Rețeta reușitei

[altmarius]

Gaudeamus 

Publicat: Ieri, 16:02

http://www.radioromaniacultural.ro/gaudeamus_reteta_reusitei-42958

Un cunoscut avocat, cititor din generația optzecistă, care are o bibliotecă și, mai ales, lecturi pe care mulți literați le-ar invidia mi-a spus, într-o conversație telefonică, după Revelion, că piața de carte de la noi e pe cale de dispariție. Nici eu nu sînt prea optimist în privința sus-zisei piețe, dar în comparație cu el, m-am simțit ca un misionar care o ține pe-a lui, în pofida evidențelor. Mă văd cu el pe la tîrgurile de carte, unde Doru vine de dragul atmosferei și pentru a se întîlni cu prieteni din lumea literară, nu atras de prețuri. Își cumpără cărțile atunci cînd apar, nu-și face listă de achiziții în timpul anului ca să le ia „cu reducere” la tîrguri.

 Prin natura meseriei sale, Doru are de-a face cu tot soiul de oameni și e ocupat pînă peste cap cu procesele în care își apără clienții. Găsește însă timp să citească și altceva decît legi, Codul Penal și precedente, adică stenograme de procese în care s-au dat verdicte pe care le-ar putea folosi în cauzele sale. E la zi și cu literatura, la fel sau aproape la fel ca pe vremuri, cînd apăreau cărți mai puține, iar el, ca tînăr avocat, nu era asaltat de clienți ca azi. Cînd accepți un caz, mi-a spus cu peste zece ani înainte de convorbirea noastră, intri în intimitatea unui om cu care stai de vorbă și despre altceva decît despre procesul său. Afli ce gusturi are, ce prietenii și ce relații, încît avocatul devine un soi de duhovnic al celui pe care-l apără la tribunal, fiindcă la fel ca popa, și el trebuie să păzească secretul spovedaniei.

Pornind de la cazurile sale, avocatul își face în timp o hartă personală mai detaliată decît aceea pe care și-o alcătuiesc sociologii care se ocupă cu sondaje de opinie. Or, din observațiile lui Doru, profesorii, doctorii, arhitecții, colegii lui, absolvenți de Drept, citesc din ce în ce mai puțin cărți la zi și unii dintre ei habar n-au de acele cărți clasice care, înainte, erau un motiv de jenă intelectuală să nu facă parte din bagajul tău de lecturi.

De ce am ajuns aici? Fiindcă se poate și așa și, mai ales, pentru că interlocutorul politic sau cel din administrație de care depinde numirea într-o funcție sau avansarea în ierarhie e, cel mai adesea, o persoană de o crasă incultură. Un Gicu semidoct care ajunge într-o poziție înaltă are grijă să promoveze tot semidocți ca el, care nu-l complexează. Încît cu cît stai mai bine cu știința ta de carte și cu valiza ta culturală, la purtător, cu atît ai mai puțin șanse  de reușită în ierarhie. Deci lectura și cultura au ajuns un handicap și cu cît citești mai puțin, cu atît ai mai multe șanse de a face carieră în România de azi. Așa că dacă se află că frecventezi librăriile, devii periculos pentru sistemul din care faci parte. Asta înseamnă că urmărești alte căi decît pila și relația cu cine trebuie, care se duce la partid sau la „sală”. Nu de lectură, ci de fitness.

Cristian Teodorescu