Savonarola si Republica Florenta

[altmariusistoric]

Savonarola si Republica Florenta http://www.revistamagazin.ro/content/view/10355/8/

joi, 18 iulie 2013

Una dintre figurile speciale ale istoriei capitalei Toscane, Florenta, a fost calugarul dominican Girolamo Savonarola (1452-1498), predicator si critic al papalitatii, care a vrut sa faca o reforma morala radicala in orasul guvernat de familia de Medici. A fost un fel de luptator singuratic si neinteles care n-a stiut sa se adapteze realitatilor epocii sale si a comis numeroase greseli de principiu. Savonarola n-a tinut seama de puterea papei de a condamna faptele de erezie si de a se folosi de tribunalele ecleziastice. Un fanatic al „Judecatii de Apoi”  Savonarola s-a nascut la Ferrara, intr-o familie a clasei de mijloc. Parintii au avut mijloacele de a-l da la scoala, astfel ca Girolamo invata cu sarg filosofie, medicina si muzica. Devine inca din adolescenta un observator sensibil al moravurilor societatii si la douazeci de ani publica o lucrare de morala foarte dura, intitulata „Decaderea societatii”. Poate ca aceasta critica aspra a obiceiurilor concetatenilor ar fi trebuit sa atraga atentia asupra sa. Dar Girolamo nu se simte apreciat si la douazeci si doi de ani intra intr-o manastire dominicana, la Bologna. Aici are destul timp sa se ocupe si de latura negativa a celor care-l slujesc pe Dumnezeu si scrie o lucrare care nu va trece neobservata: „Decaderea bisericii” apreciata de contele Pico della Mirandola (1463-1494), filosof si umanist italian. Mai presus de toate, Mirandola voia sa discute cu tanarul autor despre iminenta „Judecatii de Apoi”, asa cum o prevestea Savonarola in profetiile sale, ca pe o pedeapsa asupra moralei oamenilor Bisericii.  In anul 1482 se produce evenimentul care-l va propulsa pe Savonarola spre putere in Florenta. El este chemat chiar de Lorenzo de Medici (zis „Magnificul”) sa preia conducerea uneia dintre cele mai prestigioase manastiri, San Marco din Florenta.  Noua situatie n-a schimbat cu nimic conceptiile predicatorului, care, observand viata florentinilor si mai ales a familiei de Medici devine un critic dur al familiei conducatoare. El acuza din amvonul bisericii Santa Maria Novella putreziciunea celor din dinastia de Medici, viata de lux, facand pe plac populatiei sarace. Savonarola promova austeritatea ca element obligatoriu al moralei crestine...  Culmea este ca printre asa-zisele profetii ale lui Savonarola exista si o „veste despre un imparat care veni cu eliberarea de imoralitate dinspre nord”. Acest lucru s-a si intamplat atunci cand regele Charles al VIII-lea al Frantei a cucerit Florenta in drum spre Napoli. Atunci a fost momentul culminant al punerii in aplicare a planurilor lui Savonarola, care impreuna cu asociatii sai (calugari dominicani) a  declarat „Republica florentina”. Profitand de situatia incerta din cauza invaziei franceze, predicatorul-profet s-a autodeclarat conducator absolut si a inceput sa emita legile prin care la Florenta urmau sa domneasca moralitatea si „crestinismul pur”.  Au fost interzise camataria, jocurile de noroc, bordelurile, homosexualitatea, lucrarile cu caracter obscen si orice forma de arta care aducea aminte de obiceiurile pagane. Insusi Botticelli si-a ars mai multe panze cu scene mitologice in care apareau nuduri de femeie... Trecand la o extrema pe care populatia si fostii lideri ai Florentei n-o suportau, Papa Alexandru al VI-lea Borgia il declara eretic si apoi il excomunica. Puterea instalata de Savonarola incepe sa se clatine si in 1498 predicatorul „noului crestinism” este arestat si judecat. Condamnat rapid la moarte, este ars pe rug in piata principala, apoi ramasitele sunt aruncate in raul Arno. La Florenta, doar o mica placa comemorativa mai aminteste de Girolamo Savonarola. PAUL IOAN