„Preacucernici Părinţi, iubiţi credincioşi vă spun tuturor Bine aţi venit la această Sfântă Liturghie, la sărbătoarea Sfântului Iosif, la sărbătoarea Catedralei noastre”. Cu aceste cuvinte i-a salutat ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, pe cei prezenţi în număr foarte mare în Catedrala „Sf. Iosif” din Bucureşti, preoţi şi credincioşi, în seara zilei de 19 martie 2012. În urmă cu aproximativ 137 de ani, în 1875, tot într-o zi de 19, dar a lunii septembrie, un alt Arhiepiscop, Ignaţiu Paoli, primul Păstor al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, punea cu mare solemnitate piatra de temelie a acestui lăcaş de cult, eveniment despre care dau mărturie cuvintele săpate în marmură din Catedrală:Lui Dumnezeu cel mare şi bun, în cinstea Sfântului Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria, preacinstitul şi preavrednicul domn Ignatius Paoli, Episcop romano-catolic de Bucureşti, a binecuvântat şi a pus această piatră în ziua de 19 septembrie 1875.
În pofida tuturor vicisitudinilor şi uneltirilor, şi atunci, dar şi astăzi şi mai departe în viitor, Catedrala „Sf. Iosif” a fost, este şi va fi martoră a ocrotirii şi a mijlocirii Patronului ei ceresc, astfel încât ea continuă să fie o mărturie reală şi grăitoare a prezenţei neîntrerupte a Catedrei episcopale şi a catolicilor în „oraşul lui Bucur”. De altfel, Rugăciunea Sfintei Liturghii din solemnitatea Sfântul Iosif, Soţul Sfintei Fecioare Maria, se doreşte o cerere de rugăciune pentru ca „prin mijlocirea lui”, Biserica „să păstreze misterele mântuirii şi să lucreze cu râvnă pentru împlinirea lor în neamul omenesc”.
Împreună cu ÎPS Ioan Robu, la sfântul altar au slujit PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti, Mons. Baudouin Muankembe, consilierul Nunţiaturii Apostolice din Bucureşti, şi preoţi din parohiile bucureştene şi din împrejurimi. Aceştia, împreună cu persoanele consacrate şi cu credincioşii laici, umplând sfântul lăcaş, au binevoit „să slujească cu veneraţie la altarul Domnului” în această zi de sărbătoare pentru întreaga Arhidieceză, şi au putut reflecta cu ajutorul cuvântului de învăţătură al Păstorului ei, ÎPS Ioan Robu, la realitatea şi adevărul cuvintelor că „asemenea Sfântului Iosif, şi nouă ne-au fost încredinţate misterele mântuirii”.
Care sunt misterele mântuirii?, a întrebat retoric ÎPS Ioan, iar răspunsul - a subliniat înaltul prelat - ne este dat de către Prefaţa Liturghiei: „Sfântul Iosif a fost ales «să fie soţ al Sfintei Fecioare Maria»; în al doilea rând, a fost chemat să fie ocrotitorul Fiului lui Dumnezeu care s-a născut din Fecioara Maria «prin adumbrirea Duhului Sfânt»”. Istoria Întrupării Fiului lui Dumnezeu, această taină încredinţată Sfântului Iosif, „a fost preluată de Biserică, pentru ca peste veacuri să anunţe aceeaşi lucrare a lui Dumnezeu în lume”. Iar Biserica „vestind în lume misterele mântuirii, îl pomeneşte mereu pe Sfântul Iosif, Patronul Bisericii Universale”, din acelaşi motiv pentru care Dumnezeu l-a ales: pentru sfinţenia sa şi pentru înţelepciunea sa”.
Sfântul Iosif, comparat mereu de Tradiţia Bisericii cu patriarhul Abraham, părintele credinţei, „a crezut împotriva oricărei speranţe”, iar pentru credinţa sa Dumnezeu l-a ales şi i-a dat o chemare cu totul aparte: „chemarea de a fi părinte, tată ocrotitor pentru Fiul lui Dumnezeu care s-a născut din Fecioara Maria prin adumbrirea Duhului Sfânt”. Sfântului Iosif, a spus spre încheiere ÎPS Ioan, i s-au încredinţat misterele mântuirii, „adică să aibă grijă de Fiul lui Dumnezeu”. Biserica, chemându-ne prin Botez, - a subliniat Arhiepiscopul - ne-a ales pe fiecare dintre noi şi ne-a încredinţat fiecăruia misterele mântuirii: „adică să avem grijă de Fiul lui Dumnezeu pus în cuvântul Evangheliei, pus în urechile noastre şi în inima noastră, să avem grijă de Fiul lui Dumnezeu din Sfânta Euharistie, din Sfânta Taină a Altarului”. La aceasta trebuie să lucrăm în viaţa noastră, implorându-l prin rugăciunile noastre pe Sfântul Iosif „ca să ne inspire să facem bine alegerile pe care le facem, să facem bine ceea ce Dumnezeu ne inspiră şi să nu uităm niciodată că ni s-au încredinţat misterelor mântuirii”.
În continuarea Sfintei Liturghii, toţi cei din Catedrală i-au înălţat „cântări de laudă”, binecuvântându-l şi preamărindu-l pe Părintele sfânt, „atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos”. Şi, după ce „familia lui Dumnezeu”, pe care El o ocroteşte pururi, „s-a îndestulat-o cu pâinea cerească, păstrând în ea darurile pe care Domnul i le-a împărtăşit fără încetare”, ÎPS Ioan a mulţumit tuturor pentru participarea la sărbătoarea Sfântului Iosif, dorindu-le din toată inima celor care îşi sărbătoresc onomastica „toată binecuvântarea şi tot ajutorul de la Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Iosif”, pentru ca, la finalul Liturghiei, să împartă peste toţi binecuvântarea lui Dumnezeu.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius