Sanda Şărămăt, pictură- acuarelă-desen

[altmariusart2]

 

Publicat: Ieri, 06:28

24 august-6 septembrie 2015

Sigur că pentru public şi mai ales pentru critică, opera Sandei Şărămăt în general şi selecţia din această expoziţie în mod particular se înscrie prin firescul abordării unor teme precum, peisajul ori portretul, natura statică şi compoziţia cu personaje, în descendenţa artei interbelice. Privind expoziţia, prea puţini dintre noi pot trece dincolo de evidenta raportare a artistei la natură, sesizând cu înţelegere profundul demers alacesteia îndreptat dincolo de realitatea înconjurătoare şi deci, depăşind cu reuşite incontestabile aparenţa lumii vizibile. În subiectele alese, plasticiana află spiritualitatea şi poeticitatea, primejdiile narativismului ori ale pitorescului fiind evitate limpede printr-o căutare de natură simbolică. Invocăm aici subliniat direcţia simbolică a creaţiei Sandei Şărămăt supusă rigorilor intelectuale tocmai pentru a nu-i reduce opera, în mare parte realizată înainte de 1990 la una de conjunctură. Remarcăm consecvenţa cercetării Sandei Şărămăt îndreptată către o sinteză deopotrivă formală ca şi cromatică, ritmurile construind imaginea într-o direcţie care nu are prea multe în comun cu arta decorativă.

Aducerea laolaltă a picturilor pe pânză şi a lucrărilor de grafică în tehnici diverse oferă privitorului o paletă substanţială a cercetărilor artistei. O surprindem pe Sanda Şărămăt sensibilă la tresăririle naturii, vizibil emoţionată la anotimpurile care se succed fiecare cu strălucirea proprie şi la frumuseţea caselor din oraşele cunoscute în timp. Dar o descoperim totodată prin lucrările de pe simeză şi pe artista din atelier care îşi analizează deciziile cu acurateţea omului de laborator care nu lasă nimic neclar ori nejustificat compoziţional.

După importanta prezentare avută de plasticiană în urmă cu câţiva ani la Galeria Artelor a Cercului Militar Naţional, Sanda Şărămăt a simţit nevoia unei mai restrânse expoziţii de stare şi de expresivitate. Cu toate acestea, personala de acum -ca şi anterioara deja menţionată- urmăreşte parcursul artistei de la observaţia din natură la sinteza de atelier. În amândouă direcţiile, elementul grafic şi culoarea îşi au discursurile împletite, vibraţiile expresive fiind de remarcat deopotrivă în duct ca şi în suprafaţă.

Roxana Păsculescu, dr. în istoria artei