Inspiraţie de la Domnul
Fraţii mei, Dumnezeu ne-a învrednicit şi anul trecut dar şi acum să ne aflăm în Biserica Lui şi să-l prăznuim pe sfântul Ignatie Teoforul, să facem această mică priveghere, în cinstea şi în amintirea lui, de câţiva ani încoace.
Nu puteam să-l trecem cu vederea pe sfântul Ignatie. Nu putem să stăm deoparte, trebuie să ne apropiem, să înţelegem viaţa, credinţa şi trăirile sfântului. Şi, fireşte, să ne minunăm şi să plecăm nu cum am venit, ci ca unii care iau aminte.
Este vorba despre sfântul Ignatie, cel care nu vrea cu nici un chip să evite martiriul. Şi o face nu numai ca să nu piardă binecuvântarea martiriului, ci şi pentru că era cuprins de inspiraţia trimisă de la Dumnezeu, de iubirea cea mare pentru Acesta, iubire care nu-l lasă să vadă, nu-i permite să se gândească la nimic altceva. Singurul lucru pe care-l doreşte este a se uni cu Mântuitorul, trecând, însă, prin martiriu.
Vă rog să luaţi aminte la acest aspect: oricât ar crede în iubirea lui Hristos, oricât ar dori să-L afle pe Hristos, sfântul socoteşte că nu va simţi toată iubirea Mântuitorului, nu va fi în deplină comuniune cu El dacă nu trece prin martiriu. Desigur, nu-şi pune nădejdea în martiriu, ca şi cum ar fi un scop în sine, ci nădăjduieşte în Hristos, în marea taină care se va împlini dacă trece prin martiriu, dacă trupul lui va fi „măcinat" de dinţii fiarelor, aşa cum pietrele de moară macină grâul, grâu care devine făină şi apoi pâine.
Ce ne vom face acum? Incotro ne vom îndrepta? Vom trece peste aceste lucruri fără să ne oprim, nesimţitori, fără luare-aminte? Să nu fie aşa!
Persoana sfântului Ignatie, viaţa, epistolele lui ne pregătesc pentru un adevăr care nu ne lasă să înaintăm fără să-l atingem, fără să ni-l apropiem! Nu doar să ne minunăm de sfânt, doar să-l cinstim sau dacă vreţi să se nască înlăuntrul nostru dorinţa să-l urmăm. Aceasta nu înseamnă mult, adică să ai admiraţie, dorinţă. Nu se poate reduce totul doar la atât!
Nu voi deveni al lui Hristos, dacă dinţii fiarelor nu mă vor strivi!
Dacă-mi îngăduiţi să spun, aici şi acum să-L iubim pe Hristos şi urmând Sfântului Ignatie să nu cugetăm să scăpăm de martiriu, ci dimpotrivă să-l dorim fără ezitare.
Suntem neputincioşi noi care socotim nefolositoare această suferinţă, căci fie citim şi ascultăm martiriul sfântului ca pe o istorioară fie ne înspăimântăm şi dăm înapoi, ca şi cum am zice: „Să nu ne fie nouă aceasta!" Nefericiţii de noi! Cum îi vom găsi pe Hristos? Cum îl vom iubi pe Hristos? Cum ne vom uni cu Hristos?
Vedeţi că sfântul Ignatie nu a ales el felul martiriului său Alţii l-au ales, au hotărât să mărturisească. El a primit martiriul ca din mâna lui Dumnezeu. Şi are mare grijă sfântul să nu se întâmple ceva ca să scape de gura leilor.
Prin urmare, poate să ne treacă prin minte că sfântul Ignatie, a gîndit în sine, chiar şi pentru puţin: „Măcar să fi fost altceva, această suferinţă nu pot s-o primesc!" In nici un caz n-a trecut prin mintea lui un asemenea gând! Nici nu trebuie să cugetăm la aşa ceva. El primeşte deplin ceea ce i-a rânduit Dumnezeu şi grija lui acum este să meargă cât mai repede să mărturisească. Deci, câţi dintre cei care presupunem că-L iubim pe Hristos, care dorim să-L iubim pe Hristos vrem să ni se întâmple un asemenea martiriu?
Desigur, faptul că în acest ceas suntem aici, mărturiseşte dorinţa că vrem să-L iubim pe Hristos. Dacă doriţi, şi faptul că omul are înlăuntrul lui acest suspin, este şi acesta o mărturie că îl iubeşte, că îl doreşte pe Hristos.
Vedeţi ce credinţă are sfântul Ignatie? Şi nu doar ce credinţă are, ci ce fel de calitate are credinţa lui! El crede aceasta: „Nu voi deveni al lui Hristos, dacă nu mă vor strivi dinţii fiarelor, dacă nu voi trece prin acest fel de martiriu!"
Nu voi ezita să spun, nu mâine, nu poimâine, nu mai târziu, ci acum, în acest moment, să îmbrăţişăm fiecare dintre noi martiriul nostru. Cunoaştem, mai mult sau mai puţin, ce a rânduit Dumnezeu pentru noi în prezent, prin ce martiriu trebuie să trecem ca să ajungem la iubire, să devenim ai Lui, să ne unim cu El. Noi, însă, intr-un fel sau altul, evităm aceasta. Aş îndrăzni să spun că foarte puţi creştini deschid ochii sufletului şi înţeleg ce rânduieşte Dun nezeu pentru ei ca martiriu, puţini primesc, îmbrăţişează Şi nu vor să scape ceea ce le este rânduit. Puţini sunt aceştia. Ceilalţi sau nu văd sau nu caută să vadă, să afle felul martiriului, felul strivirii lor.
Martiriul înseamnă strivire
Vă rog, fraţilor, nici unul dintre noi să nu plecăm de aici în această seară aşa cum am venit. Fie ca sfântul Ignatie să ne ajute să privim, să ne asumăm martiriul pe care ni l-a rânduit Dumnezeu, prin care trebuie să trecem fiecare. Martiriu înseamnă strivire.
Nu spune întâmplător aceste lucruri sfântul Ignatie. Nu simte plăcere văzându-se între dinţii fiarelor sălbatice, ci vede strivirea ca pe o calitate a martiriului. De altfel, moartea aceasta nu înseamnă nimic. II vor mânca fiarele, va muri! Nu acesta este lucrul care are valoare. Strivirea nu este decât un mijloc prin care va deveni pâinea lui Hristos. Important nu este să mărturisim şi să suferim de dragul pătimirii, strivirea nu este un scop în sine.
Nu ştiu dacă aţi văzut vreodată cum se macină grâul. Acolo piatra de moară nu „iartă", nu face concesii, nu se face că nu vede. Toate boabele vor intra sub piatră şi vor fi strivite, zdrobite. Aceasta este realitatea dură.
In ceasul în care se întâmplă martiriul, în acel ceas biruieşti moartea, te învingi pe tine însuţi în partea cea rea şi devii al lui Hristos.
Să luăm aminte, căci martiriul fiecăruia dintre noi nu este o glumă, ci o realitate dură. Dar cine îndrăzneşte s-o vadă? Cei care acceptă martiriul, o fac doar pentru că Mântuitorul şi toţi ai Lui au mărturisit. Primirea martiriului este harismă, te face al lui Hristos, te împărtăşeşte de iubirea, de comuniunea cu Hristos. Inlăuntrul martiriului se vădeşte şi îndrăzneala, măsura credinţei fiecăruia. Acesta a fost sfântul Ignatie şi acestea sunt faptele lui. In seara aceasta ne va lumina să ne descoperim martiriul nostru, să-l îmbrăţişăm ca să ne întâlnim cu Hristos, să simţim iubirea Lui şi să ne mântuim.
Arhim. Simoen Kraiopoulos
Taina suferintei, Editura Bizantina
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius