Seneca - Despre intelepciune

[altmariusideea]

 Seneca Lucius Annaeus.

Seneca Lucius Annaeus

 

Înţeleptul nu este, spun iar, creator al unor instrumente ce ţin de nevoile omului. De ce îi pui în seamă fapte atît de mărunte? Tu ai dinaintea ta un artizan al vieţii. Viaţa are în stăpînirea sa alte arte: căci cel căruia i se supune viaţa, are ca supuşi şi toate podoabele vieţii; în rest, tinde către o stare de fericire, către ţelul acesta se îndreaptă, într-acolo îşi deschide calea.

Ne arată care este răul adevărat şi cel părelnic; ne eliberează mintea de orice deşertăciune, îi dă o măreţie trainică şi îi stinge făloşenia aceea, făcută dintr-o mîndreţe găunoasă, voieşte să ştim deosebirea dintre măreţie şi trufie; ni se dezvăluie pe sine şi întregul firii. Ne arată esenţa şi felul de a fi al zeilor, ce anume sînt divinităţile subpămîntene, larii, geniile protectoare, spiritele ce supravieţuiesc sub forma unor divinităţi de rang secund, sălaşurile lor, faptele lor, ce pot şi ce vor ei. Acestea sînt iniţierile prin care ea ne deschide nu altarul unei cetăţi, ci templul cuprinzător al tuturor zeilor, universul însuşi: a pus dinaintea spiritului, ca să le scruteze, imaginea lor adevărată, chipul lor adevărat: ochii sînt prea slabi pentru un spectacol atît de grandios. S-a întors, mai apoi la începuturile lucrurilor, la raţiunea eternă cuprinsă în tot şi la forţa tuturor seminţelor, în stare să dea fiecărei existenţe în parte propria ei formă. A început să se aplece asupra spiritului, asupra originii lui, a sălaşului, a duratei şi a părţilor care îl compun. A trecut după aceea de la corporal la incorporal şi a cercetat adevărul şi probele pe care se sprijină; a demonstrat mai apoi în ce fel se pot discerne elementele îndoielnice, în viaţă şi în cuvinte, pentru că şi într-una, şi în celelalte adevărul şi falsul s-au amestecat laolaltă.

După mine, înţeleptul nu s-a îndepărtat de ocupaţiile acestea, cum spune Posidonius: el nu s-a îndreptat niciodată înspre ele. Pentru înţelept nu ar fi fost un merit să inventeze ceva ce nu socotea demn de un folos pentru veşnicie; nu ar fi început să făptuiască ceva ce mai apoi trebuia să părăsească. „Anacharsis”, spune el, „a inventat roata olarului, care face ca, prin rotirea ei continuă, să se dea formă vaselor.” Şi, pentru că în Homer este vorba despre roata olarului, au preferat să socotească false versurile acestuia, nu informaţia lui Posidonius.

Eu, unul, nu contest că Anacharsis ar fi inventat roata olarului; în cazul acesta, el a fost cu siguranţă un înţelept care a făcut o descoperire, dar nu este înţelept prin faptul acesta: înţelepţii înfăptuiesc multe în calitate de oameni, nu de înţelepţi. Să zicem că un înţelept este foarte iute la alergare: îi va întrece pe toţi pentru că este rapid, nu pentru că este înţelept. Aş vrea să-i arăt lui Posidonius un sticlar ce, suflînd, obţine din sticlă felurite forme, pe care o mînă iscusită cu greu ar reuşi să le plăsmuiască. Acestea au fost descoperite însă după ce am încetat să mai găsim vreun înţelept. „Se spune că Democrit a inventat bolta”, zice Posidonius, „în care piatra din centru le ţine pe celelalte, care se înclină treptat.” Eu aş spune însă că este fals: trebuie să fi fost şi mai înainte de Democrit poduri şi porţi, care sînt de obicei arcuite în partea de sus.

În schimb, nu mai băgaţi de seamă că tot Democrit a inventat felul în care se lucrează fildeşul, înmuindu-l, sau felul în care se schimbă o pietricică oarecare în smarald, după ce a fost ţinută în foc puternic – procedeul acesta este folosit şi în zilele noastre pentru a colora astfel anumite pietre. Acestea pot fi descoperiri ale unui înţelept, dar nu în calitatea lui de înţelept: căci el face multe de felul celor pe care le vedem înfăptuite ori la fel ori cu mai multă pricepere ori cu mai multă experienţă de oameni pe de-a-ntregul ignoranţi. Ramîi cu bine.

Seneca