Sensul postului

[altmariustotal ortodox]

Cu toate că aveau îndrăzneală la Dumnezeu, prin virtuţile lor, totuși cei doi mari proroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie, posteau adeseori, deoarece știau că postul este un mijloc de a ne apropia de Dumnezeu (Sf. Ioan Gură de Aur, „Problemele vieţii”).

Cât timp unii oameni nu vor înțelege care este sensul duhovnicesc al postului, vor fi mereu tulburați sau chiar indiferenți când va veni vorba despre tăierea poftelor trupești.

În primul rând, postul nu este abstinență, așa cum o interpretează lumea, ci „hrană”, pentru că Duhul Sfânt este Cel care ne hrăneşte, care ne dăruieşte iubirea lui Dumnezeu şi ne ajută să mergem înainte spre Dumnezeu (Arhim. Vasilios Gondikakis).

Ca adevărați creștini, nu ar trebui să ne intereseze doar înfrânarea de la mâncare. În acest caz ar fi o „absurditate”, chiar dacă postul alimentar influenţează starea noastră de spirit.

Această „uscare” a trupului nu are nicio valoare cât timp suntem doar „postitori”, dar nu „iubitori și iertători” (Părintele Arsenie Papacioc).

Din moment ce vorbim de rău pe alții și facem rău altora, chiar dacă am mânca doar pâine uscată, toată osteneala noastră este fără binecuvântarea lui Dumnezeu și fără roade duhovnicești.

Celor care sunt refractari în ceea ce privește valoarea postului, și nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă rostul lui, Părintele Arsenie Boca le spune: „Cu trupul nu putem trata decât prin post. El nu ştie şi nu recunoaşte convingeri. De aceea trupul trebuie uscat, încet şi cu socoteală, fiindcă, în mocirla uscată, porcii patimilor nu mai vin să se scalde”.

Trupul are şi el nevoie de hrană. Dacă îi dăm peste măsură, atunci „începe să fie pretenţios”. De aceea trebuie să-i punem o oarecare „pază”, să-i dăm „cât vrem noi, nu cât vrea el” (Părintele Arsenie Papacioc).

Într-adevăr, trupul trebuie hrănit, dar nu omorându-l prin lăcomie. În caz contrar, dacă nu stăpânim noi pântecele, atunci ne va stăpâni el pe noi (Sf. Ioan Scărarul).

Asta înseamnă că vom hrăni „stricăciunea” din noi, adică „precum pământul gras și umed naște viermi, așa și îmbuibarea cu mâncăruri și băuturi este cuib cald pentru patimi și pentru viermii ispitelor” (Sf. Ioan Gură de Aur).

Dacă vrem cu adevărat să biruim lăcomia pântecelui, atunci trebuie să avem frică de Dumnezeu și să iubim cumpătarea (Sf. Efrem Sirul).

Zilnic auzim atâtea sfaturi despre o alimentație sănătoasă. Sf. Nil Ascetul spune simplu: „Stomacul și mâncarea sunt la fel: absorb ce se vărsă în ele fără să se sature.

Una consumând prin digestie, cealaltă prin sărătură, poftind mereu și neînchizându-și gura”.

Îmbuibarea cu mâncare și băutură are urmări negative asupra trupului, dar și asupra sufletului, pentru că slăbește mintea și o cufundă în întunericul uitării, iar în inimă naște multă suferință (Sf. Clement Alexandrinul).

Şi așa cum „corăbiile uşoare străbat mai iute mările, iar dacă sunt încărcate peste măsură se scufundă, tot aşa şi postul face mai uşoară mintea şi o pregăteşte să străbată cu uşurinţă oceanul acestei vieţi; o face să se îndrăgostească de cer şi de cele din cer, să socotească o nimica pe cele din lumea aceasta şi să treacă pe lângă ele cu mai multă nepăsare decât pe lângă umbră şi vis” (Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Facere”).

Lupta noastră, ca și creștini, este de a ne „forma duhovniceşte”, de a face din inima noastră biserică. De aici și sensul esențial al postului: dragoste faţă de toată lumea, rugăciune cât ne stă în putinţă și să avem o „viață de trăire sinceră” (Părintele Arsenie Papacioc).

Acesta este rostul postului, care nu se rezumă la efortul și la satisfacția de a nu mânca de dulce ori de a nu consuma băuturi alcoolice pe toată perioada rânduită pentru post.

Cât despre celălalt aspect, al întâlnirii cu Dumnezeu, e clar că harul Sfântului Duh nu se pogoară în inima robită de patima îmbuibării cu mâncare și băutură, atâta timp cât omul nu se pocăiește cu părere de rău și cu dorința sinceră de îndreptare...

Astăzi, parcă mai mult ca oricând, oamenii se arată iritați de legea morală, a bunului simț, pe care o interpretează ca pe un „atentat” la adresa libertății de a te distra, de a mânca și de a bea fără măsură, de a trăi viața după bunul plac...

De aceea, nu e de mirare faptul că, în mintea unora, postul a ajuns să fie perceput ca o interdicție, care, alături de alte porunci bisericești, ne-ar face „viața nefericită” prin impunerea a fel de fel de „restricții”.

Acestea sunt doar câteva dintre efectele manipulării minților prin mijloacele de comunicare în masă, care și-au ațintit „tunurile mediatice” spre Biserică, într-un tir neîntrerupt, urmărind să slăbească credința noastră, să semene îndoială, panică, ură și dezbinare.

Au dibuit și ei, că Biserica lui Hristos este „stâlp şi temelie a adevărului” (I Timotei 3, 15) și că, pentru orice popor, credința în Dumnezeu este puterea Duhului Sfânt care ne unește în și prin iubire.

Noi cunoaștem însă, ceea ce ei nu înțeleg, că Hristos îi este „cap Bisericii” (Efeseni 5, 23) şi „porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).

Post binecuvântat și cu folos duhovnicesc!

Sorin Lungu