Sfantul Ioasaf a fost fiul credinciosului conducator al Epirului si Tesaliei, Simeon Sinisi, care descindea din casa regala Nemanja si a fost proclamat "Tar al grecilor, al sarbilor si al albanezilor” sub numele "Simeon Uros Paleologul". Mama sa, Tomaida, a fost sora conducatorului Epirului, Nichifor II.
Sfantul Ioasaf s-a nascut in jurul anului 1350 primind la Botez numele Ioan. A aratat de timpuriu un zel deosebit pentru viata duhovniceasca. Pleca in numeroase pelerinaje la biserici si manastiri si, in special, la manastirile din Muntele Athos si Meteora, participand la Sfanta Liturghie si la celelalte slujbe.
Dupa moartea tatalui sau in 1369, care i-a lasat tronul imperial si titlul de Tar, Ioan, care se afla pe atunci in Muntele Athos, a mers in capitala regatului sau, Tricala, incercand sa gaseasca o cale spre a putea renunta la puterea regala si la grijile lumesti legate de ea.
La indemnul Sfantului Atanasie Meteoritul, duhovnicul sau, a lasat conducerea regatului rudei sale Alexie Filantrofinus si s-a retras la Manastirea Marele Meteor, alaturi de parintele sau duhovnicesc.
Aici a fost tuns in monahism primind numele Ioasaf. Desi ramasese Tar, Sfantul Ioasaf a dovedit mare smerenie si ascultare fata de Sfantul Atanasie, staretul acelei comunitati monahale. Ioasaf a progresat atat de mult in cele duhovnicesti incat, dupa moartea Sfantului Atanasie (1382), a fost numit staret al asezamantului.
In timpul sau manastirile de la Meteora au parcurs o perioada infloritoare, el continuand si finalizand lucrarile incepute de Sfantul Atanasie, construind si infrumusetand bisericile si protejand intersele manastirilor prin decrete regale.
In aceasta sarcina Sfantul Ioasaf a fost ajutat de sora sa Maria Angelina, care a oferit o mare parte din avutia ei pentru nevoile Manastirilor de la Meteora. Cu ajutorul ei, Sfantul Ioasaf a construit un mare numar de manastiri, o infirmerie monahala, bazine pentru apa etc.
Pentru binefacerile aduse Manastirii Marele Meteor, Sfantul Ioasaf este numarat, impreuna ca Sfantul Atanasie, drept unul dintre parintii intemeietori ai Manastirii, lucru subliniat in documentele vremii si in picturile murale.
Cand turcii au ocupat Tesalia, sfantul a fost nevoit sa se refugieze la Muntele Athos (1394) unde, timp de sapte ani, a trait in Manastirea Vatoped. In 1401 s-a intors la Meteora unde a si vietuit ca pustnic pana la sfarsitul vietii pamantesti.
Sfantul Ioasaf de la Meteora a trecut la cele vesnice in anului 1423. Sfintele sale moaste se gasesc in prezent in Manastirea Schimbarea la Fata - Meteora, impreuna cu cele ale Sfantului Atanasie Meteoritul.
Sfintii Atanasie si Ioasaf de la Meteora sunt praznuiti pe 20 aprilie.
Radu Alexandru
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius