altmarius

cultură şi spiritualitate

   Catre mijlocul secolului al XIX-lea, Tar al Rusiei era Nicolae I (intre 1825 si 1855). Acesta dorea sa faca din Rusia o putere economica si militara de temut in Europa. Pofta de autoritate absoluta in interiorul Rusiei si persecutarea barbara a nationalitatilor cucerite, era dublata de o pofta nebuna de expansiune teritoriala. Ochii ii erau atintiti spre India si Afganistan, teritorii ale Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei, dar si spre teritorii aflate in Europa sau Orientul Mijlociu, in special cele aflate sub suzeranitate sau sub controlul Imperiului Otoman, aflat in declin economic si militar.

 

   Pretextul pentru cuceriri l-a constituit esecul negocierilor pentru accesul pelerinilor la locurile sfinte si protectia acestora.

   Locurile sfinte se aflau sub ocupatie turceasca. Rusia isi asumase protectia pelerinilor ortodocsi, iar Franta pe cea a pelerinilor catolici. Lupta intre ortodocsi si catolici se ducea pentru obtinerea unor avantaje, cum ar fi dreptul de posesie asupra “Bisericii Sfantului Mormant” din Ierusalim sau asupra “Bisericii nasterii Domnului” din Betleem.

 

   Dupa esecul in discutiile diplomatice cu Imperiul Otoman pe tema Locurilor sfinte si ruperea relatiilor diplomatice (9/21 mai 1853), Rusia a ocupat teritoriile limitrofe ei, aflate sub influenta otomana, considerand ca marile puteri europene nu vor reactiona. La 21 iunie/3 iulie 1853 Rusia ocupa Principatele Romane, aflate sub suzeranitate otomana. Eforturile diplomatice intreprinse de tarile europene pentru calmarea situatiei nu au dus la nici un rezultat. Turcia a declarat razboi Rusiei (4/16 octombrie 1853) si a atacat trupele rusesti. Flota militara turca este nimicita si Rusia capata un avantaj militar periculos. Anglia si Franta dau un ultimatum Rusiei, iar dupa respingerea lui, cele doua tari intra in razboi alaturi de Imperiul Otoman.

Rusia se retrage din Tarile Romane la presiunea Austriei (aprilie-septembrie 1854), dar refuza conditiile de pace impuse de Anglia si Franta, indreptand armatele catre Crimeea., unde au loc cele mai grele lupte ale acestui razboi, denumit din acest motiv si “Razboiul Crimeii”.

La 2 martie 1855 este instalat ca Tar al Rusiei Alexandru al II-lea Nicolaevici, fiul Tarului Nicolae I care decedase.

 

   Intre 13/25 februarie si 18/30 martie 1856 are loc Congresul de Pace de la Paris care pune capat “Razboiului Crimeii” prin semnarea la 18/30 martie 1856 a Tratatului de pace de la Paris de catre Franta, Austria, Sardinia, Marea Britanie, Turcia, Prusia si Rusia.

Rusia ramanea cu Basarabia, dar pierdea trei judete care ii asigurau controlul la gurile Dunarii (Ismail, Cahul si Bolgrad) acestea fiind retrocedate Moldovei (contrar Tratatului de la Paris, prin Tratatul de la Viena din 7/19 iunie 1857 de stabilire a frontierelor intre Rusia si Turcia, Delta Dunarii si Insula Serpilor trec sub suveranitate turceasca).

 

   Importanta Tratatului de la Paris pentru Principatele Romane a fost covarsitoare. Prin el s-a impus vointa Frantei pentru unirea Principatelor Romane si modernizarea statului. In prefata brosurii “Congresulu din Parisu. Protocolele si Tractatului de Pace. Publicata dupa Monitorulu Francesu de P. Teulescu si G.Baronzi la Bucuresci la Imprimeria Nationala a lui J.Romanowu & Comp. 1856”, se scrie: “ Regulandu-se fiitoarea organizare a Romaniei, fie-care intellege de chata trebuinta este a se cunosce amanuntele desbateriloru, in urmarea carora s-a formulatu articolile pacii. Pentru acestu sfarsitu addunandu dupe Monitorulu francesu, tote protocolele Congresului din Parisu impreuna cu tractatulu de pace, ca sa se pota intellege mai lamuritu spiritulu fie-carui articolu s`a publicatu in formatulu acesta.”

