Rusalii. Papa Francisc: Nu conservatori și progresiști, ci fii iubiți ai lui Dumnezeu

[altmariustotal catolic]

Duminică, 31 mai 2020, papa Francisc a celebrat Sf. Liturghie de Rusalii în bazilica San Pietro.  (Vatican Media)

PAPA

https://www.vaticannews.va/ro/papa/news/2020-05/papa-francisc-omili...

Duminică, 31 mai 2020, solemnitatea Rusaliilor după calendarul roman sau latin, papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie în bazilica San Pietro. Celebrarea s-a desfășurat la Altarul Catedrei, nu în capela Preasfântului Sacrament, unde era prevăzută inițial, și au luat parte aproximativ 50 de credincioși. La omilie, papa Francisc a subliniat că dincolo de diferențele pe care perspectiva lumească le notează în interiorul Bisericii, adevăratul principiu de unitate este Duhul Sfânt. În Biserică, ”lumea vede conservatori și progresiști, pe când Duhul vede fii iubiți ai lui Dumnezeu”.

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
31 mai 2020 – Vatican News. ”Principiul nostru de unitate este Duhul Sfânt. El ne amintește că, mai presus de toate, suntem fii iubiți de Dumnezeu. Duhul vine la noi, cu toate diversitățile și mizeriile noastre, ca să ne spună că avem un singur Domn, pe Isus, și un singur Tată, și că de aceea suntem frați și surori”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii din solemnitatea Rusaliilor, celebrată la ora 10.00 în bazilica San Pietro, dar la Altarul Catedrei, nu în capela Preasfântului Sacrament cum se anunțase inițial. Celebrarea euharistică s-a desfășurat cu participarea unui grup restrâns de credincioși, însumând aproximativ 50 de persoane.

Făcând un comentariu la lecturile biblice ale solemnității, papa a scos în evidență cuvintele Sfântului Paul (1 Corinteni 12,4-6), potrivit căruia ”există diferite daruri, dar este același Duh. Sunt diferite slujiri, dar este acelaşi Domn. Sunt diferite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi”. Diferența și, cu toate acestea, unitatea sunt cele două cuvinte care se repetă atât la începutul apostolic al Bisericii, cât și în Biserica timpurilor noastre. Ce ne unește, de fapt, pe ce anume se întemeiază unitatea noastră?
Papa Francisc: «Există și printre noi diferențe, de exemplu, de opinie, de alegeri, de sensibilitate. Ispita este mereu aceea de a apăra cu sabia scoasă propriile idei, crezându-le bune pentru toți, și mergând de acord numai cu cel care gândește ca noi. Aceasta este o ispită urâtă care dezbină. Dar aceasta este o credință după chipul nostru, nu este ceea ce vrea Duhul. Atunci, ne-am putea gândi că ceea ce ne unește ar fi aceleași lucruri pe care le credem și aceleași comportamente pe care le practicăm. Dar este mult mai mult decât atât: principiul nostru de unitate este Duhul Sfânt. El ne amintește că, mai presus de toate, suntem fii iubiți ai lui Dumnezeu; cu toții egali, în aceasta, și cu toții diferiți. Duhul vine la noi, cu toate diferențele și mizeriile noastre, ca să ne spună că avem un singur Domn, pe Isus, și un singur Tată, și că de aceea suntem frați și surori. Să pornim din nou de aici, să vedem Biserica așa cum o face Duhul, nu cum o face lumea. Lumea ne vede de dreapta și de stânga, cu această ideologie sau cu cealaltă; Duhul ne vede că suntem ai Tatălui și ai lui Isus. Lumea vede conservatori și progresiști; Duhul vede fii ai lui Dumnezeu. Privirea mundană vede structuri care trebuie să devină mai eficiente; privirea spirituală vede frați și surori care sunt cerșetori de milostivire. Duhul ne iubește și cunoaște locul pe care îl fiecare în întreg: pentru El, nu suntem fluturași în bătaia vântului, ci piese de neînlocuit ale mozaicului său».

Revenind la episodul biblic al Rusaliilor, papa a spus că acolo ”descoperim prima lucrare a Bisericii: vestirea”. Cu toate acestea, a remarcat, nu-i vedem pe apostoli pregătind o strategie, nu au un plan pastoral. Aceasta pentru că, ”Duhul Sfânt nu vrea ca amintirea Învățătorului să fie cultivată în grupuri închise, în cenacluri unde începe să fie pe plac pregătirea cuibului. El deschide, relansează, împinge dincolo de ceea ce s-a spus și de ceea ce s-a făcut deja, dincolo de gardurile unei credințe timide și temătoare. În lume, fără o structură compactă și o strategie calculată, toate se prăbușesc. În Biserică, în schimb, celui care vestește, Duhul îi garantează unitatea. Iar apostolii merg: nepregătiți, se pun în joc, ies. O singură dorință îi mână: să dăruiască ceea ce au primit”.

Se înțelege, astfel, ”secretul unității, secretul Duhului. Este darul. Pentru că el este dar, trăiește dăruindu-se și în acest fel ne ține împreună, făcându-ne părtași la același dar. Este important a crede că Dumnezeu este dar, că nu se comportă luând, ci dăruind”. De ce este important să credem acest adevăr despre Dumnezeu?
Papa Francisc: «Pentru că de felul în care îl înțelegem pe Dumnezeu depinde modul nostru de a fi credincioși. Dacă avem în minte un Dumnezeu care ia și care se impune, am vrea la rândul nostru să luăm și să ne impunem: să ocupăm spații, să pretindem relevanță, să căutăm putere. Dar dacă îl avem în inimă pe Dumnezeu care este dar, totul se schimbă. Dacă ne dăm seama că ceea ce suntem este darul său, un dar gratuit și nemeritat, atunci și noi vom vrea să facem din viață un dar. Iubind cu smerenie, slujind dezinteresat și cu bucurie, vom oferi lumii adevărata imagine a lui Dumnezeu. Spiritul, memoria vie a Bisericii, ne amintește că ne-am născut dintr-un dar și că noi creștem dăruindu-ne; nu păstrându-ne, ci dăruindu-ne».

Ce anume ne împiedică să ne dăruim? Papa a enumerat trei dușmani ai darului: narcisismul, care idolatrizează propria persoană, victimismul, prin care unul se plânge zilnic de aproapele, și pesimismul, care își închipuie că nimic nu merge bine în această lume.
Papa Francisc: «Cu acest fel de gândire, ceea ce cu siguranță nu revine este speranța. În acestea trei – idolul narcisist al oglinzii, zeul oglindă, zeul plângerilor și zeul negativității - ne aflăm într-o penurie de speranță și avem nevoie de a aprecia darul vieții, darul care fiecare dintre noi este. De aceea, avem nevoie de Duhul Sfânt, darul lui Dumnezeu care ne vindecă de narcisism, de victimism și de pesimism, ne vindecă de oglindă, de plângeri și de întuneric».

Pontiful a încheiat omilia cu o rugăciune, făcând referință la contextul actualei pandemii: ”Duhule Sfinte, memoria lui Dumnezeu, retrezește în noi amintirea darului primit! Eliberează-ne de paralizia egoismului și aprinde în noi dorința de a sluji, de a face binele. Pentru că mai rău decât această criză este numai drama de a o risipi, închizându-ne în noi înșine. Vino, Duhule Sfinte: Tu, care ești armonia, fă-ne constructori de unitate; Tu, care mereu te dăruiești, dă-ne curajul de a ieși din noi înșine, de a ne iubi și de a ne ajuta ca să devenim o unică familie! Amin”.