Relatările de duminică. Nunta din Cana. A treia zi

[altmariustotal ortodox]

Nunta din Cana. A treia zi

de Frederic Manns

Pasionat colaborator al L'Osservatore Romano, părintele Frederic Manns - distins biblist franciscan decedat la 22 decembrie 2021 - ne-a anticipat, înainte de sărbătorile de Crăciun, câteva contribuţii ale sale pentru rubrica "Relatările de duminică". Recunoscători pentru prietenia sa, continuă în publicarea articolelor sale aşa cum a fost programată.

Isus este invitat la nuntă. Niciun evreu religios nu poate refuza o invitaţie de acest gen, pentru că prezenţa la căsătorie permite să se facă o faptă de milostivire. Dumnezeu este cel care a unit pe Adam şi Eva pregătindu-le un baldachin splendid. De vreme ce imitarea lui Dumnezeu este norma supremă a comportamentului fiecare evreu bun trebuie să se bucure cu aceia care cunosc bucuria. Această bucurie umană devine trambulină pentru revelaţia lui Isus care dă vinul bun.

Evangheliile sinoptice amintesc învăţătura lui Isus despre Împărăţie care este asemenea unui ospăţ de nuntă pe care un rege îl pregăteşte pentru fiul său. Ştiu că Isus s-a prezentat ca mirele (Mc 2,18-20) care a vorbit despre vin nou (Mc 2,22). Ioan orchestrează aceste teme amintind că istoria şi simbolul se completează.

Realitatea istorică nu poate fi pusă la îndoială. Nunta este celebrată a treia zi după sâmbătă aşa cum vrea tradiţia iudaică (T. Ketubot 1, 1). Acest detaliu pregăteşte terenul pentru lectura teologică a zilei învierii. Prezenţa vaselor de piatră este o realitate istorică, dat fiind că piatra nu transmite impurităţile. În sfârşit mama lui Isus este menţionată. Când o femeie se căsătoreşte în Orient îşi schimbă numele. Nu mai este numită Maria, ci mama lui Isus. Cântarea cântărilor 3,11 aminteşte că mama lui Solomon a avut privilegiul de a depune diadema pe capul fiului. La nunta regelui Mesia, Maria mama sa este prezentată alături de fiul său.

Riturile nupţiale în ambientul iudaic durează cel puţin o săptămână şi oricum până când este vin. Aşadar, sărbătoarea de nuntă se termină atunci când se termină vinul.

Cel care meditează Scriptura ştie că vinul este asociat la restaurarea alianţei dintre Dumnezeu şi poporul său. Amos 9,13 a anunţat că vinul va curge din belşug atunci când această alianţă va fi restabilită. Osea 14,8 a declarat că va superioară calitatea vinului decât vinul din Liban. Isaia 55,1 nu ezită să proclame că acest vin va fi dat gratuit tuturor. Repetând "Nu mai au vin" Ioan sugerează că vinul anunţat de profeţi încă n-a fost servit. Şi Isus care urmează să-l dea, îl dă atunci când a venit ora sa. Nu respinge cererea mamei sale, dar îi aminteşte că semnul pe care urmează să-l facă trebuie să fie citit în lumina acestei ore.

Ioan reia expresia "Faceţi ceea ce vă va spune" din istoria biblică a lui Iosif care a protejat viaţa evreilor şi a egiptenilor, a lui Israel şi a păgânilor. Darul vinului trebuie să fie citit în lumina istoriei mântuirii. Isus este noul Iosif care vine să invite la ospăţul împărăţiei, Israelul şi naţiunile.

Cele şase vase de piatră trimit la cele şase zile ale creaţiei. Aşa cum sâmbăta urmează după aceste zile, tot aşa Isus urmează să inaugureze sâmbăta definitivă care încheie prima săptămână a apostolatului lui Isus. Vasele folosesc pentru purificarea iudeilor. Acest rit depinde de Legea lui Moise. Legea trebuie să facă loc harului şi adevărului lui Isus.

Apa s-a revelat neputincioasă în faţa impurităţii poporului. Vinul se revelează eficace pentru a purifica viaţa celor care-l beau.

Tradiţia de la sinagogă presupune că Dumnezeu după ce a creat via a pus vinul în cramă pentru zilele lui Mesia. Unul din semnele care trebuie să permită recunoaşterea lui Mesia este faptul că va aduce acest vin pus în cramă încă de la începutul creaţiei. Venit să restabilească legătura de iubire între Dumnezeu şi poporul său, Isus pregăteşte o căsătorie pentru care cea din Cana este numai o vestire.

Înainte de a evoca semnul de la Cana, Ioan menţionează scara lui Iacob care revelează crucea lui Cristos. În tradiţia iudaică scara lui Iacob simbolizează treptele muntelui Sinai pe care Moise a urcat pentru a primi Legea a treia zi. Gloria lui Dumnezeu i s-a manifestat. Şi semnul din Cana este o revelare a gloriei lui Dumnezeu. Aşa cum Moise a coborât de pe munte, Isus şi ai săi coboară pentru a merge la Cafarnaum. Dacă acest paralelism este voit, Isus este prezentat ca nou Moise care cere ascultarea. Maria, mama lui Isus, prezentă la primul semn precum şi sub cruce mijloceşte în favoarea noului popor al lui Dumnezeu. Este noua Evă numită "Femeie". Contribuie la naşterea credinţei discipolilor şi la constituirea nucleului primei comunităţi.

La Cana, Isus realizează începutul (arché) semnelor. La cruce totul este împlinit (tetelestai). De la arché se trece la télos. Semnul de la Cana înseamnă că, în Fiul său, Dumnezeu a început să realizeze mântuirea lumii. Semnul este în relaţie cu Paştele, ora sa. Are o valenţă dublă: euharistică şi matrimonială. Nupţialitatea soţilor manifestă misterul pascal şi îl prelungeşte în viaţă.

Toţi sunt invitaţi la nunta Împărăţiei. Vinul bun pe care Isus îl produce prin cuvântul său îl vesteşte pe Duhul pe care el îl dă cu moartea sa. Aşteptarea neliniştită a lui Israel bază a normelor rituale de purificări face loc de acum bucuriei din timpurile mesianice. Poarta cerului care s-a închis se deschide la momentul glorificării lui Cristos atunci când a venit ora sa. Dumnezeul vestit de Isus este Dumnezeul sărbătorii, Dumnezeul care acţionează pentru ca ospăţul să poată continua.

(După L'Osservatore Romano, 15 ianuarie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu