Eparhia de Cluj-Gherla
RELATARE A PREASFINȚIEI SALE FLORENTIN DE LA LONDRA,
CU OCAZIA ÎNTÂLNIRII EPISCOPILOR CATOLICI RĂSĂRITENI DIN EUROPA
PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla participă, între 26-29 octombrie 2017, la Întâlnirea anuală a Episcopilor Catolici Răsăriteni din Europa, găzduită în acest an de către Eparhia Catolică Ucraineană „Sfânta Familie” din Londra.
Într-o corespondență transmisă cu această ocazie de la Londra, Preasfinția Sa descrie întâlnirea cu capitala Marii Britanii, oraș cu o istorie de două milenii devenit azi unul dintre cele mai importante centre ale lumii, din punct de vedere cultural, politic, financiar. Totodată, este prezentată desfășurarea ediției 2017 a întâlnirii Episcopilor Orientali din Europa. Ierarhul clujean este însoțit în acest periplu de pr. consilier Ioan Pop, din România fiind prezent, de asemenea, PS Vasile Bizău, Episcopul de Maramureș.
Redăm în cele ce urmează relatarea Preasfinției Sale Florentin:
«Am ajuns la Londra în dimineața zilei de 25 octombrie 2017, miercuri, cu emoțiile unor persoane care calcă întâia oară teritoriul Marii Britanii, am fost așteptați la aeroport și conduși direct în cartierul în care se va desfășura Întâlnirea Ierarhilor Catolici Orientali din Europa, respectiv un mic orășel care se află cam la o oră, cu trenul, de Londra și care se numește Welwyn Garden City.
Nefiind obișnuiți, prima senzație ciudată a fost când am urcat în mașină și ne-am dat seama că totul este invers, se circulă pe partea stângă, se dau priorotăți de stânga și nu de dreapta. Am ajuns la o casă a Focolarilor, care se numește Focolare Centre for Unity (Centrul Focolarilor pentru Unitate), unde am fost primiți cu bucurie. După ce am participat la Sfânta Liturghie am servit masa de prânz și apoi ne-am propus să facem o vizită în oraș și atunci s-a oferit să ne fie ghid un american din comunitatea ucraineană din Londra, care a fost un ghid foarte bun și care ne-a condus în mai multe direcții în Londra. Am luat întâi trenul și-am mers până la King’s Cross Station în Londra, la stația terminală, cam la o oră de mers cu trenul. Am avut ocazia să admirăm St. Pancras Sation, stația internațională de tren din cărămidă roșie, clasică, la care se vede stilul victorian, o construcție monumentală, o gară care are un hotel foarte vechi și un turn cu ceas, totul din cărămidă roșie. De-acolo, am mers puțin pe lângă câteva biserici, o biserică etiopiană, o biserică a iezuiților și-am ajuns lângă Regent’s Park, un parc imens.
Trebuie spus că în Londra sunt caracteristice căsuțele mici, cu un etaj, din cărămidă roșie aparentă și cu geamurile cu ramă albă și ușile cu intrare cu o mică copertină, pe care sunt scrise numerele, de dimensiuni diferite dar cu aceeași arhitectură, mai ales la căsuțele din periferie. În Londra, se vede o foarte interesantă îmbinare: pe de o parte sunt clădirile clasice, respectiv clădirile de piatră, vechi, de tipul unui castel mai mic învelit cu piatra erodată cu steme princiare sau regale care aduc aminte de casele cu fantome din povești, pe de altă parte sunt clădirile monumentale, tot vechi, cu cărămidă roșie și geamuri cu rama vopsită cu alb, alături de care se află clădiri din metal – sticlă, ultramoderne, zgârie nori, foarte înalte, clasice pentru marile metropole.
În Londra este un trafic specific unei concentrații urbane extraordinare, cu oameni de toate rasele pământului: asiatici, arabi, americani, sud-americani, spanioli, francezi, americani, italieni, așadar este un oraș cosmopolit. Ceea ce fascinează la circulație sunt autobuzele cu etaj, foarte numeroase și foarte frumos colorate, destinate turiștilor în general, și taximetrele, mașini de modă veche, toate de același tip, cu o ușă dublă ce se deschide lateral-dreapta. În partea din spate a unui taximetru pot sta patru persoane, față în față: sunt două locuri rabatabile și două în spate. O altă persoană poate sta în față, lângă șofer, astfel încât, în mașină pot sta șase persoane, ceea ce face ca aceste mașini să fie foarte practice pentru transport și totodată ele sunt relativ ieftine. Deci traficul este foarte intens, colorat și întotdeauna, la traversare, trebuie privit invers decât la noi, și, jos pe asfalt, uneori scrie: „Look to the Right”, adică, „privește în partea dreaptă”. Noi obișnuiam să privim întâi la stânga, pe urmă la dreapta și pe urmă din nou la dreapta, ca să fim siguri înainte de a trece o stradă aglomerată!
În zona gării se află magazine de o mare varietate, pe stradă sunt mici formații, cântăreți ambulanți care dau culoare traficului. În general englezii sunt gentlemeni, sunt persoane calme, așa cum li s-a dus vestea prin tradiție și de asemenea sunt persoane ospitaliere, disponibile.
Am ajuns în Londra și am mers pe lângă acest mare parc, Regent’s Park – londonezii iubesc foarte mult spațiile verzi, casele în general nu au garduri, sunt mai degrabă niște boscheți ornamentali și spații verzi foarte mari, mai ales în periferie. În oraș, de asemenea, există parcuri mari, cu iarbă verde, în care oamenii vin, unii vin cu câini, alții își plimbă copiii… Mai ales când e timp frumos, parcurile sunt locurile preferate ale londonezilor – și, în acest Regen’s Park, am fost pe o înălțime, un fel de deal de pe care am văzut o mare parte din oraș, zona de către Tamisa (fluviul care traversează Londra). De-acolo ghidul ne-a arătat câteva clădiri cum ar fi St. Paul’s Cathedral (Catedrala Sf. Paul), The House of Parliament (Casa Parlamentului) și alte obiective.
După aceea, am coborât și am luat un taxi cu care ne-am dus să vizităm British Library, o clădire fascinantă, modernă. La intrarea în zonă ne-a întâmpinat o statuie, cu un personaj care este aplecat și ține un compas, este statuia celebrului Isaac Newton care se preocupă de legile fizicii. Am făcut câteva fotografii la intrarea în British Library, pentru că a fost unul dintre obiectivele principale ale vizitei și ne-am bucurat foarte mult că am putut să ajungem aici. Intrarea la muzee, în Londra, în general este liberă, deși sunt muzee extraordinare, foarte bine organizate și păzite. Clădirea muzeului British Museum are cam 30 de metri înălțime, se extinde pe o zonă foarte mare, și are 24 de metri adâncime – coboară mult în jos unde se află colecțiile speciale, unele dintre ele protejate.
Am intrat direct la textele sacre unde am avut marea bucurie de a vedea, în original, câteva pagini din Codex Sinaiticus, pe care la Episcopia din Cluj l-am achiziționat în facsimil, acum câțiva ani, de la British Library, dar bucuria de a vedea aceste file de pergament din Evanghelia de la Matei, în original, a fost mare. Alături de acestea, în văzut două fragmente din Papirusul egiptean Oxyrhynchus, din sec. al III-lea, cu fragmente din Evanghelia de la Ioan, cap. 3, 33-40, cap. 16, 14-22 si cap. 20, 11-17. Sunt practic dintre piesele cele mai vechi care se află la Scrieri Sacre, la secțiunea Biblie. Evident, erau și alte scrieri, între care niște Psaltiri vechi, scrieri în limba latină, niște miniaturi foarte frumos colorate și aurite; erau cărți de rugăciune, de la dimensiunea de 5 cm până la cărți mari. De asemenea, alături de cărțile de cult creștine în diferite limbi (armeană, coptă, latină), erau și cărți de cult islamice scrise în arabă, cărți de cult asiatice cu diferite scrieri în coreeană, chineză, japoneză (o secțiune cu totul deosebită); erau, de asemenea, pagini cu note muzicale celebre, hărți celebre, foarte multe miniaturi sau chiar desene făcute de mâine celebre: schițe de Leonardo da Vinci, calcule… De asemenea, foarte frumos, era o arhivă de sunete din lume, din 1877 până în 2017, de la primele cilindre metalice cu ace, pe care erau înregistrări de voci celebre, sau partituri celebre de muzică clasică, la discuri metalice, discuri de ebonită, și-apoi alte materiale, până în zilele noastre cu înregistrările digitale, dar erau înregistrări din toate colțurile lumii (de ex. diverse cântări tradiționale din Africa), se afla acolo o cantitate imensă de sunete. De asemenea, am văzut o colecție filatelica, cu un fel de saltare care erau pe verticală organizate pe diferite zone și țări. Erau într-un suport de carton, puse spate la spate într-o vitrină, în așa fel încât putea fi privită din ambele părți.
Această bibliotecă, pe care, repet, am văzut-o așa, ca un „flash”, pentru că timpul era foarte scurt, are 1297 de bănci de studiu, iar numărul de persoane care vizitează sau studiază în British Library, pe an, atinge cam 1,6 milioane persoane. British Library este ca un campus universitar, nu este o clădire ci o sumă de clădiri în care se află și un teatru, o serie de săli de conferință, în care este expoziție permanentă, sunt colecțiile speciale, în care se află manuscrisele care trebuie să stea la o temperatură controlată, deci este o fabrică de studii, „un monument de cultură” putem spune, pentru întreaga lume. Sunt studenți și profesori din întreaga lume care vin să cerceteze aici. Un exemplu este Episcopul Manuel Nin de Atena, fostul rector al Colegiului Grec vechi, care ne spunea că el a studiat manuscrise siriace, aici, la British Library.
A fost o vizită foarte frumoasă și instructivă, păcat că a fost foarte limitată în timp și a trebuit să ne îndreptăm în grabă spre gară și să ne întoarcem la timp pentru masa de cină. Așa s-a încheiat prima zi.
Ziua a doua, joi 26 octombrie 2017, am început-o cu rugăciune, cu Sf. Liturghie, apoi micul dejun. În jurul orei 9.30 am plecat spre gară, am luat trenul și din nou am ajuns la Londra. Dacă în prima zi a fost un soare extraordinar, în această zi a fost o vreme clasic londoneză, cu ceață, cu ploaie, am zice noi „ploaie mocănească”, dar care nu ne-a împiedicat să facem din nou un tur.
De la gară am mers direct la British Museum. După un drum de circa 20 de minute am ajuns la una dintre intrările laterale la British Museum care este și el un sanctuar al culturii mondiale. Prin dimensiunile lui, prin sălile pe care le are, se înscrie între marile muzee ale lumii. Ceea ce noi am putut face în timpul relativ scurt pe care l-am avut, a fost vizitarea părții de Antichități.
Am intrat direct în secția numită Egiptul antic și am privit fascinați acele stele (după denumirea lor), dar care sunt plăci pe care se găsea scrierea hieratică de la început, scriere care apare în prima perioadă a dezvoltării Civilizației Egiptene și era o scriere strict sacră. Apar aici numeroase zeități egiptene, între care, Amon (zeu al soarelui), Amon-Ra (regele zeilor), Horus – ochiul lui Horus și aripile de vultur ale lui Horus (zeu protector al Egiptului); unele apar sub forma unor personaje cu cap de animal, precum este Isis (zeiță a vieții), Osiris (zeul vieții de apoi, al lumii de dincolo și al morților) și alte zeități asemenea lor. Am văzut și sarcofage ornate cu această scriere hieroglifică, fascinantă pentru că este un fel de rebus (pe care și Napoleon, la vremea lui, a reușit să îl dezlege). Sunt, în general, mesaje eshatologice care vorbesc despre sfârșit, despre moarte, despre viață. Ne-a fascinat mai ales ideea că ne aflăm în fața unor sculpturi sau a unor plăci de marmură, de granit sau chiar de ghips, din anii 2000-2500 înaintea erei noastre. Este uimitor cum aceste minunate demonstrații de credință au supraviețuit în timp, au trecut prin perioada piramidelor, prin perioada marilor faraoni – Ramses, Tutmose ș.a. Am admirat multe sculpturi (în granit negru, rozaceu cu negru, cu alb sau granit negru lucios) de faraoni sau prinți, persoane importante de la curțile princiare.
