Serile Tracus Arte

[altmarius]

În actualitate

Serile Tracus Arte

Editura Tracus Arte anunță lansarea Serilor Tracus Arte. Club aristocratic de lectură și discuții literare, evenimentul va avea loc bilunar, marțea, în ArtJazzClub (București, B-dul Nicolae Bălcescu, nr 23 A, subsol Galeria de Artă Orizont, sector 1), cu începere de la ora 18.00.

Moderatorul evenimentului este scriitorul Cosmin Perța, redactor-șef Tracus Arte. În cadrul acestor întâlniri lectură și dezbatere vor fi invitați autori de prim-plan ai scenei literare românești (nu doar autori publicați de editura Tracus Arte) care vor aborda o tematică de interes public din zona literară contemporană.

Prima întâlnire va avea loc pe 29 martie avându-i ca invitați pe Angela Marinescu, Paul Cernat și Vasile Ernu, care vor discuta despre Comunism ca mod de existență poetică.

Urmează lecturi și dezbateri cu autori ca Ioan Es. Pop, Matei Florian, Ion Mureșan, Dan Sociu, Elena Vlădăreanu, Caius Dobrescu, Traian T. Coșovei, Mihail Vakulovski, Ruxandra Cesereanu, Vasile Leac, Mugur Grosu, Iolanda Malamen, Radu Vancu, Adela Greceanu, Nichita Danilov și alții.

Comunismul ca mod de existență poetică

Poeta Angela Marinescu, una dintre cele mai importante scriitoare române postbelice, după 21 de ani de la Revoluție vine în fața publicului pentru a se declara comunistă. Alături de domnia sa, la dezbaterea asupra comunismului ca mod de viață asumat vor participa criticul Paul Cernat și scriitorul Vasile Ernu.

În cadrul dezbaterii va avea loc și o lectură din poemele Angelei Marinescu.

Angela Marinescu: Aceste trei cărţi - Structura nopţii, Blindajul final, Parcul - (dacă poate fi numită carte ceva ce cuprinde, între coperţi, texte de o intimitate, zic eu, agresivă), au fost scrise în perioada comunismului. Dar, spre deosebire de alţi colegi, nu consider că am făcut „rezistenţă prin cultură”, cum aş putea numi „cultură” ceva ce am scris fără să mă gândesc că aş face, tocmai, cultură?

Dimpotrivă, cred, acum, că ceea ce am scris, în general, dar mai ales în cele trei mici culegeri de versuri (plus Var-ul, pe care, din motive tehnice, nu am vrut să-l reeditez) este nu atît cultură sau, cum tot spun de-a lungul anilor, subcultură (deşi nu ar fi rău nici astfel), cît, pur şi simplu, anticultură. Pentru că niciodată, dar absolut niciodată, nu am crezut şi nu am avut conştiinţa înfăptuirii unui gest de cultură, scriind. Era mai degrabă o revoltă, în subtext, că am ajuns, împotriva dorinţei mele, să „scriu” şi nu „să trăiesc”. (…)

Cât despre comunism, în apa abisală a căruia m-am scăldat, fără voia mea, o viaţă întreagă, vă asigur că nu mă voi dezice, la modul profund şi nici superficial, de „el”, tatăl şi mama mea, pământul, încă necunoscut, pentru mulţi, în care am coborât până la desfigurare şi pe care l-am purtat pe faţă, mereu, cu gândul că, fără nebunia şi erotismul lui exacerbat, fără forţa lui intelectuală şi abjecţia lui de posedat, nu aş fi fost eu însămi.

Nu am reuşit să mă opun „lui”, pentru că am semănat cu el. Nu cu leninismul, stalinismul, troţkismul sau ceauşismul, ce erau ideologii paranoiace. Nici nu le-am băgat în seamă. Pe mine „esenţa” comunismului mă interesa, atât de asemănătoare cu esenţa vieţii mele. De fapt, nu era o „esenţă”, nici nu există aşa ceva, era ceva ce ţinea de devenirea (mea) lui interioară, de edificarea (mea) lui morală. Dacă ai ceva de „comunist” în tine, atunci ai posibilitatea devenirii tale. Bineînţeles, de la comunism înspre eşec. Cum altfel?

Am fost produsul comunismului aşa cum am fost fiica mamei şi a tatălui meu. Ce aş fi putut face, să-l reneg în loc să încep să îl cunosc?

El, comunismul, utopicul şi amoralul, misticul şi toxicomanul, maniaco-depresivul, sado-masochistul, tolerantul absolut al beţiei de putere, exclusiv interioară, rănitul până la sânge, vindecătorul prin excelenţă pentru că şi cel ce îmbolnăveşte, el a fost aerul pe care l-am respirat cu inconştienţa copilului că s-ar fi născut într-un anumit mediu, delimitat şi măsurat matematic.