Sfantul Paisie de la Neamt

[altmariustotal ortodox]

Sfantul Paisie de la Neamt este cinstit de Biserica pe 15 noiembrie.

Sfantul Paisie de la Neamt este unul din marii nevoitori si innoitori ai monahismului romanesc din veacul al XVIII-lea. Este pomenit de Biserica Ortodoxa Romana in fiecare an, la data de 15 noiembrie. S-a nascut in orasul Poltava, din Ucraina, la 21 decembrie 1722, primind la botez numele Petru. Din scrierile ucenicilor sai, aflam ca tatal sau a fost preot si ca mama sa a intrat in cinul monahal.

Luand hotararea de a se calugari, ajunge la manastirile Liubetk si Medvedovschi. Nemultumit de viata de aici, ajunge la Lavra Pecerska din Kiev, unde devine rasofor. Impreuna cu prietenul sau Alexie, decide sa plece in Tarile Romane.

Ajuns in Tara Romanesca vietuieste  in schiturile Dalhauti, Traisteni, Poiana Marului si Carnu. Ii cunoaste pe schimonahii Vasile de la Poiana Marului, Onufrie de la Carnu si alti parinti cu viata aleasa. Despre Dalhauti, unde Paisie se opreste prima data, istoricul rus Cetfericov, care a scris viata lui Paisie, spune: "Egumen al schitului era un ucenic al staretului Vasile. Aici erau multi asceti insemnati. Asa era, bunaoara, parintele Rafail, care se indeletnicea cu transcrierea cartilor sfinte". "Un alt nevoitor era monahul Dosoftei, care locuia departe de schit, si schimonahul Timoftei care era iscusit in convorbiri duhovnicesti si in talcuirea cartilor sfinte (trebuia sa le talcuiasca in romaneste, ca sa inteleaga calugarii romani). Acesti doi monahi traiau retrasi intr-o vale adanca". "Ei facura asupra lui Paisie o profunda impresie". Aici descoperea Paisie vietuirea isihasta.

Dupa o vreme ajunge la Sfantul Munte Athos, unde este tuns in monahism si unde se nevoieste timp de 17 ani. Paraseste  Sfantul Munte in anul 1763 si ajunge la schitul Varzaresti, din partile Buzaului. De aici se indreapta spre Moldova. Este numit staret la Manastirea Dragomirna, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca. Vietuieste aici din anul 1763 pana in 1775, cand, datorita ocupatiei austriece, se retrage cu intreaga obste la Manastirea Secu.

Dorul sa vina in Moldova il primeste de la mitropolitul moldovean Antonie, refugiat in Rusia in timpul razboiului ruso-turc (1735-1739). De la el afla multe despre Moldova si bisericile sale. Istoricul Cetfericov, scrie despre starea monahismului romanesc la sosirea lui Paisie: "Paisie intra pe pamantul Moldovei cu simtamantul celei mai mari bucurii si cu dragoste sincera pentru el. El stia ca aici infloreste monahismul, ca aici vin din Rusia multi asceti, care cauta un adapost pasnic si favorabil pentru viata singuratica si tacuta si el dorea din tot sufletul sa se lipeasca de sihastrii de aici, sa vietuiasca impreuna cu ei in singuratate si tacere si astfel sa-si realizeze visul sau statornic din copilarie si tinerete. In vremea aceea, Moldova se prezenta ca unul din cele mai infloritoare coltisoare ale lumii ortodoxe. In Orientul grec, Ortodoxia stramtorata si impilata de turci nu se putea bucura de libertatea trebuitoare. In Rusia viata monahala incerca o stramtorare din partea guvernului".

In anul 1779, i s-a incredintat egumenia manastirii Neamt. Astfel, lasa la Secu pe duhovnicul Ilarion si se muta la Neamt. Numarul vietuitorilor nemteni s-a ridicat la 700, intre care erau moldoveni, munteni, transilvaneni, rusi, ucrainieni, bielorusi, greci, bulgari, sarbi si chiar fosti necrestini trecuti la Ortodoxie. S-au continuat si aici traducerile din scrierile Sfintilor Parinti si ale marilor asceti in limbile romana si slavona. S-a format chiar o adevarata "scoala" de traducatori. O traducere a Filocaliei, in slavo-rusa, intocmita de Paisie, a aparut la Petersburg, in 1793. In felul acesta, prin stradaniile staretului Paisie, manastirea Neamt a devenit cel mai insemnat centru de cultura teologico-ascetica din tarile romane.

A trecut la cele vesnice la 15 noiembrie 1794  si a fost ingropat in biserica mare a manastirii Neamt.

Mentionam ca Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat in 1988. In sedinta Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 20 iunie 1992, s-a hotarat generalizarea cultului Cuviosului Paisie de la Neamt si in Biserica noastra.

Sfantul Paisie de la Neamt, innoitor al vietii duhovnicesti si traducator al scrierilor Sfintilor Parinti

Cea mai importanta lucrare scrisa ramasa de la Sfantul Paisie este "Asezamantul", in 8 puncte, alcatuit la Dragomirna. In aceasta lucrare stabileste normele vietii monahale, care erau alcatuite dupa invatatura Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti. In manastirile unde au fost aplicate (Dragomirna, Secu, Neamtu), s-au alcatuit obsti asemanatoare celor din Sfantul Munte.

Acest mod de organizare a vietii monahale a dainuit multa vreme. Pravila sa a fost aprobata si intarita prin hrisoave domnesti, deoarece numeroase manuscrise romanesti, incepand din 1795 si pana in 1880, au transmis copii dupa "Asezamantul" Sfantului Paisie.

Sfantul Paisie le cerea calugarilor sa faca trei lucruri in chilii: sa citeasca cuvintele Sfintilor Parinti, sa practice rugaciunea mintii si, dupa putere, sa faca metanii cu lacrimi. Spovedania fratilor din obste se facea in fiecare seara, iar pentru cei mai sporiti duhovniceste, o data la trei zile. Pentru aceasta, Sfantul Paisie a randuit 24 de duhovnici, care spovedeau si indrumau duhovniceste intreaga obste.

Ceea ce a adus Sfantul Paisie in monahismul romanesc nu e preocuparea de rugaciunea lui Iisus - caci aceasta s-a mentinut mereu intre miile de sihastri din muntii tarilor romane -, ci  introducerea acestei rugaciuni in viata de obste. Asa s-a ajuns la o inviorare a spiritualitatii isihaste.

Un alt lucru adus de Paisie a fost stimulentul dat celor din jurul lui pentru traducerea scrierilor filocalice din limba greaca. Putem afirma ca multe din aceste traduceri erau mai curand o revizuire a unor traduceri mai vechi in lumina textelor grecesti, revizuire facuta adesea, cand era vorba de vechile traduceri slavone, nu numai dupa texte grecesti, ci si dupa traduceri romanesti. Astfel, contributia lui a fost mai mult una de ordin cultural, de multiplicare, de revizuire si de difuzare a scrierilor duhovnicesti si nu atat una de innoire sau de adancire a vietii duhovnicesti.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Asculta si: 

Troparul Sfantului Paisie Velicikovski

Vecernia Sfantului Paisie Velicikovski - Stihiri la Doamne strigat-am