A fost o expediție prin timp, treptat se trece la așa-numita scriere demotică. Dacă la început erau numai mesaje pe care Faraonul le oferă zeităților, de tip texte sacre, texte pe pietre funerare, texte pe piramide, sarcofage, apoi, pe măsură ce se avansa în timp, apar scene de vânătoare, scene de familie, de luptă. Textele sunt, desigur, cu un alt conținut. Apare fragmentarea acestui imperiu al faraonilor egipteni care duce și la stingerea Imperiului Egiptean, la fragmentarea lui, și apoi, pe de altă parte, creșterea zonei Mesopotamia. Egiptenii aveau Nilul cu zona fertilă din Delta Nilului. Zona Mesopotamiei este zona fertilă din Orientul Mijlociu, aproximativ zona Iran – Irak de astăzi, asirienii și babilonienii. Am intrat deja în partea următoare, tot în cadrul aceleiași secțiuni, dar de această dată privind la arta asiriană, acele altoreliefuri care reprezentau zeitățile asiriene, sub forma unor animale de tip taur, dar cu partea de sus om. De asemenea, erau foarte multe frize orizontale cu scene de luptă, cuceririle, luptele pe care le-au dus cu vecinii lor, sau monumente despre cum duceau sclavii blocuri de piatră, cu niște funii foarte groase, sau cum își tratau prizonierii de război. Asirienii au fost un popor foarte crud, ei sunt cei care au inventat și răstignirea pe cruce, romanii au preluat-o de la ei. De asemenea, este reprezentat faptul că îi țineau legați între ei, de mâini, câte doi, în așa fel încât să nu poată fugi, sau, uneori, erau legați chiar de nas, așa cum se duc porcii cu un belciug. De asemenea, mulți dintre prizonieri erau trași în țeapă – deci, ceea ce făcea ulterior Vlad Țepeș nu era o noutate, erau mijloace de omorâre care să înfricoșeze, descoperite de asirieni.
La asirieni deja am văzut și un alt tip de scriere, scrierea cuneiformă. Asirienii și babilonienii aveau multe astfel de stele, pe care scriau, de exemplu, elemente din legislația lor, sau, atunci când regele voia să transmită un mesaj care să rămână pentru popor, scria aceste pietre numite stele care sunt bucăți de piatră pe care, pe șiruri orizontale sau verticale, erau bătute cu dăltița semne ale alfabetului cuneiform. Dar, dacă atunci când vorbim de hieroglife, ne aflăm în fața unor pictograme, a unor imagini care, mai mult decât sunete, sugerează idei, ei bine, scrierea cuneiformă presupune deja o abstractizare a minții. Aici, dacă nu se cunoaște codul, nu pot fi descifrate acele urme triunghiulare ale unei dăltițe, în piatră. Există un cod care trebuie învățat pentru descifrarea înțelesului lor. În acest fel se ajunge la silabare, apoi la scrierile ulterioare, de tip asiatic, care sunt încă de tip silabar. Apoi se trece spre o stilizare a acestor semne și se începe cu feniciana, respectiv ebraica veche și limbile semitice, din care, ulterior, se ajunge și la greacă, latină, la alfabetul nostru de astăzi.
Este interesant că hieroglifele și cuneiformele aveau până la 28.000 de caractere, deci era foarte greu să poată să fie cunoscute toate aceste caractere. Desigur ele în timp evoluează, se mai modifică, dar era foarte greu să fie învățate. Scrierea cuneiformă are deja mai puține caractere și alfabetele pe care noi le folosim astăzi au până la 28-30 de litere pe care le învățăm la școală, spre deosebire de semnele din familia asiatică (numite kanji): coreeana, japoneza, chineza; și aceste caractere sunt de ordinul miilor, care trebuie învățate.
Am rămas fascinat și de hieroglife și de scrierea cuneiformă – mai ales de faptul că am văzut și niște miniaturi pe sarcofage -, mă întrebam, cum reușeau să sculpteze în piatra dură, în granit, cu atâta precizie aceste litere, miniaturi, detalii? Era cu siguranță o artă deosebită, mai ales că aceste caractere semănau foarte mult între ele, se vedea că nu este o mănă de neofit. Sau, poate existau anumite șabloane cu care băteau, dintr-o piatră foarte dură astfel încât urma rămânea fără ca acestea să se distrugă. Când se scrie pe suprafața unui sarcofag trebuie să nu se facă nicio greșeală, să nu sară nici un ciob de piatră în plus. E o artă cu totul deosebită și am rămas fascinați de această artă, de precizia ei și timpul parcă s-a oprit în loc. Pentru noi a fost o recapitulare generală și la ceea ce știam și în plus, sigur, am aflat foarte multe lucruri noi în această secțiune numită Egiptul antic și cultura, arta asiriană. Se aflau aici și câteva porți de intrare în templu, multe zeități, vase sacre de jertfe, canale de scurgere a sângelui. Am încheiat cu arta asiriană, după ce am văzut o poartă foarte frumoasă cu benzi metalice, care aveau, în metaloplastie, scene de luptă, luptători călare, probabil era tot o poartă de intrare la curtea regelui. Ne amintim că asirienii au dominat împrejurimile prin mai mulți regi de-ai lor, până la venirea perșilor. Despre ei găsim câteva nume de rezonanță și în Cartea Regilor din Biblie, ne referim, de exemplu la Salmanasar III (853 î. H.) și la Tiglat-Pileser I (1113-1074 î.H), care au cucerit și zona Țării Sfinte și au luptat sub zidurile Ierusalimului și Dumnezeu a intervenit miraculos de mai multe ori în favoarea armatelor iudeilor care se apărau de invadatorul asirian.
Am intrat apoi la secțiunea Grecia antică și Roma. Aici am admirat, în primul rând, arta ceramică extraordinară, cu niște vase frumos ornate în exterior, de asemenea, o mare artă migăloasă a pietrelor prețioase, sigiliile, inelele de piatră, inelele de metal, prelucrarea aurului – metaloplastia pe aur – cercei, sigilii metalice, bani de diferite forme (am văzut drahme și alte monede grecești antice). De asemenea, apare tridimensionalitatea: dacă la arta egipteană, la arta asiriană, vorbeam mai mult de o artă bidimensională, artă picturală sau cu un relief foarte mic, aici deja apare, mai mult și mai pregnant, tridimensionalitatea. Și egiptenii și asirienii aveau statui, dar nu predominau statuile, erau doar monumente statuare. La greci predomină tridimensionalitatea. Și în artă apar tot felul de mici statuete devoționale care se făceau în templu la diferitele zeități și apoi, pe măsură ce înaintăm în timp, apar statuile mari, tridimensionale și deja ne situăm în timpul Imperiului Roman când omul se află în centrul atenției, nu atât de mult zeitățile ci omul apare în centru și se manifestă elogierea trupului uman. Deopotrivă însă și cultul zeităților este foarte dezvoltat în Grecia antică, o știm, și am avut și bucuria de a vedea chiar un templu grecesc și câteva imagini cu Parthenonul, un monument foarte frumos cu statui, coloane, cu un transept reprezentativ, în așa fel încât privitorul se poate transpune, cu ușurință, în timp.
Este ceea ce am reușit să vedem, cu particularitățile pe care am încercat să le sugerez. Ca o privire de ansamblu: noi am vizitat doar două secțiuni din partea stângă a muzeului. Muzeul are trei niveluri și noi am vizitat nivelul zero, la parter, și acolo doar o parte cu două sectoare, partea antică. Pentru a putea vedea cum se cuvine întregul muzeu și alte secțiuni care mai există (de exemplu, este o secțiune cu Africa, alta cu America de Nord, alta cu Mexicul, apoi este o secțiune cu Asia, alta cu Coreea, alta China – ceramica chinezească, pictură și caligrafie; este secțiune cu Japonia, apoi, la nivelurile de sus este secțiune cu Europa medievală 1050-1500, apoi cu Europa 1400-1800, Europa 1800-1900 și Europa din 1900 până în prezent; de asemenea, secțiune cu Britania în timpul romanilor, cu Britania și Europa, cu Europa și Orientul mijlociu; este și o altă secțiune dedicată Orientului mijlociu – pe care, în parte, am vizitat-o, în partea asiriană). Pe lângă acestea, sunt diferite expoziții pe teme, de artă, pictură: este reprezentată perioada iluminismului, cu colecții din lumea întreaga, colecții private; este și o colecție frumoasă de ceasuri, o colecție de bani, monede de la diferitele națiuni și sigur, sunt și secțiuni ocazionale unde se organizează expoziții tematice și în momentul vizitei noastre erau două expoziții tematice.
La ora fixata ne-am reîntors la punctul de întâlnire și apoi, cu trenul, am revenit la locul nostru de cazare, respectiv în Welwyn Garden City și am luat masa de prânz.
La ora 15.00 a fost programată ceremonia de deschidere a Întâlnirii Episcopilor Orientali Catolici din Europa. Totul a început cu o rugăciune, urmată de câteva cuvinte ale episcopului Hlib Lonchyna, gazda noastră aici, Episcopul ucrainean catolic al Eparhiei Sfânta Familie din Londra și Vizitator Apostolic pentru ucrainenii catolici din Islanda.
După aceea, a vorbit Episcopul Paul, în numele Cardinalului de Londra Nichols Vincent, Arhiepiscop de Westminster și Vicepreședinte al Consiliului European al Conferințelor Episcopale (CCEE). Între cuvintele pe care ni le-a adresat, a spus că se bucură să fie aici împreună cu noi, „pentru că această casă este un centru al unității și semnul unității sunt tocmai Bisericile în comuniune cu Roma și la ocazia aniversară a 60 de ani de la fondarea acestei comunități din Londra”, adresând cu această ocazie și felicitări episcopului Hlib. Privind programul, Excelența Sa a spus că sunt teme foarte frumoase și anume: proclamarea, înțelegerea și celebrarea mesajului Evangheliei. În Evanghelia de la Matei, Isus spune: „mergeți până la capătul lumii și duceți evanghelia iar problema din timpul nostru, a emigranților, ne aduce din nou în actualitate acest imperativ al lui Hristos, pe care trebuie să fim gata să îl înfruntăm”. A mai remarcat faptul că în Anglia este o lume formată din mai multe națiuni, între care sunt și mulți refugiați, deci, cu atât mai mult se pune problema evanghelizării. „Așa cum Profetul Ilie a mers pe Muntele Horeb și a fost cutremur și a fost vânt și a fost foc, el s-a rugat și a ajuns să simtă și acea briza ușoară a vântului Spiritului Sfânt”. Și, folosind această imagine, Excelența Sa a încheiat, spunând că ne dorește ca în aceste zile să putem și noi simți briza Spiritului Sfânt adiind aici, pentru a putea lucra cu adevărat pentru Dumnezeu și a încheiat cu o binecuvântare.
În continuare, în timp ce Preasfințitul Hlib ne-a prezentat programul zilelor următoare, a venit Nunțiul Apostolic Arhiepiscopul Edward Adams (numit recent în Londra, din mai anul acesta) și care a rostit un scurt cuvânt, în care a vorbit despre aniversarea de 60 de ani a Eparhiei Catolice ucrainene. Excelența Sa a început citind mesajul Sfântului Părinte Papa Francesco adresat Episcopului Hlib. „Sfântul Părinte începe cu o binecuvântare asupra tuturor membrilor participanți la acest moment, dar pe care o extinde și asupra tuturor membrilor comunității. Sfântul Părinte transmite tuturor, inclusiv Preafericirii Sale Sviatoslav Shevchuk, Arhiepiscopul Major al ucrainienilor care se află aici, împreună cu noi, și Episcopului locului, binecuvântarea apostolică și urările corespunzătoare pentru o întâlnire cât mai roditoare”. Apoi, în numele său, ES Edward Adams a vorbit despre bucuria de a fi cu noi și despre faptul că tema este foarte adecvată timpului pe care îl trăim și anume „necesitatea vestirii Evangheliei în continentul nostru, a comunica și a conversa”. A afirmat că „trebuie să regăsim acea mistică a comunicării care își află originile în Preasfânta Treime. Să învățăm să trăim cu Dumnezeu și unii cu alții, dar după planul lui Dumnezeu. Să ajutăm pe ceilalți să descopere frumusețea unei vieți trăite în comuniune cu Dumnezeu și cu ceilalți”. A arătat că, „de multe ori, societatea de astăzi este sfărâmată de solitudine, tristețe și mizerie, o umanitate care este abandonată păcatului. Hristos ne oferă însă antidotul necesar, care este Kerigma – predicația – cuvântul lui Dumnezeu, și Mistagogia – conducerea spre mistere, spre Sacramente. Sunt subiectele asupra cărora și voi vă concentrați în aceste zile, la această întâlnire. Sfântul Părinte urmărește îndeaproape lucrările voastre și, în numele Sfântului Părinte, vă salut și vă mulțumesc” – a încheiat Nunțiul Apostolic.
