Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung - 502 ani de la redactare

[altmarius]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521) este cel mai vechi document păstrat, scris în limba română. Ea a fost descoperită în 1894^[1] de Friedrich Stenner în Arhivele Naționale ale județului Brașov, unde se păstrează și astăzi. Documentul original pe hârtie, cu pecete aplicată pe verso, se referă la mișcările militare ale Otomanilor la Dunăre și trecerea lui Mohammed-Beg prin Țara Românească.

Istoric

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului Hanăș Begner (Hans Benkner) a fost redactată probabil în 29 - 30 iunie 1521 la Dlăgopole (numele slav al orașului Câmpulung-Muscel). În scrisoare nu este menționată data, stabilirea acesteia făcându-se pe baza evenimentelor istorice descrise și a persoanelor implicate. Din acea vreme mai există și alte documente istorice privind campania de cucerire a Ungariei a sultanului Soliman I.

Scrisoarea se încadrează în ansamblul istoric al relațiilor foarte strânse dintre negustorii sași din Brașov și cei din orașele din Moldova și Țara Românească. Numele lui Neacșu Lupu este menționat deja într-un document din anii 1510 -1512 în legătură cu un proces de datorii pe care îl avea cu negustorii brașoveni. Hans Benkner este cunoscut ca jude sau primar al Brașovului din 1511. Numele care apare în epilogul Tetraevanghelului din 1561 al lui Coresi, este cel al fiului său Johann Benkner care este prezentat ca sprijinitor al scrierilor în limba română : ...mai bine a grăi cinci cuvinte cu înțeles decât 10 mie de cuvinte neînțelese în limbâ striinâ....

Conținut

Scrisoarea lui Neacșu este cel mai vechi document descoperit, scris în limba română

Textul a fost scris cu litere chirilice și se compune din trei părți:

• O adresare în slavă (mai precis, medio-bulgară, adică bulgară medievală) a cărei traducere este:

Înțeleptului și de bun neam și cinstitului și de Dumnezeu dăruitului, dumisale Hanăș Begner din Brașov, multă sănătate de la Necșul din Câmpulung.

• Conținutul scrisorii în limba română.

• Formula finală în slavă a cărei traducere este: Și Dumnezeu să te bucure, amin

Explicații lingvistice[modificare | modificare sursă]

De remarcat este faptul că forma limbii române folosite în scrisoare este foarte asemănătoare celei folosite în prezent. Aurel Nicolescu arată în observațiile sale lexicale asupra textului, că nu mai puțin de 175 din totalul de 190 de cuvinte românești folosite în text au origine latină, excluzând cuvintele repetate și substantivele proprii. Unele din formele incorecte se datorează scrierii cu litere chirilice, care are probleme cu notarea unor sunete românești ca î și ă.

Textul are unele particularități fonetice (în ceale, diftongul ea nu s-a redus încă la e; apare forma mai veche, pre a prepoziției pe provenit din latinescul per etc.) și gramaticale (de exemplu forma unică pentru persoana a III-a singular și plural a auxiliarului a avea : au).

Textul scrisorii

Transliterație din alfabet chirilic

1. m^udrom^u i plemenitom^u i čistitom^u i b(o)gω^m darovannom^u župaⁿ hanĭ^š be^gne^r o^t brašo^v mno^g(o) z^dravie o^t ně^kšu^l o^t dlŭgopole
2. i pa^k dau štire do^mnïetale za lukru^l tu^rčilo^r kum amĭ auzi^t èu kŭ ĩpŭratu^l au èši^t deⁿ sofïę ši aimiⁿtrě nue ši sěu du^s ĩ su^s pre dunŭre
3. i pa^k sŭ štïi do^mnïjata kŭ au veni^t uⁿ ω^m de la nikopoe de mïe mě^u spu^s kŭ au vŭzu^t ku ωkïi loi kŭ au treku^t čěle korabïi če štïi ši do^mnïjata prè dunŭre ĩ su^s
4. i pak sŭ štïi kŭ bagŭ den tote ωrašele kŭte [50] de ωmiⁿ sŭ ę fïe ĩn ažuto^r ĩ korabïi
5. i pak sŭ štïi kumu sěu prinsŭ nešte me^ššte^r deⁿ c[a]ri gra^d ku^m vorĭ trěče ačěle korabïi la loku^l čela ^strimtu^l če šttïi ši do^mnïjata
6. i pa^k spui do^mnïetale de lukru^l lu mahame^t be^g ku^mu amĭ auzit de boęri če sŭntĭ medžïja^š ši de dženere mïu negre kumu ęu da^t ĩpŭratu^l slobozïe lu mahame^t beg pre iu iωi va fi voę pren cěra rumŭněskŭ jarŭ èlĭ sŭ trěkŭ
7. i pa^k sŭ štïi do^mnïjata kŭ are frikŭ mare ši bŭsŭrab de ače^l lotru de mahame^t be^g maⁱ vŭrto^s de do^mnïele vo^stre
8. i pa^k spui do^mnïetale ka maⁱ marele mïu de če amĭ ĩcele^s šïeu eu spui do^mnïetale jarŭ do^mnïjata ešti ĩceleptĭ ši ačěste kuviⁿte sŭ cïi do^mnïjata la tine sŭ nu štïe umiⁿ mulci ši do^mnïele vo^stre sŭ vŭ pŭzici ku^m štici maⁱ bine
9. i b(og)ĭ te ve^s(e)li^t amïⁿŭ

Transcripție interpretativă după normele ortografice actuale

"Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I B(o)gom darovannomu zupan Hanăș Begner ot Brașov mnog(o) zdravie ot Nécșul ot Dlugopole. ( = Înțeleptului și nobilului și cinstitului și de Dumnezeu dăruitului jupan Johannes Benkner din Brașov, multă sănătate de la Neacșul din Câmpulung).

I pak (= și iarăși / de asemenea) dau știre domnietale za (= despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul (se referă la Sultanul Suleiman I Magnificul) au ieșit den Sofiia și aimintrea nu e. Și se-au dus în sus pre Dunăre.

I pak să știi domniia-ta că au venit un om de la Nicopoe (= Nicopole) de mie mi-au spus că au văzut cu ochii lui că au trecut ceale corăbii ce știi și domniia-ta pre Dunăre în sus.

I pak să știi că bagă den toate orașele câte 50 de oamini să fie în ajutor în corăbii.

I pak să știi cumu se-au prins nește meșteri den Țarigrad (= Istanbul) cum vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce știi și domniia ta.

I pak spui domnietale de lucrul lu Mahamet-Beg, cum am auzit de boiari ce sânt megiiaș(i) și de genere-miu Negre, cumu i-au dat împăratul slobozie lui Mahamet-Beg, pre io-i (unde-i) va fi voia pren Țeara Rumânească (cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui țării), iară el să treacă.

I pak să știi domniia ta că are frică mare și Băsărab (= Neagoe Basarab) de acel lotru de Mahamet-Beg, mai vârtos de domniele voastre.

I pak spui domnietale ca mai-marele miu de ce am înțeles și eu. Eu spui domnietale, iară domniia ta ești înțelept și aceaste cuvinte să ții domniiata la tine, să nu știe oamini mulți și domniele vostre să vă păziți cum știți mai bine.

I B(og)i te ves(e)lit, Aminu.( = Și Dumnezeu să te slăvească, Amin)