Seneca - Despre oameni

[altmariusideea]

Seneca Lucius Annaeu

 

Seneca Lucius Annaeus

9/14 Iată o altă întrebare: cum se cuvine să ne purtăm cu oamenii? Ce să facem? Ce învăţături să dăm? Să nu verse sînge de om? Este chiar foarte puţin să nu faci rău aproapelui, căruia ar trebui să-i faci bine! E lucru de mare laudă ca un om să fie blînd cu un alt om! Să-l învăţăm pe om să-i întindă o mînă celui scăpat dintr-un naufragiu, să-i arate calea celui ce s-a rătăcit, să împartă o bucată de pîine cu cel ce este flămînd?

De ce să înşiri toate faptele ce trebuie împlinite şi cele de care trebuie să te fereşti, cînd pot să-i învăţ pe oameni această formulă simplă, în care se află toate îndatoririle omului: tot ceea ce vezi şi cuprinde omenescul şi divinul, este un întreg; noi sîntem membrele unui mare corp. Firea ne-a făcut pe toţi fraţi, pentru că ne-a creat din aceeaşi plămadă şi ne-a aşezat cu faţa către acelaşi ţel; ne-a pus înăuntru iubirea unora pentru alţii şi ne-a făcut să trăim împreună. A rînduit egalitatea şi dreptatea; după această rînduială. cel care face răul este mai nefericit decît cel care îl suportă; la porunca ei, braţele sînt întotdeauna gata să dea ajutor.

Versul acesta să-ţi fie în adîncul sufletului şi pe buze:
„om sînt şi cred că nimic din ce e omenesc nu-mi este străin.”

Să ne ţinem laolaltă: ne-am născut pentru o viaţă laolaltă. Societatea omenească seamănă bine cu o boltă de piatră: s-ar prăbuşi dacă nu s-ar sprijini una pe alta, căci tocmai acest sprijin le susţine.
După zei şi oameni, să privim lucrurile şi cum trebuie să ne folosim de ele. Regulile pe care le strigăm sus şi tare sînt fără rost, dacă nu ne-am format mai înainte o părere precisă asupra tuturor, asupra sărăciei, bogăţiei, gloriei, necinstei, patriei, exilului. Să preţuim lucrurile unul cîte unul, lăsînd deoparte părerea mulţimii despre ele, să le căutăm esenţa, nu felul cum sînt numite.Ramîi cu bine.

Seneca