Prin Tratatul de pace de la Paris Principatele Romane (Moldova si Valahia) raman sub suzeranitate otomana, dar au dreptul sa-si organizeze propriile adunari legislative si sa-si adopte propriile constitutii, sub supravegherea puterilor garante (puterile invingatoare in razboi).

Principala prevedere a Tratatului de pace era convocarea in fiecare din cele doua principate a cate unui divan sau adunare ad-hoc. Acestea aveau drept scop consultarea vointei locuitorilor privind organizarea viitoare a Principatelor Romane.

 

   Adunarile ad-hoc au fost convocate in conformitate cu Firmanului Imperial pentru convocarea Adunarii ad-hoc semnat la 13 ianuarie 1857 la Constantinopol de ambasadorii Marilor Puteri.

Conform firmanului, reprezentarea populatiei in adunarile ad-hoc se facea dupa stare, in 5 categorii electorale:

1.Cler

2.Boierime

3.Mici proprietari, mosneni, razesi

4.Taranimea

5.Burghezia oraseneasca

Numarul total al reprezentantilor in adunarile ad-hoc era stabilit la 103 pentru Muntenia si 90 pentru Moldova.

Limitarea la varsta de 30 de ani pentru elector si eligibil, precum si modul de repartizare a numarului de deputati pe categorii sociale a nemultumit spiritele liberale. Excluderea tineretului intelectual si dreptul boierimii de a trimite cate doi deputati din fiecare judet a dus la critici dure adresate firmanului electoral, care incalca principiile stabilite de Tratatul de la Paris. Astfel, in Modova, boierii aveau 30 de deputati, razesii 20 iar taranii doar 15. In Muntenia, boierii aveau 34 de deputati, mosnenii 22, iar taranii doar 17.

 

   Ceremonia promulgarii Firmanului Imperial pentru convocarea Adunarii ad-hoc a avut loc pe 10/22 martie 1857 in Muntenia si 11/23 martie in Moldova. Prin promulgarea firmanului se deschidea campania electorala pentru alegerea deputatilor in adunarile ad-hoc. In Bucuresti sosisera comisarii Marilor Puteri insarcinati cu supravegherea alegerilor si informarea guvernelor lor cu privire la dorintele exprimate de romani.

 

   Campania electorala pentru alegera deputatilor nu a fost lipsita de incidente.

In 17/29 iulie 1856 fusesera numiti in functia de caimacami (inlocuitori de domni) Alexandru Dimitrie Ghica in Tara Romaneasca si Teodor Bals in Moldova. Numirea a fost facuta dupa incheierea perioadei de sapte ani de domnie stabilita prin Conventia de la Balta-Liman din 1849, a lui Barbu Stirbei in Tara Romaneasca si Grigore Alexandru Ghica in Moldova, ultimii domnitori in cele doua principate.

 

   In Moldova, fortele separatiste erau puternic sustinute de administratia in functie (caimacamul Teodor Bals era un antiunionist vehement, iar dupa moartea acestuia la 1 martie 1857 era numit tot un antiunionist, Nicolae Costache-Vogoride) si de forte politice din afara tarii (Austria si Turcia actionau pentru pastrarea celor doua principate separate). Ministrul de interne actiona prin masuri politienesti pentru imprastierea reuniunilor electorale unioniste. Administratia se ocupa de falsificarea listelor electorale.

In aceste conditii, Comitetul electoral central al Unirii (infiintat in februarie la Iasi) cerea la 7/19 iulie 1857 comitetelor unioniste judetene sa se abtina de la exprimarea votului. Tonul l-a dat Biserica Ortodoxa a Moldovei, in frunte cu mitropolitul Sofronie Miclescu, numit prin Tratat presedintele adunarii ad-hoc a Moldovei. Pentru ca prima zi de vot, 7/19 iulie, era destinata alegerii clerului, doar 16 din 195 de preoti au mers la vot! Abtinerea corpului electoral de la vot a permis Frantei, Rusiei si Regatului Sardiniei sa ceara in 16/28 iulie anularea alegerilor falsificate din Moldova si organizarea unor noi alegeri. Refuzul Portii duce la ruperea relatiilor diplomatice cu aceste tari.

 

   La Osborne are loc o intalnire intre Napoleon al III-lea si regina Victoria (25 iulie/6 august-28 iulie/9 august 1857). Marea Britanie accepta reluarea alegerilor, dar Franta este obligata sa accepte o unire partiala, fara principe strain si cu institutii similare in ambele tari.

Pe 12/24 august 1857 Poarta Otomana ordona anularea alegerilor si reluarea lor pe 18/30 august acelasi an.

Noile alegeri desfasurate in conditiile respectarii legalitatii au trimis in adunarile ad-hoc ale Moldovei aproape numai deputati unionisti.

 

   In Muntenia nu existau forte separatiste puternice (caimacamul Alexandru Ghica era favorabil unirii), dar lupta pentru putere se dadea intre fortele conservatoare si cele liberale, existand divergente majore privind orientarea tarii dupa unire.

Alegerile au loc in septembrie, numarul candidatilor fiind de trei-patru ori mai mare decat locurile alocate fiecarei categorii.

Ca o ironie a sortii, in judetul Dolj au fost alesi din partea marii boierimi doi deputati cu nume celebre:

-Gheorghe Bibescu, fost domnitor al Tarii Romanesti intre 1 ianuarie 1843-25 iunie 1848

-Barbu Stirbei, fost domnitor al Tarii Romanesti intre iunie 1849-29 octombrie 1853 si 5 octombrie 1854-25 iunie 1856

 

   Alegerile au fost validate si Adunarile ad-hoc se puteau constitui legal.

Presedintele Adunarii ad-hoc a Moldovei a fost numit mitropolitul Sofronie al Moldovei, iar Presedinte al Adunarii ad-hoc a Munteniei a fost numit mitropolitul Nifon al II-lea al Ungrovlahiei.

Sedinta inaugurala a Adunarii ad-hoc a Moldovei a avut loc pe data de 22 septembrie 1857 la Iasi.

Sedinta inaugurala a Adunarii ad-hoc a Munteniei a avut loc pe data de 30 septembrie 1857, la Bucuresti, in prezenta comisarilor Turciei, Frantei, Angliei, Austriei, Rusiei, Prusiei si Sardiniei.

Deschiderea sedintelor a fost intampinata in ambele capitale de mari manifestatii populare de simpatie.

Dupa validarea mandatelor de deputat si adoptarea regulamentului de functionare, s-au ales vicepresedintii adunarilor si presedintii celor cinci stari sociale care erau reprezentate.

Vicepresedintii alesi au fost: Costache Negri in Moldova si Nicolae Golescu in Muntenia.

Cele cinci stari sociale se intruneau separat pentru probleme specifice si in plen pentru probleme de ordin general.

 

   Pentru aducerea la cunostinta publicului a dezbaterilor din cadrul sedintelor Adunarii ad-hoc a Moldovei, s-a hotarat tiparirea Proceselor verbale ale sedintelor, precum si a altor informatii necesare mentinerii treaz a spiritului unionist, in “Buletinul sedintelor Adunarei ad-hoc a Moldovei”, scos la Tipografia Buciumului Roman din Iasi, proprietari T.Codrescu si D.Gusti, din insarcinarea Biroului Adunarii ad-hoc a Moldovei. Foaia a avut numeroase “apendice”, “suplimente” si chiar “adaosuri la suplimente” pe tot parcursul desfasurarii dezbaterilor. Primul numar a fost scos la 1 octombrie 1857, iar ultimul Buletin, numarul 24 a fost scos pe 24 decembrie 1857.

 

   In sedinta din 7/19 octombrie 1857. Mihail Kogalniceanu formuleaza in plen dorintele fundamentale ale romanilor, pentru care cere votul deputatilor. Acestea constituiau de fapt principiile directiei in care dorea sa mearga Moldova:

-unirea celor doua principate intr-un singur stat sub numele de Romania

-autonomia

-neutralitatea

-monarhie ereditara cu print strain dintr-o familie domnitoare europeana

-adunare legiuitoare reprezentand “toate interesele natiei”

-guvern reprezentativ si constitutional.

In timpul dezbaterilor, singura opozitie a fost facuta de marele boier Alecu Bals.

Supusa la vot, propunerea lui Kogalniceanu a intrunit voturile a 81 de deputati din 90 de membrii ai Adunarii ad-hoc. Doar doi deputati au votat impotriva.

 

   La 8/20 octombrie 1857, Constantin Kretzulescu prezinta la Bucuresti o rezolutie asemanatoare rezolutiei prezentata in Adunarea ad-hoc a Moldovei. Adunarea ad-hoc de la Bucuresti o adopta a doua zi in unanimitate.

 

   Chiar daca Adunarile ad-hoc isi realizasera astfel menirea consultativa, ele au continuat sa dezbata probleme privind viziunea asupra viitorului tarii pana pe 21 decembrie 1857, data dupa care au fost desfiintate prin firman turcesc.

 

   Pe 3 decembrie 1857, mitropolitul Nifon al II-lea, presedintele Adunarii ad-hoc a Munteniei, transmite o nota presedintelui Comisiei europene din Bucuresti prin care se arata dorinta Adunarii ad-hoc de a se transforma intr-o constituanta, asteptand decizia marilor puteri in acest sens. Pasii propusi de deputati erau urmatorii:

-intalnirea celor doua Adunari ad-hoc in sedinta comuna pentru elaborarea unei legi electorale pentru desemnarea unei constituante

-constitutia elaborata sa fie aprobata de marile puteri

-sa fie numit printul domnitor

-printul domnitor sa promulge constitutia

-printul domnitor sa convoace adunarea legislativa

Dorinta romanilor de a-si infaptui singuri institutiile politice si de a-si elabora singuri constitutia nu era in concordanta cu interesul marilor puteri europene.

 

   Intre 10/22 mai si 7/19 august are loc Conferinta de la Paris a celor sapte mari puteri (Marea Britanie, Franta, Imperiul Otoman, Austria, Regatul Sardiniei, Prusia si Rusia) privind organizarea Principatelor Romane. Conferinta s-a incheiat prin semnarea Conventiei de la Paris din 7/19 august 1858. Aceasta avea anexate “stipulatii electorale” pentru punerea ei in practica.

Prin aceasta s-a stabilit practic noua “Constitutie a Principatelor Romane”. Iata pe scurt cateva din prevederile noii constitutii:

-Cele doua tari se vor numi “Principatele unite ale Moldovei si Tarii Romanesti”.

-Fiecare tara va avea cate un domn pamantean (muntean sau moldovean).

-Fiecare tara va avea adunare legiuitoare (numita electiva) proprie.

-Mitropolitul si episcopii diocesani fac parte de drept din Adunarea electiva, mitropolitul fiind si presedinte. Vicepresedintele si secretarul sunt alesi de Adunarea electiva dintre membrii sai.

-Fiecare tara va avea guvern propriu.

-Ambele tari vor avea militii (armate) cu organizare identica, astfel incat sa poata fi reunite la nevoie.In caz de unire a lor, comandantul unic va fi numit alternativ de cei doi domnitori.

-Se infiinteaza “Comisia Centrala” pentru alcatuirea legilor de interes comun, cu sediul la Focsani.

-Se infiinteaza Curtea de Casatie comuna pentru ambele tari.

-Se desfiinteaza privilegiile si rangurile boieresti; se impune revizuirea urgenta a legilor care sa reglementeaza relatia dintre proprietarii de pamanturi si cultivatori, in vederea imbunatatirii soartei taranilor.

-Moldovenii si muntenii de orice rit crestin au drepturi politice egale (sunt exclusi astfel evreii).

-Domnii sunt reprezentati la Curtea suzerana prin agenti moldoveni sau munteni, agreati de Poarta.

-Moldova va plati anual Curtii suzerane 1500000 de piastri iar Muntenia 2500000 de piastri.

 

Conditiile impuse de noua constitutie constituiau un pas inainte spre unire si modernizare pentru cele doua principate.

 

   Alegerea domnitorului se facea de catre Adunarea electiva. Domnitorul era ales pe viata. Putea fi ales oricine era fiul unui moldovean sau muntean, care avea 35 de ani, avea un venit funciar de 3000 de ducati anual si indeplinise functii publice sau facuse parte din adunari minim 10 ani. Domnitorul pregatea legi de interes special (inclusiv legea bugetului) pe care le supune aprobarii adunarii elective. Domnitorul intocmea reglementarile pentru punerea in aplicare a legilor. Domnitorul era seful puterii executive. Domnitorul guverna cu ajutorul ministrilor numiti de el. Domnitorul avea dreptul de a gratia sau comuta pedepsele, fara a avea dreptul de a se amesteca in actul de justitie. Domnitorul numea persoanele in functiile publice.

 

Puterea legislativa era exercitata colectiv de domnitor, de Adunarea electiva si de Comisia centrala.

 

   In Adunarea electiva era eligibil oricine era nascut sau naturalizat moldovean sau muntean, avea 30 de ani si justifica un venit minim anual de 400 de ducati.

Electorii erau de doua feluri:

-electori primari oricine justifica un venit anual de minim 100 de ducati

-electori directi cei ce dovedeau un capital funciar de minim 6000 de ducati.

Electorii trebuiau sa fie cetateni munteni sau moldoveni si sa fi implinit 25 de ani.

Electorii primari alegeau un deputat pentru fiecare judet, iar electorii directi alegeau doi deputati.

In acest fel, punctul de vedere al puterilor garante ca drepturile electorale trebuiau intemeiate pe proprietate era satisfacut.

 

   Comisia centrala era compusa din 16 menbri: 8 moldoveni si 8 munteni. Cate patru erau desemnati de sefii puterii executive din fiecare tara si cate patru de fiecare Adunare electiva din sanul ei.

Comisia centrala aviza legile de interes provincial, hotara daca o lege este de interes provincial sau general, pregatea legile de interes genera prin intermediul domnitorilor din ambele tari, etc.

Aceasta comisie era compromisul la care se ajunsese intre puterile favorabile unirii si cele favorabile separarii principatelor. Activitatea acestei comisii mai mult impiedica buna functionare a statelor si frana adoptarea legilor atat de necesare devoltarii si modernizarii Principatelor Unite.

 

   Inca din octombrie 1858 a inceput campania pentru alegerea deputatilor din Adunarea electiva. Miza nu o constituia atat alegerea principelui domnitor, cat reformele ce urmau a fi aprobate prin legile viitoare.

Lupta se dadea intre fortele conservatoare care militau pentru protejarea intereselor marii boierimi si fortele liberale, favorabile reformelor profunde si immediate.

Fortele conservatoare detineau puterea executiva in ambele principate. Actiunile lor erau energice si aveau drept scop intimidarea electorilor primari, proveniti din clasa mijlocie.

Existau si forte politice moderate in discurs, care indicau corpului electoral candidatii “animati de idealurile progresului si reformarii societatii”, in contrast cu extremistii liberali care “ ar voi sa faca o republica sociala”.

 

   In Moldova, Comitetul electoral central al Unirii, constituit in timpul campaniei pentru alegerea deputatilor in Adunarile ad-hoc, transformat in Partida nationala, facea campanie sensului unionist al Conventiei de la Paris. Misiunea declarata a Partidei nationale era “ sa scoata din sanul natiunii o adunare demna de marea misie ce o are”

 

   In Muntenia, conservatorii afirmau, adresandu-se marii boierimi, ca liberalii ar urmari “sa imparta pe nedrept, dimpreuna cu taranii, bunurile voastre”. Desi liberalii moderati afirmau ca “oamenii progresului nu-si propuneau nimicirea proprietatii, ci, dimpotriva, o considerau baza cea mai principala a edificiului social”, reactiile conservatorilor din aparatul de stat au fost dure si imediate. De la suprimarea manifestarilor liberale si suprimarea libertatii presei, pana la intimidarea electorilor prin presiunea dorobantilor, in scopul alegerii candidatilor conservatori.

 

   In urma alegerilor finalizate in decembrie 1858, Adunarea electiva a Moldovei reprezenta un succes al actiunii Partidei nationale, cei mai multi deputati fiind propusi sau sustinuti de aceasta.

In urma alegerilor finalizate in ianuarie 1859 din Muntenia, conservatorii au reusit sa-si asigure o dominare absoluta a Adunarii elective.

 

   Adunarea electiva a Moldovei si-a inceput lucrarile la Iasi in 28 decembrie 1858.

Deputatii Partidei nationale erau atat liberali cat si conservatori, dar aveau un interes comun: blocarea accesului la domnie a reprezentantilor marii mosierimi: Mihai Sturdza sau Grigore Sturdza.

Candidatul liberalilor din Partida nationala era Costache Negri, iar al conservatorilor era Lascar Catargiu, ambii fiind mari personalitati ale momentului. Dupa mai multe intalniri pentru negocieri, a fost acceptat un candidat recunoscut pentru echidistanta fata de ambele grupuri: colonelul Alexandru Ioan Cuza, care a devenit astfel candidatul unic al Partidei nationale la domnia Moldovei.

Sedinta plenara din 5/17 ianuarie 1858 s-a deschis cu alocutiunea inflacaratului unionist arhimandritul Neofit Scriban, ales deputat al clerului din Iasi. Acesta recomanda deputatilor sa “aleaga un domnitor demn de nazuintele spre progres ale natiunii romane”. Reprezentantii Partidei nationale propun pe Alexandru Iona Cuza. Intre timp, sustinatorii celor doi Sturdza sunt convinsi sa renunte la numirea candidatilor lor. In felul acesta, Alexandru Ioan Cuza ramane candidat unic si intruneste toate voturile deputatilor prezenti (48 voturi; Grigore Sturdza lipsea din sala, intuind deznodamantul).

 

   Adunarea electiva a Munteniei si-a inceput lucrarile la Bucuresti, intr-o fosta cladire a Mitropoliei, pe 22 ianuarie/3 februarie 1859. Atat in sala Adunarii cat si in afara ei se stransese o mare multime de oameni venita sa asiste la desfasurarea lucrarilor, dar si sa exercite o presiune asupra deputatilor conservatori pentru invalidarea mandatelor unor deputati conservatori alesi prin frauda dovedita. Oamenii fusesera mobilizati de liberalii radicali care erau minoritari in Adunarea electiva, dar incercau astfel sa oblige conservatorii majoritari sa renunte la interesele private sau de grup si sa respecte vointa natiunii.

Simultan, liberalii faceau diversiune sugerand ca l-ar sustine pe Nicolae Golescu pentru ocuparea tronului, bagand vrajba si in gruparile care il sustineau pe Gheorghe Bibescu si pe Barbu Stirbei, candidati rivali si ei intre ei.

Negocierile pentru stabilirea candidatului liberalilor la tronul Munteniei se duceau la hotelul Concordia. In seara de 23 ianuarie 1859, Dimitrie Ghica propune drept candidat pe Alexandru Ioan Cuza, proaspat ales in Moldova. Aceasta propunere a venit dupa o temeinica analiza juridica asupra textului Conventiei de la Paris, care, asa cum fusese demonstrat, nu interzicea dubla alegere a sefului puterii executive din una in cealalta provincie.

A doua zi, pe 24 ianuarie/5 februarie 1859 dimineata, la o reuniune secreta a deputatilor liberali si conservatori, deputatul liberal doctor in drept Vasile Boerescu a demonstrat ca dubla alegere a sefului puterii executive nu incalca textul si principiile Conventiei si deci nu va crea nici o complicatie internationala. Propunerea dublei alegeri a lui Cuza a intrunit asentimentul deputatilor conservatori, care au fost pusi sa semneze un legamant scris in acest sens.

Dupa aceasta intelegere prealabila, deputatii s-au reunit in sedinta deschisa .Propunerea de a-l alege pe tronul Munteniei pe Alexandru Ioan Cuza a fost votata in unanimitate de cei prezenti, intrunind 64 de voturi.

La aceasta sedinta au participat si cateva sute de cetateni prezenti in sala de sedinta si alte mii sau chiar zeci de mii afara, in curte si pe dealul Mitropoliei.

 

   La 25 ianuarie/6 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza adreseaza o nota diplomatica puterilor garante in care infatiseaza alegerea sa in cele doua principate ca pe o expresie a vointei politice a romanilor de a se uni intr-un acelasi stat, daclarand ca impartaseste dorinta tarii de a se uni sub un principe strain, fiind gata sa se retraga daca se gaseste o solutie favorabila tarii si agreata de Marile Puteri.

 

La 31 martie/12 aprilie soseste la Istambul o delegatie compusa din delegatia Adunarii elective a Moldovei si a Adunarii elective a Munteniei, reunite sub conducerea lui Costache Negri, pentru a obtine de la Poarta acordarea investiturii pentru domnitor.

 

   La 1/13 aprilie 1859 Franta, Rusia, Prusia, Marea Britanie si Regatul Sardiniei recunosc de jure alegera lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Unite. Ca urmare a izbucnirii Razboiului austro-franco-piemontez, Austria si Imperiul Otoman recunosc dubla alegere pe 25 august/6 septembrie 1859.

 

   Recunoasterea dublei alegeri a consacrat unirea personala a celor doua principate ca prima etapa in realizare deplina a unirii.

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 2878

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

200 state 

(ultimul: Micronesia)

Numar de steaguri: 264

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Steaguri lipsa: 42

1 stat are peste 660,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

2 state au peste 20,000  clickuri (Italia,  Germania)

1 stat are peste 10.000 clickuri (Franta)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

24 state au un click

Website seo score
Powered by WebStatsDomain

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. DAFFI'S BOOKS

https://www.daffisbooks.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29. EDITURA HOFFMAN

https://www.editurahoffman.ro/

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Hoffman - Jurnalul cărților esențiale

1. Radu Sorescu -  Petre Tutea. Viata si opera

2. Zaharia Stancu  - Jocul cu moartea

3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi

4. Ioan Slavici - Inchisorile mele

5. Gib Mihaescu -  Donna Alba

6. Liviu Rebreanu - Ion

7. Cella Serghi - Pinza de paianjen

8. Zaharia Stancu -  Descult

9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte

10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani

11. George Calinescu Cartea nuntii

12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…

Continuare

Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24.

© 2021   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor