Să găsești „copilul” din tine cel puțin pentru o oră

[altmarius]

Să găsești „copilul” din tine cel puțin pentru o oră

Publicat: Astăzi, 06:01

Să găsești „copilul” din tine cel puțin pentru o oră. Să-l lași să se bucure așa cum știe el cel mai bine. Iată ce propune spectacolul Muzicanții din Bremen în regia lui Attila Vizauer la Teatrul „Țăndărică” din București (premiera: 14 mai 2014). Da, este o propunere pentru părinți, în special, dar și pentru oricine altcineva care, poate, a trecut de perioada copilăriei și se nimerește la un spectacol pentru copii. De ce pentru părinți? Pentru că ei își aduc copiii la teatru, iar dacă părinții sunt fericiți, sunt șanse mari ca și copiii să fie. Mai mult, cei mici nu au nevoie de o propunere, ei știu cel mai bine sa fie copii și să se bucure cu sufletul, nu au nevoie de nimic altceva, doar să fie ei înșiși.

Acest spectacol este o experiență în primul rând pentru copii, în al doilea rând pentru părinți și în al treilea rând pentru orice alt spectator din afara „cuplului” părinte-copil. Rămânând la cel din urmă, această experiență îl încarcă de foarte multă energie pozitivă datorată în primul rând copiilor, care nefolosind nici o mască și fără să-și propună, îți oferă o experiență sinceră și unică. Așa că vizionarea unui spectacol pentru copii poate fi uneori, pentru orice vârstă, un fel de încărcare a bateriilor, dar cu lucruri bune și cu multă energie de cea mai bună calitate, cea pozitivă.

Attila Vizauer. Foto: Maria Ștefănescu

Totuși având un public dintre cele mai pretențioase, prin sinceritatea și onestitatea lui (publicul format din copii), echipa spectacolului reușește să-i ofere foarte mult, existând un schimb echitabil. Plecând de la povestea Fraților Grimm, Muzicanții din Bremen, trecând prin mai multe etape: adaptarea textului (Ema Stere), concept regizoral (Attila Vizauer), crearea muzicii (Ioan Gyuri Pascu), crearea păpușilor, pregătirea actorilor-păpușari (Gabriel Apostol, Ioan Brancu, Andreea Ionescu, Marin Fagu, Daniela Ruxandra Mihai, George Simian, Adrian Alexandru Neculcea), scenografie (Mihai Pastramagiu), coregrafie (Vava Ștefănescu) se ajunge la produsul final, spectacolul. Iar acest spectacol, prin multitudinea elementelor bine gândite până la detaliu, ajunge la copiii extrem de receptivi, astfel realizându-se o atmosferă foarte plăcută în sala de spectacol. Aceasta persistă pe parcursul întregii reprezentații demonstrând astfel capacitatea de a capta atenția celor mici, un lucru foarte important și mult mai greu de realizat decât în cazul unui public majoritar adult.

Principalele două elemente care ajută la captarea atenției copiilor sunt cele care apelează la cele două simțuri, văzul și auzul. Din punct de vedere vizual, spectacolul propune ca personaje păpuși inteligent mânuite. Cât timp aceste păpuși caracterizează personajul și mai presus de asta sunt și foarte bine lucrate, pentru orice spectator este o plăcere să le vadă. Și când acestor detalii esențiale li se adaugă arta mânuirii păpușilor, dar și arta interpretativă, o lume începe să se creeze. Lumea a patru animale nedorite de stăpânii lor (măgarul, câinele, pisica, cocoșul), care plecă pentru a se împlini prin muzică (să devină muzicanți la Bremen). Este de ajuns să fie puși într-o situație limită pentru a realiza ce au ei special, atât fiecare în parte, dar și ca echipă (momentul în care întâlnesc tâlharii).

Muzicanții din Bremen, Teatrul „Țăndărică” din București

Personajele sunt gândite aproape matematic și de aceea și funcționează. În cazul tuturor personajelor, colaborarea actor-regizor-coregraf funcționează chiar bine, fiecare personaj primind un grad de unicitate. Măgarul însă ca personaj, interpretat de Gabriel Apostol, primește prin arta actorului un farmec aparte, redat prin voce, prin modul de a puncta textul, prin mânuire, susținut de text și de gândirea regizorală.

Trecând la elementul auditiv, care se face și el „vinovat” de captarea atenției, cea mai reprezentativă și cea mai ușor memorabilă parte muzicală a spectacolului este cea finală, în care cele patru personaje devin muzicanți la Bremen. Pe scena succesului, sunt prezentați cei patru „artiști” de o voce inconfundabilă și anume cea a regizorul, Attila Vizauer. Așa că prezentările fiind făcute, muzica curge. Instrumentația este principalul susținător al veseliei și bucuriei.

Ioan Gyuri Pascu

O atenție deosebită este dată sunetului, datorată și experienței din cadrul radioului a regizorului, dar și a experienței muzicale a lui Ioan Gyuri Pascu. Asta face ca ritmul spectacolului să rețină în permanență atenția.

Acest spectacol reușește să ajungă la sufletul spectatorului de la mic la mare și datorită echipei de profesioniști. Aici există un merit al regizorului de a crea o echipă, care îmbină artisticul cu tehnicul și care funcționează foarte bine și creează atmosfera dorită.

Și pentru că spectacolul s-a terminat, iar spectatorii mai mici de înălțime știu foarte bine cine sunt și ce au de făcut, se urcă pe scenă să-și cunoască favoriții, să dea mâna cu animăluțele curajoase, să cunoască mai mult. Așa că, acum, se poate spune că s-a realizat un schimb echitabil.

Maria Seiculescu

Citeste si Revista Teatrală Radio