Seneca - Despre nerecunostinta

[altmariusideea]

 Seneca Lucius Annaeus.

 

Seneca Lucius Annaeus

4 ore · 

Zice unul: „Chiar şi zeii dăruiesc multe nerecunscătorilor.” Numai că ei le-au menit celor buni; şi totuşi, ajung şi la cei răi, pentru că nu pot fi despărţiţi. Este mai bine ca cei răi să se folosească de binefacerile menite celor buni decît ca cei buni să aibă de suferit din pricina celor răi. Aşadar, ceea ce spui tu – ziua, soarele, succesiunea verii şi a iernii şi anotimpurile de trecere, primăvara şi toamna, cu temperaturile lor moderate, ploile şi izvoarele din care se poate bea, vînturile care bat în anotimpuri anume – toate acestea zeii le-au rînduit pentru toţi; nu au putut să-i pună deoparte pe cîte unii. Un rege dă cinstiri celor ce le merită, dar este generos şi cu cei care nu merită; hoţul, deopotrivă cu un sperjur şi un adulter, îşi primesc cu toţii porţia din grînele publice, fără vreo distincţie după purtare, numai să-şi aibă numele înscris în registre; orice ar fi un om, îşi primeşte darul în calitate de cetăţean, nu de om bun, iar cei buni şi cei răi sînt trataţi deopotrivă.

Şi divinitatea dă unele daruri pentru întreg neamul omenesc, iar de la acestea nu este lăsat deoparte nimeni. Nu era cu putinţă ca un vînt să fie benefic doar pentru oamenii buni şi să fie potrivnic pentru cei răi; era spre binele tuturor ca mările să se deschidă pentru negoţ, iar neamul omenesc să-şi lărgească stăpînirea; nici nu era cu putinţă o lege pentru căderea ploii, ca să nu ude şi cîmpurile celor răi şi necinstiţi. Unele binefaceri sînt oferite tuturor: cetăţile sînt întemeiate şi pentru buni, şi pentru răi; operele celor înzestraţi, chiar de vor cădea în mîinile unora ce nu le merită, sînt făcute publice pentru toţi; medicina îşi arată puterea de a vindeca şi ticăloşilor; nimeni nu a nimicit reţetele leacurilor ca să nu se poată vindeca cei ce nu o merită.

În cazul binefacerilor care sînt oferite anume pentru că cel ce le primeşte este demn de ele, se aplică regula cenzurii şi a evaluării persoanei, dar nu şi în cazul celor ce fac parte de-a valma din mulţime. Există o diferenţă însemnată între a nu exclude pe cineva şi a-l alege. Justiţia i se adresează şi hoţului; şi ucigaşii se bucură de pace; îşi primesc îndărăt bunurile chiar cei care le-au furat de la alţii; zidul cetăţii îi apără de duşman şi pe cuţitari şi pe cei ce intră cu arma în case; se află sub protecţia legilor chiar cei care au păcătuit cel mai mult împotriva lor.

Unele binefaceri nu pot să ajungă la cîţiva decît dacă sînt dăruite tuturor; aşadar, nu ai de ce să discuţi despre cele la care sîntem poftiţi alături de toată lumea. Aceea însă, care va trebui să ajungă la cineva ales anume de mine, nu o voi dărui unuia despre care ştiu că este nerecunoscător. Ramîi cu bine.

Seneca