În cei 125 de ani de existență, revista a publicat articole mai mari sau mai mici despre România.
Fără a intra în detalii, este semnificativ felul în care țara noastră a fost oglindită de o publicație care se remarcă prin obiectivitate și seriozitate.
În 1913 a apărut în revista National Geographic primul articol amplu dedicat exclusiv țării noastre: România și ambițiile sale.
Jurnaliștii de la National Geographic descopereau o țară care își dobândise recent independența cu arma în mână, și apoi, în numai trei decenii, a ajuns o țară prosperă, o mare exportatoare de grâne, petrol, vite, vin, fructe, cu o armată temută, cu transporturi moderne ce beneficiau de o rețea de căi ferate, porturi, flotă, în plină dezvoltare. Bucureștiul heteroclit prin arhitectura care reflectă amestecul de culturi, este o surpriză, prin amestecul de Mic Paris și mare sat.
Este remarcată labilitatea alternării la guvernare a unor politicieni interesați mai mult de propășirea personală decât de interesul public, dar e lăudat Regele Carol I, care a introdus disciplină în muncă și moravuri. Multe fotografii ilustrează diversitatea etnică a României. Dintre toate ambițiile ei, cea mai mare ambiție era unirea cu Transilvania, obiectiv ce părea îndepărtat.
În articolele din 1915, România, statul pivotal și din 1916, România și rubiconul său, țara noastră este prezentată în contextul geopolitic al Primului Război Mondial. Primul dintre ele surprinde oarecum critic poziția echivocă a guvernului român, care așteaptă să vadă cum se înclină balanța, al doilea se referă la marele pas, intrarea în luptă de partea Antantei.
Atrași de înflorirea României din perioada interbelică, jurnaliștii de la National Geographic prezintă chipul atractiv, turistic, în articole apărute în 1934 și 940. Fete americance fac un tur pe bicicletă al castelelor din Transilvania, accentul cade pe farmecul rural, pe Delta Dunării cu lipovenii ei, dar nici orașele prospere, de tip European, nu sunt ocolite. Se observă o înclinare, mai ales a fotografilor, spre un anumit exotism, în care țiganii devin subiect predilect, până în zilele noastre.
Între 1940 și 1969 în faimoasa revistă nu mai apare niciun rând despre România. Putem presupune că politica editorială a revistei n-a putut fi în răspăr cu politica Washingtonului. Subiectele erau prea sensibile în timpul legionarilor, a dictaturii regale, a războiului în care am fost în tabere inamice, a lungii perioade sub jug sovietic, când visul partizanilor din Carpați era Vin americanii, dar americanii n-au mai venit.
În 1969 și apoi în 1975, două articole importante închid ca între două paranteze scurta destindere a anilor ’70: Americani pășesc din nou în România, și apoi România, un acrobat dansând la două capete.
Urmează o nouă eclipsă, de 15 ani. Putem presupune că din cauza regimului Nixon, când guvernele americane au închis ochii la abuzurile dictaturii, lipsa de libertăți, mizeria în creștere, dar Ceaușescu era primit la Casa Albă. Decât să prezinte deformat o realitate incomodă, probabil că revista a preferat să tacă.
Într-un articol din 1990 despre țările scăpate de Cortina de Fier, România se remarcă prin Casa Poporului, satele dărâmate de Ceaușescu, mineriadele din belșug ( reporterii National Geographic au aterizat pe Otopeni pe 13 iunie!) . O Românie torturată, spun jurnaliștii, și foarte gri.
Articolul din 1998 zugrăvește trudnica evoluție a României spre modernizare și democrație. Cenușiul este încă dominant, sărăcia și contrastele sunt vizibile. Și, bineînțeles, nu lipsesc țiganii. Dar aceștia se vor bucura de o atenție deosebită în 2012, în articolul dedicat exclusiv Palatelor din Buzescu. Aparent un aspect secundar, dar cu tâlc pentru aberațiile ultimilor ani. Și între toate astea, un interludiu științific: descoperirea Peșterii Movile din Dobrogea, o capsulă a timpului, cu minusculele ei viețuitoare, este prezentatată într-un tot atât de minuscul articol. Ca o observație generală, România de până la 1940 e o țară ispititoare, pitorească până la exotism. Cea de după apare mult mai puțin luminoasă, mulți români fiind dezamăgiți de ce au citit. Oare s-a schimbat atât de mult România sau spiritul critic al jurnaliștilor NG?
Citeşte aici articolul american despre România la 1913, intitulat România şi ambiţiile sale.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius