Seneca - Despre linistea calma

[altmariusideea]

Nu există niciun fel de linişte calmă, în afara celei rînduite de raţiune; noaptea dezvăluie neliniştea, nu o îndepărtează, ea doar schimbă grijile. Cînd dormim, visele noastre sînt agitate ca şi zilele: adevărata linişte este cea în care se deschide înţelepciunea.
Priveşte la omul acela care încearcă să îşi împace somnul făcînd linişte într-o casă mare: toată lume tace, iar cei ce se apropie de dormitorul lui umblă în vîrful picioarelor, pentru ca niciun zgomot să nu-i deranjeze urechile: el însă se suceşte de pe-o parte pe alta şi încearcă să adoarmă puţin între grijile lui; se plînge că a auzit ceva, dar de fapt nu a auzit nimic.

După tine, care ar fi motivul? Este spiritul care face gălăgie înăntrul lui. Acesta trebuie să fie liniştit, răzvrătirea lui trebuie potolită; nu se cuvine să te gîndeşti că sufletul este liniştit dacă trupul se află în repaos: uneori chiar liniştea este încărcată de griji; de aceea trebuie să fim gata de fapte şi să ne îngrijim să stăpînim virtuţile de căpătîi, ori de cîte ori inerţia, care nu se suportă pe sine însăşi, ne face să ne simţim rău. Generalii de seamă, cînd vedeau că un soldat se supune împotriva voinţei sale, îl struneau cu vreo ocupaţie anume şi îl trimiteau în expediţii militare. Cine are multe de făcut nu are vreme să se lase în seama dezlînării. Cu siguranţă, munca anulează viciile generate de repaos. Adeseori cel ce se retrage într-o viaţă însingurată sub pretextul dezgustului pe care i l-a provocat activitatea politică este nemulţumit de o poziţie fără perspective şi care nu-l satisface; cu toate acestea, în ascunzişul său, în care l- au aruncat teama şi oboseala, uneori i se trezeşte din nou ambiţia: ea nu era smulsă din rădăcini, era cumva obosită şi chiar privită cu dispreţ pentru că aşteptările eşuaseră.

Acelaşi lucru se poate spune despre desfrînare: uneori pare să fi dispărut cu totul, dar mai apoi îi tulbură pe cei ce îşi declară moderaţia şi îi ademeneşte, în plină cumpătare, cu plăceri care nu sînt condamnabile, ci doar abandonate: impulsul acesta este cu atît mai grav, cu cît este tainic; căci toate viciile care se lasă văzute sînt mai uşor de vindecat: bolile atunci se apropie de însănătoşire cînd ies la suprafaţă şi îşi dezvăluie puterea. Să ştii că avariţia, ambiţia şi alte infirmităţi ale spiritului omenesc sînt pline de primejdii dacă stau ascunse sub aparenţa unei stări bune de sănătate. Ramîi cu bine.

Seneca