Sfantul Ipatie din Gangra

[altmariustotal ortodox]

Sfantul Ipatie s-a nascut in regiunea Cilicia, iar mai apoi a vietuit in Galatia. A fost hirotonit si numit episcop in cetatea Gangra, din Paflagonia, aflata astazi in Turcia. A participat la Sinodul Intai Ecumenic, intrunit in cetatea Niceea, in anul 325. Este cunoscut drept un mare facator de minuni, inca din timpul vietii, precum si dupa moarte. Sfantul Ipatie din Gangra este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 31 martie.

"Si partas obiceiurilor si urmator scaunelelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele inalte. Pentru aceasta, cuvantul Adevarului drep invatand si cu credinta rabdand pana la sange, Sfintite Mucenice Ipatie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre."

Sfantul Ipatie din Gangra

Sfantul Ipatie s-a nascut in regiunea Cilicia, iar mai apoi a vietuit in Galatia. Prin rabdarea multor ispite si lupte duhovnicesti, el a ajuns cunoscut ca facator de minuni. In cele din urma, Sfantul Ipatie a fost hirotonit si numit episcop in cetatea Gangra, capitala Paflagoniei, aflata in Asia Mica. In acea vreme, aceasta regiunea era o provincie importanta a Imperiului Bizantin.

Gangra este numele antic al unei localitati aflate in provincia Cankiri, Turcia. Localitatea Cankiri, capitala a regiunii omonime, se afla la o distanta de aproximativ 140 de kilometri nord-est de Ankara, fiind asezata intr-o vale puternic irigata de ape, la o altitudine de 800 de metri. In antichitate, actuala localitatea era cunoscuta sub numele de Gangra, iar mai apoi, pentru o perioada, sub numele de Ghermanicopolis, cu toate ca Ptolemeu o numeste Ghermanopolis, iar mai apoi Changra, Kandari si Kanghari. Cuvantul "gangra" insemna "capra".

In perioada de inceput a crestinismului, localitatea Gangra a fost aleasa drept scaun mitropolitan pentru regiunea Paflagonia. Acest scaun mitropolitan nu a avut niciodata mai mult de cinci episcopii sufragane. Scaunul mitropolitan din Gangra se crede ca a fost desfiintat undeva prin secolul al XIV-lea, cand regiunea a fost cucerita de catre turci.

In anul 325, Sfantul Ierarh Ipatie s-a numarat, impreuna cu Sfintii Atanasie cel Mare, Nicolae si Spiridon, intre cei 318 Sfinti Parinti care s-au adunat la Sinodul Intai Ecumenic, intrunit in cetatea Niceea, la cererea Sfantului Imparat Constantin cel Mare.

Sfantul Ipatie s-a aratat facator de minuni inca din timpul vietii sale, tamaduind bolile trupesti si sufletesti ale oamenilor. A prefacut niste ape amare in ape bune de baut si a facut sa izvorasca un izvor tamaduitor cu apa calda. Inca si mai mult, dintr-un rau s-au vazut iesind lumini minunate care ii luminau calea in noapte, pentru a nu se impiedica de pietre si a nu cadea in apa.

Pe vremea imparatului Constantiu al II-lea, fiul Sfantului Imparat Constantin cel Mare, in vistieria palatului din Constantinopol s-a ascuns in balaur infricosator. Nu se stie ce fel de animal era, insa se stie ca fusese in stare sa-i omoare pe toti vitejii care au incercat sa-l scoata afara.

Sfantul Ipatie a fost chemat de imparat pentru a-l scapa de acest mare necaz. Ajuns inaintea imparatului, sfantul i-a spus: "Nu poate rugaciunea mea, imparate, insa poate credinta ta catre Dumnezeu!" Apoi, el i-a spus imparatului sa aprinda un foc mare, in hipodrom si sa astepte cu rabdare.

Sfantul Ipatie a mers in vistierie, avand scut tare credinta si rugaciunea. S-a apropiat de balaur, i-a intins toiagul sau si, in numele lui Hristos, i-a poruncit sa-l urmeze. Atunci, balaurul a prins in gura toiagul si a pornit in urma sfantului. Avea o lungime de cativa zeci de metri.

Ajuns in hipodrom, sfantul i-a poruncit astfel: "In numele lui Hristos, pe Care si eu cel neinsemnat Il propovaduiesc, iti poruncesc sa intri in mijlocul focului acestuia." Balaurul a ascultat si astfel a fost izbavit palatul si cetatea. Vazand minunea, imparatul a poruncit sa fie pictat chipul Sfantului Ipatie si sa fie asezat in vistieria palatului imperial.

Dupa ce a plecat din Constantinopol, in drum spre cetatea Gangra, vrednicul episcop Ipatie a cazut in mainile talharilor. Un grup de eretici, urmatori ai lui Novatian, l-au atacat cu multa violenta. L-au batut, l-au impuns cu sabiile si l-au lasat abia viu, intr-un loc pustiu. Apoi, o femeie din grupul ereticilor, luand o piatra mare, a zdrobit capul sfantului.

Cuprinsi de frica, ereticii au ascuns trupul Sfantului Ipatie si au fugit. In acel moment, femeia a inebunit, iar barbatii s-au indracit. Dupa cateva zile, insa, trupul sfantului a fost descoperit de un taran simplu, care a auzit in acel loc ascuns cantari minunate, cantari ingeresti. El a chemat locuitorii cetatii si, cu multe cantari, si-au purtat pe sus episcopul si l-au inmormantat intr-un loc de mare cinste. In tot acest timp, femeia s-a lovit singura cu piatra aceea cu care l-a omorat pe sfant si si-a marturisit in gura mare pacatul. Abia dupa inmormantare, femeia cea ucigasa a fost izbavita de duhul cel necurat care o chinuia.

Moastele Sfantului Ierarh Ipatie din Gangra, anume Capul sau cel sfintit, se pastreaza astazi in Manastirea Sfantul Pavel, din Sfantul Munte Athos. El este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 31 martie.

Iulian Predescu