefan Uros al III-lea din Decani este vazut ca un erou national, Biserica Ortodoxa randuindu-l in ceata sfintilor, cu data de praznuire pe 11/24 noiembrie. El a trait ca un mucenic toata viata, avand de rabdat multe nedreptati, atat de la cei apropiati ai sai, cat si de la cei straini. Cinstitele sale Moaste sunt pastrate, cu mare evlavie, in Manastirea Visoki Decani, marea sa ctitorie, iar coroana lui regala este pastrata in Manastirea Cetinje, din Muntenegru.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius