Esența vieții este să nu mai trăim pentru noi, ci să trăim pentru Dumnezeu.
– Dumnezeu nu ne poate da fericire în afara Lui. Hristos este singura noastră ieșire din iad. Să-i încredințăm septembrie și toată viața în mâinile Lui. Doar Dumnezeu poate face o cale acolo unde pare să nu existe nici o cale.
Mi-a plăcut replica de azi a unui prieten: „Să rămânem nedezlipiți de altar”.
– Cel mai greu an din istorie nu e 2023, ci 536, când au fost multe epidemii, temperaturi geroase, războaie, recolte slabe. Dacă se repetă: ajungem mai repede în Rai.
– Nu îi iubim pe vecini ca să îi convertim. Îi iubim pe vecini pentru că suntem convertiți. Dumnezeu fie ne dăruiește ceea ce am cerut, fie ceea ce ar fi trebuit să cerem.
-Lucrarea lui Dumnezeu, făcută în felul Lui, nu va duce lipsă de resurse vreodată.
Nașterea din nou a omului își are temeiul în venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, în întruparea și Jertfa Lui de pe Cruce. Mântuitorul ne învață că El este Cel care ne descoperă nouă nașterea din nou, din apă și din Duhul. El, Cel ce S-a zămislit de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria. În El avem începutul unei noi vieți, adică al unei vieți în afara păcatului și a morții, viața cea adevărată. Prin Botez, „ne îngropăm împreună cu El și murim păcatului odată pentru totdeauna” (Romani 6, 10), pentru ca să înviem împreună cu El la o nouă viață, viața cea adevărată, în Împărăția cea fără de sfârșit a Tatălui.
– De două mii de ani, Biserica este locul nașterii noastre în ceruri, împreună viețuirea noastră cu Dumnezeu și sfinții cei bineplăcuți Lui.
Lumea e o gară, să așteptăm trenul spre Rai, nu să poleim gara cu aur. Să nu ne urcăm în trenul greșit, ci să ne cultivăm răbdarea, să nu ne mâniem pe alți pasageri. La final, vom ajunge unde ne-am dorit.
– Omul a rătăcit în propriile gânduri și de multe ori nici nu încearcă să caute ceea ce ar trebui să găsească.
– Ce vrea Dumnezeu să vadă la noi: cât de mult ne dorim veșnicia.
Hristos nu omite nici o generație de la fericirea veșnică.
– Viața noastră se desfășoară între Crăciun și Paști, între minunile din două peșteri-adăpost. Esențială este bucuria care se naște din auzirea Cuvântului. Evanghelia este adevăr, dincolo de orice fantezie sau distopie de secol XVIII.
– Adevărul ne dă libertate, iar minciuna doar mânie și frustrare. A nu fi mânioși e un semn de înțelepciune, scrie Jane Austen. Atunci când mânia învinge, totul se urâțește în jur.
Aici putem fi ultimii din branșa ultimilor, nu e nici o tragedie: e nișa preferată a harului.
– Hristos vorbește din inimă și se adresează inimilor, nu vorbește din portofel și nu se adresează portofelelor.
– Dacă nu am fi avut răni, nu am fi știut că El vindecă.
Suferim mai mult în imaginație, decât în realitate, dar – dacă nu găsim mântuirea – vom suferi mai mult decât ne imaginăm.
– Predica de pe munte are o miză mult mai importantă decât oricare alta: cum dobândim fericirea și cum scăpăm de suferință. Ce e real și ce nu e real, ce ne imaginăm și ce nu ne imaginăm, ce e e de iubit și ce nu e de iubit, ce e credința și ce nu e credința.
Nu există lacrimi în Rai, nici zâmbete în iad.
– Nu putem învinge singuri pe diavol, nici măcar dacă noi suntem în cea mai bună formă, iar el în cea mai slabă. De aceea, mai mult decât orice avem nevoie de Mântuitor.
Nu există nici o problemă, oricât de mare, care să nu se rezolve prin rugăciune.
– Rugăciunea nu Îl schimbă pe Dumnezeu, dar îl schimbă pe cel ce se roagă.
Cine poate salva o omenire copleșită de coșmaruri, decât Hristos?!
– De ce să ne clădim viața pe nisipul părerilor, când o putem întemeia pe stânca sigură Hristos?
– Să nu trăim viețile generației anterioare: să nu ne pripim să validăm ceva doar pentru că așa era acum patru decenii, să nu respingem orice schimbare doar pentru că noi am rămas în urmă, să nu dorim altora să treacă prin testele prin care am trecut noi, să nu ne îngrijorăm nici pentru trecut, nici pentru viitor.
– Pentru a găsi ceva dumnezeiesc suntem invitați să pierdem tot ce e lumesc.
– Dumnezeu va separa binele de rău, așa cum pescarii evrei separă peștii puri (comestibili) de cei inpuri (cei fără solzi, interziși de Tora).
– Datornicului nemilostiv i se iartă o datorie de 10.000 de talanți, imensă sumă, câtă vreme impozitul anual adunat din toată Galileea nu depășea 200 de talanți.
– 1 septembrie 2023: anul 7532 de la facerea lumii, nu 80 de miliarde.
– Azi mulți profețesc, dar sunt profeți mincinoși.
– La apusul vieții, vom fi judecați după iubirea noastră.
– Cristofania este arătarea lui Hristos înviat: nu este bucurie mai mare decât această prezență.
– Hristos ne îngăduie să devenim contemporanii Lui.
– Viața este o călătorie de la Nazaret (unde unii vor să scape de noi) la Ierusalim (unde vom învia împreună cu Hristos), trecând prin ispita Carantaniei, prin slava pascală de pe Tabor, prin ospățul de la Tabga, prin pescuitul de la Capernaum.
Un dublu excomunicat (era și lepros și samarinean) găsește mântuirea în Hristos, ca expresie a unei iubiri imense, nelimitate. La fel și noi: avem cel puțin două din cele șapte păcate capitale, de regulă mândria și mânia.
– Ideea principală a Evangheliei este iubirea, renunțarea totală la orgolii și resentimente. Iubirea devine pașaportul de nefalsificat al fiecărui creștin. Iubirea este latura cea mai sacră și cea mai profundă a sufletului uman. Această iubire nu se găsește, ea se construiește.
– Evanghelia ne prezintă un Hristos care se roagă, îndemnând pe fiecare discipol să imite acest model. Singurul păcat pe care Hristos îl are e al nostru, singura dreptate pe care noi o avem e a Lui.
Câtă vreme credem în Hristos, fiecare zi e o zi bună, minunată. Fiecare om datorează mântuirea lui faptului că Hristos ține ușa milei divine deschisă. Chiar dacă portofelul e gol și boala ne pândește, să ne bucurăm pe deplin de harul adus de Hristos.
– Cine este cel mai sărac: nu cel fără bani, ci acela fără Dumnezeu.
– Adevărul are un înțeles precis: Hristos a înviat!
Minunile sunt semne, săgeți îndreptate către cer, care indică indiscutabil că Hristos este Viața însăși. Să citim primul capitol al Evangheliei după Ioan, cel mai frumos imn creștin.
– Biblia este marele cod pentru a descifra persoana și misiunea lui Hristos.
– Rămânem în Biserică, chiar cu riscul de a fi expulzați din organizații lumești, așa cum primii creștini au fost expulzați din sinagogă.
Hristos este Vinul bun și limpezit (Isaia 25, 6), Antidotul unic împotriva morții. Hristos este Briza Raiului, adierea de vânt subțire de care pomenește sfântul Ilie. Hristos este Sângele care nu contaminează, ci vindecă pe toți cei contaminați. Hristos este Bunul Păstor, frumos, blând și drept, care reintegrează oile pierdute în turma Lui, protejându-le de haita de lupi.
– Hristos l-a înviat pe Lazăr și la fel ne va învia și pe noi.
– Hristos sintetizează totul în două recomandări capitale: să rămânem în El, adică să credem, și să ne iubim unii pe alții, adică să imităm modelul iubirii Lui.
De la groază la strălucire: așa am putea denumi știrea despre învierea lui Hristos.
– De pe Cruce, Hristos ne atrage la Sine pe toți, ca să ne scoată de sub ghearele întunericului.
Hristos este singurul Fiu al lui Dumnezeu, trimis în lume pentru a o mântui. Paradoxal, deși Bertold Brecht a fost un ateu marxist, a publicat și un text creștin: „Vino, Doamne, la noi, chiar avem nevoie de Tine!”.
– Un alt ateu, Sartre, nota în lagărul din Trier despre Fecioara Maria: „Laptele ei devine prin alăptare sângele lui Dumnezeu. El e Dumnezeu și are forma gurii ei. Îi seamănă Dumnezeu! Nici un alt om nu l-a mai avut pe Dumnezeu numai pentru el. Un Dumnezeu viu, pe care ea îl ține în brațe”.
Cine este protagonista Evangheliei: nu voința umană, ci iubirea lui Dumnezeu. Cei de pe urmă (păstorii, socotiți impuri de Talmud datorită conviețuirii cu animalele) ajung să fie cei dintâi (care văd Pruncul divin și I se închină).
– În anul 614, perșii nu au distrus Biserica Nașterii din Betleem (construită în 330), deoarece au văzut pictați magii, reprezentați în haine de ceremonie persane.
André Gide (și el, culmea, ateu) nota că doar cuvintele lui Hristos sunt cele mai frumoase rostite vreodată și că doar Dumnezeu putea rosti ceva atât de sublim. Cuvintele Lui trezesc un fior puternic: de exemplu, atunci când explică faptul că decizia de a alege Împărăția lui Dumnezeu este una extrem de urgentă.
– În toate cele 72 de pilde, Hristos vorbește pe înțelesul nostru despre viața veșnică, făcând referire la struguri, la spini, la pești, la oi (cu care galileenii erau familiarizați).
Hristos este Bunul Samarinean, care ne duce pe noi, cei căzuți între tâlhari, la caravanseraiul Bisericii, ca să ne întremeze pentru Hanul veșnic.
– Rugăciunea Domnească este inspirată din imnul evreiesc Qaddish: „Preamărit să fie sfântul Său nume, vie Împărăția Sa în timpul vieții noastre”. Este rugăciunea pe care o putem spune necontenit, alături de Rugăciunea Inimii și Psalmul 142.
Dragă Tată, miluiește-ne pe noi, copiii Tăi! Împlinește fără zgomot Împărăția Ta în persoana lui Hristos! Nu ne dărui mai mult decât avem nevoie din cele necesare supraviețuirii! Șterge datoriile noastre neplătite! Nu ne lăsa pradă nenorocirilor!
***
Nu minunea dă naștere credinței, ci credința dă naștere minunii.
– Probabil că Pilat a și uitat de Hristos după o vreme. Pentru el, a fost o criză politică rezolvată rapid. Probabil că mulți oameni au uitat de câte ori Dumnezeu i-a ajutat. Pentru ei, au fost crize de conjunctură rezolvate ieftin.
Evanghelia este relatarea învierii lui Hristos, precedată de o amplă introducere.
– La sfârșit de decembrie era la Roma carnavalul Saturnaliilor, în care un condamnat la moarte era îmbrăcat batjocoritor „în rege” și umilit. Asta a pățit și Hristos, deși era la Ierusalim și era Pessahul evreiesc din aprilie. La fel a pățit și un oarecare Caraba, în Egipt. Oamenii sunt campioni la bătut joc de alții.
Întâlnirea cu Hristos înviat se oferă tuturor celor ce vor crede și vor duce vestea peste tot, cu orice risc, pentru ca toți să afle. Ca să înțelegem, mai întâi trebuie să credem.
Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius