România, ţară de frontieră a Europei

[altmarius]

România, ţară de frontieră a Europei, acum şi în limba slovacă de Libuše Valentová

http://www.romlit.ro/romnia_ar_de_frontier_a_europei_acum_i_n_limba... Lucian Boia, Rumunsko krajina na hranici Európy, traducere: H. Buncáková, Kalligram, 2012 Istoricul Lucian Boia este o personalitate binecunoscută şi în afara graniţelor ţării. Lucrările sale privind, pe de o parte, istoria României în ansamblu şi mai ales în secolul XX, şi pe de altă parte, unele probleme teoretice ale istoriografiei (adevăr, ficţiune, mit, imaginar), au fost publicate in limbi străine şi primite cu mare interes în Franţa, în Marea Britanie şi în alte ţări europene. Printre acestea figurează nu de mult şi Slovacia: spre sfârşitul anului trecut, la Editura Kalligram din Bratislava a apărut o carte elegantă, cu o imagine de la Adunarea din Alba Iulia din 1918 pe copertă, intitulată Rumunsko – krajina na hranici Európy. Este vorba de acea lucrare a profesorului bucureştean care este, fără îndoială, cea mai cunoscută publicului de peste hotare, dat fiind că se adresează cititorilor străini dornici să afle mai mult despre istoria unei ţări europene considerate până astăzi oarecum exotică sau chiar enigmatică de către locuitorii Europei de Vest şi ai Europei Centrale. Autorul a dezvăluit că impulsul pentru a scrie România, ţară de frontieră a Europei îl primise în 1999 din partea Editurii Reaktion Books din Londra, iar intenţia sa a fost să dea publicului anglofon răspunsul la o întrebare extrem de complicată: „Ce este România?” Astăzi avem toate motivele să considerăm că profesorul Boia a reuşit în această deosebită încercare, după ce publicul occidental a primit favorabil cele două versiuni ale lucrării, în limbile engleză şi franceză: Romania.Borderland of Europe (2001) şi La Roumanie, un pays à la frontière de l’Europe (2003, 2007). Traducerea în limba slovacă a lucrării s-a făcut după originalul românesc, ajuns între timp la a treia ediţie (2007). Ideea de a prezenta în Slovacia această viziune originală despre istoria unui popor vecin îi aparţine doamnei Hildegard Buncáková, românista din Bratislava care a funcţionat peste zece ani în calitate de diplomat la Ambasada Slovaciei din Bucureşti. În această ordine de idei, ar merita poate să reamintim că legăturile lui Lucian Boia cu mediul slovac şi ceh datează din vremuri mai îndepărtate. Prin anii 1968-69, tânărul absolvent al Facultăţii de Istorie din Bucureşti fusese invitat ca bursier la un institut din cadrul Academiei Cehoslovace de Ştiinţe, condus în acea perioadă fierbinte a „Primăverii de la Praga” de profesorul Josef Macurek, renumit specialist în domeniul istoriei ţărilor din sud-estul Europei, bună cunoştinţă a lui Nicolae Iorga, autor al primei istorii a României publicate în Cehoslovacia: Rumunsko ve své minulosti i prítomnosti (România în trecutul şi prezentul său, 1930). În timpul stagiului său praghez, domnul Lucian Boia a publicat în presa cehă articole referitoare la istoria Micii Înţelegeri, iar după întoarcerea la Bucureşti a susţinut cu brio lucrarea sa de doctorat privind relaţiile dintre cehi, slovaci şi români în cadrul Imperiului Austro-Ungar. În următorii ani, legăturile domniei sale cu mediul cehoslovac au slăbit, dar nu de mult s-au restabilit complet, cu ocazia unui colocviu internaţional de studii româneşti pe tema Ipostaze ale identităţii româneşti, desfăşurat la Praga în 2008, pe care profesorul Boia l-a deschis cu o comunicare substanţială privind schimbările identităţii de-a lungul istoriei poporului român. (Volumul cuprinzând toate comunicările prezentate la colocviu a fost publicat de către Asociaţia Cehia-România la Praga, în 2009). Din decembrie 2012 avem deci la dispoziţie, în limba slovacă, o carte nu prea voluminoasă (260 de pagini) care prezintă pe scurt, într-o manieră clară şi concisă, unele probleme specifice ale istoriei românilor, precum originea lor daco-romană, formarea statului de la voievodatele medievale până la România Mare de după Primul Război Mondial, diferenţele comunismului din România comparativ cu restul taberei sovietice, peripeţiile evoluţiei politice între 1989 şi 2007, anul intrării României în Uniunea Europeană. Lucrarea nu are pretenţia unui tratat general, ci, după spusele autorului însuşi, este o interpretare personală a istoriei ţării sale, iar această interpretare este foarte binevenită în mediile în care mai persistă nelămuriri privind soarta naţiunii române, sau în acelea în care se manifestă tendinţa de a-i privi pe români ca pe „alţii”, care fac parte dintr-un „spaţiu vag şi imprevizibil”. Lucrarea profesorului Lucian Boia în traducerea impecabilă a doamnei Hildegard Buncáková a fost lansată într- o seară de decembrie, în splendida „sală de piatră” a Palatului Morzin care găzduieşte Ambasada României la Praga, în prezenţa Excelenţei Sale, a doamnei ambasador Daniela Gîtman. Cu ocazia lansării, câteva zeci de amatori şi-au procurat cartea pe loc. Nu sunt la curent cât de bine se vinde în Slovacia, dar pot să mărturisesc că se manifestă un interes deosebit pentru acest titlu în Cehia, mai ales în rândurile istoricilor şi ale româniştilor, dar nu numai. Poate ar fi cazul să le amintim cititorilor că limbile slovacă şi cehă sunt atât de apropiate, încât un ceh poate citi fără probleme cărţi în slovacă, şi invers. Aceasta înseamnă că traducerea lucrării lui Lucian Boia va putea fi de folos amatorilor din ambele părţi ale fostei Cehoslovacii. Ca să completăm imaginea receptării actuale a literaturii române în Cehia, trebuie să mai menţionăm cel puţin două evenimente. Toamna trecută, numărul 17 al prestigioasei reviste Tvar (Formă), care apare la Praga de două ori pe lună, a fost dedicat literaturii române de azi. Astfel, cititorii revistei au putut face cunoştinţă cu poeme noi ale poeţilor Claudiu Komartin şi Răzvan Ţupa, cu un fragment din romanul Cutia cu bătrâni de Andrei Oişteanu şi cu un eseu despre singurătatea autorului de romane, semnat de Gabriel Chifu care, într-un interviu cu redactorul-şef al revistei pragheze a prezentat atât trecutul, cât şi profilul actual al României literare. Iată că am ajuns la cel mai recent eveniment: la jumătatea lui ianuarie, Institutul Cultural Român din Praga, în colaborare cu Asociaţia Cehia- România, a organizat o seară literară dedicată aniversării eminesciene. Un public numeros a asistat la două comunicări privind receptarea operei lui Mihai Eminescu în Slovacia şi în Cehia, prezentate de d-na Libuša Vajdová de la Institutul de Literatură Universală din Bratislava şi de autoarea acestor rânduri; prelegerile au fost urmate de lectură din poeziile marelui poet, în trei limbi – română, slovacă şi cehă, iar în încheiere, renumitul traducător din literatura română, domnul Jirí Našinec, şi-a prezentat, în avanpremieră, noua traducere: povestirea Cezara, deocamdată nepublicată.