Sfântul Iacob, simbolul prin excelență al maturizării spirituale, uneori dureroasă

[altmariustotal catolic]

Sfântul Iacob, simbolul prin excelență al maturizării spirituale, nu de puține ori dureroasă

24 iulie 2015. La 25 iulie se sărbătorește Sfântul Iacob cel Mare, fiul lui Zebedeu, frate al Sfântului Ioan Evanghelistul şi primul dintre apostoli care a murit martir.

Apostolul s-a născut la Betsaida, localitate din apropierea lacului Tiberiada, în Galilea. Este pescar de meserie şi, când Isus îl cheamă, el este la lucru. Însă nu stă pe gânduri și,  împreună cu fratele său, Ioan, lasă imediat barca şi pe tatăl lor, pentru a-l urma pe Învăţătorul care vestea Împărăţia Cerurilor.

 Iacob avea o personalitate puternică și un temperament într-atât de înflăcărat încât vrea să facă să coboare din cer foc care să mistuie o localitate samariteană care nu-l primeşte pe Domnul. Și, înainte de a înțelege că blândețea, umilința și îndurarea sunt căile Împărăției Cerurilor, Iacob îi cere lui Isus, pentru sine și fratele său, locul cel mai important din Împărăţie.

Îl regăsim pe muntele Tabor, martor al Schimbării la Față, al splendorii divine a Tatălui, dar și în grădina Getsemani, unde „vede cu proprii ochi cum Fiul lui Dumnezeu se coboară, făcându-se ascultător până la moarte", moment care-l marchează și-l trezește din visele de glorie deșartă, aducându-l cu picioarele pe pământul realității despre slava lui Cristos, la împlinirea căreia se ajunge prin Cruce.   

Cât trebuie să fi fost de zguduit apostolul Iacob de moartea lui Isus, lipsită de orice urmă de glorie pământească și precedată de batjocura de pe drumul Calvarului. Cât trebuie să fi fost de cutremurat de spulberarea visurilor despre un Isus lider, eliberator, ilustru, alături de care ar fi stat, împreună cu fratele său, unul la dreapta și altul la stânga….   

Maturizarea credinței sale avea să ajungă la împlinire la Rusalii, moment în care dobândește  de la Duhul Sfânt curajul vestirii Evangheliei până la martiriu.

El va fi, de fapt, primul dintre apostoli care a suferit martiriul, din ordinul lui Irod Agrippa.

Viața Sfântului Apostol Iacob ar putea fi considerată alegoria unui pelerinaj, a unei călătorii interioare de convertire, de îndepărtare progresivă, pas cu pas, de la un punct de plecare – cel al "Eu"-lui hrănit de orgoliu și speranțe lumești deșarte – spre o destinație finală, a Împărăției Cerurilor, la care nu se poate ajunge decât prin blândețe, umilință, îndurare.

Este impresionant cum orașul spaniol Santiago de Compostella (în spaniolă, numele Iacob fiind Santiago), oraș considerat a fi locul de odihnă al apostolului, este totodată locul de pelerinaj prin excelență, poate cel mai cunoscut din întreaga lume, Sfântul Apostol Iacob evocând dorul sufletului creat de Dumnezeu de a peregrina de la preocupările lumești spre slava Celor de Sus, pentru care am fost creați.

R.V./A.M.