România socialistă și obsesia conducătorilor de la București pentru excavatoare

[altmariusistoric]

Autor: Ionel-Claudiu Dumitrescu

Secolul al XX-lea ar fi trebuit ar fi trebuit să aducă multă fericire pe Terra deoarece tehnologiile au fost perfecționate permanent și cantitățile de mărfuri de pe piață ar fi generat o creștere a nivelului de trai și, normal, prosperitate. Teoria nu se potrivește însă cu realitatea, politicienii fiind obsedați de putere și fac totul pentru a beneficia de această iluzie.

Comuniștii au debarcat de pe tancurile sovietice în toamna anului 1944 și au început să ia cu asalt instituțiile țării pentru a satisface ordinele unui conducător străin ce promova o ideologie pur utopică și care transforma mulțimile în sclavi politici. Puterea a fost preluată oficial la 6 martie 1945 și a început distrugerea a tot ceea ce era românesc pentru a face o lume nouă, iluzia clasică a tuturor exaltaților.

Războiul nemilos cu neamul ce nu dorea să se adapteze noilor tendințe a fost intensificat an de an, dar autoritățile erau obligate să mai construiască și câte ceva pentru a susține putredul edificiu politic ce se ridica pe indicațiile serviciilor secrete străine. Nimic nu se făcea din propria gândire!

Liderii comuniști promovau transformarea țării pe care o controlau cu mână de fier și totul trebuia nimicit pentru a ridica o lume care să nu mai amintească de ceea ce a fost cândva România. Termenul mai era păstrat doar pentru a induce în eroare masele de sclavi ideologici, iluziile fiind deosebit de importante pentru a ține sub control energia celor mulți. Se promova dezvoltarea industriei și modificarea localităților prin urbanizare intensivă în stil brutalist. Forța oamenilor nu mai era suficientă și era necesară puterea de zdrobire a mașinilor ce puteau lucra zi și noapte la edificarea sistemului stalinist. Excavatorul a fost mașina care se potrivea perfect cu visul politicienilor aruncați de capriciile istoriei în cele mai înalte funcții din stat.

Nicolae Ceaușescu a dat ordin să fie importate modele cât mai performante și nici numărul să nu fie cumva mic. Dacă au fost 323 de unități în 1970, s-a ajuns în anul 1972 la 614 exemplare. Au fost aduse în numai patru ani 1.410 mijloace pentru prelucrarea solului și subsolului, dar era prea puțin în viziunea liderilor comuniști. Au fost produse în țară 3.066 de excavatoare, exportul fiind redus la numai 467 utilaje. Economia comunistă dispunea astfel de forța brută a 4.009 excavatoare noi ce au trecut la măcinarea reliefului și la distrugerea localităților în cadrul programului de sistematizare. Trecutul național nu mai trebuia să existe. Se făcea totul împotriva poporului român sub acoperirea ideii de modernizare.

Poate că aceste sisteme de strivire și săpare par puține în raport cu suprafața țării, dar nu erau singurele. Alte 151 au fost importate în anul 1965 și, teoretic, ar fi trebuit să fie în funcțiune la nivelul anului 1973. Se adăugau alte 375 din sursă internă.

Chiar dacă se înregistrau producții record de mașini pentru domeniul Construcții, șoselele patriei socialiste nu mai făceau față traficului rutier în creștere. Sporea numărul vehiculelor și dimensiunile acestora. Valea Prahovei era deja un biet pârâu în raport cu fluviul motorizat. Toate localitățile aveau nevoie de drumuri asfaltate și nu de canale ce poate rezolvau probleme economice în unele regiuni.

Lumea comunistă a fost construită în jurul unor idei imposibil de pus în practică fără să genereze nenorociri de amploare și să afecteze fericirea oamenilor supuși experimentelor politice de către cei ce doresc cu orice preț să fie la putere și n-au ce să facă pozitiv.

_{Foto sus: Vizita lui Nicolae Ceauşescu pe șantierul unui bloc din București (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 72/1979)}

Bibliografie minimală

• Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1974.

• Pop, Grigor, P., România Geografia circulației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984.

• Turea, Larisa, Cartea foametei, Curtea Veche, București, 2008.

• București Monografie, Editura Sport-Turism, București, 1985.