A urmat un cuvânt de mulțumire din partea Preasfințitului Hlib, care a spus că „omul de astăzi, chiar dacă are mijloacele cele mai moderne pentru a comunica cu persoane din întreaga lume, totuși se simte singur și este singur și continuă să caute sensul vieții pe care nu l-a găsit, cu toate aceste mijloace de comunicare. Sunt atâtea întrebări care își caută răspunsul, dar, de cele mai multe ori îl caută în locuri greșite”. Apoi a mulțumit Nunțiului Apostolic și a făcut un scurt istoric al Eparhiei sale, care împlinește 60 de ani. Dar aceasta nu înseamnă că există numai de 60 de ani, ci, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial erau deja preoți ucrainieni în zona Londrei, care s-au organizat în parohii. Apoi a vorbit despre Arhiepiscopul Ivan Bucko, care a trimis preoți în Marea Britanie și a organizat un Vicariat general. În 1957, Papa Pius al XII-lea, a creat un Exarhat Apostolic pentru ucrainenii greco-catolici din Anglia si Wales. Apoi, Cardinalul William Godfrey, Arhiepiscopul de Westminster s-a ocupat de această comunitate. În continuare, Papa Ioan al XXIII-lea a hirotonit primul Episcop ucrainean Augustine Eugene Hornyak OSBM, care a fost al doilea exarh al acestei structuri, a devenit exarh apostolic pentru întreaga Marea Britanie în 1968, apoi, în 1989, Michael Kuchmiak C.SS.R., a fost cel care s-a aflat la cârma Exarhatului Apostolic și, în 2002, Paul Patrick Chomnycky OSBM. Al cincilea exarh este Preasfințitul Hlib (Borys Sviatoslav) Lonchyna MSU, care, din 2013 a fost numit eparh prin ridicarea structurii de la exarhat la eparhie, cu numele de Sfânta Familie. A mai spus câteva cuvinte și despre biserica Catedrală și evoluția ei, aici, la Londra.
În continuare, Sora Irina ne-a prezentat câteva imagini powerpoint despre istoria Eparhiei și a Catedralei din Londra.
Apoi, Eparhul Eparhiei ucrainene PS Hlib, ne-a spus despre faptul că Nunțiul Apostolic a sosit mai înainte (în vinerea trecută) și a vizitat mai multe localități din Marea Britanie, în fiecare loc fiind primit cu căldură, a avut mai multe ocazii de întâlniri, conferințe, concerte, agape fraterne, în care s-a întâlnit cu credincioșii. PS Hlib mulțumit celor prezenți pentru faptul că au răspuns invitației sale, pe urmă a atins câteva probleme curente legate de norme care trebuie respectate, norme de securitate reguli interne.
Au urmat câteva întrebări din partea participanților și anume, a fost o întrebare despre alte comunități catolice în Marea Britanie. Preasfințitul Hlib a răspuns că sunt și comunități românești, ungurești, melchite, siromarabareze, maronite. O altă întrebare a fost despre relațiile cu anglicanii. În general, a spus că sunt raporturi bune cu anglicanii, se întâlnesc, fac rugăciuni împreună, cântări împreună, în timpul Postului Mare se fac vizite în diferite biserici, fac procesiuni împreună, este invitat adeseori la vecernii, la întâlniri ecumenice, la Liturghii festive sau la comemorări, la care participă alături de ei. S-a pus și întrebarea dacă sunt biserici ortodoxe ucrainene în Londra, răspunsul a fost că există Biserica Autonomă ucraineană, care are biserica proprie în Manchester, care este sub jurisdicție americană și aparține Patriarhatului de Constantinopol, cu care au relații bune și, atunci când este posibil, se unesc în rugăciune. Alături de acestea, există și Biserica Ortodoxă rusă, greacă, coptă, armeană, cu care, uneori se întâlnesc și participă la Liturghii împreună. A mai fost o întrebare despre anglicanii care au intrat în comuniune cu Biserica Catolică și s-a spus că Papa dorește să creeze un Ordinariat pentru anglicani, cu dreptul de a păstra unele tradiții ale lor, cum ar fi, de exemplu, Biblia tradusă de ei – The King James Version – Biblia anglicană, sau să utilizeze imnurile lor, cântările lor liturgice. Episcopii și preoții anglicani au fost rehirotoniți, reconsacrați, în parte, iar unii dintre ei fiind căsătoriți au fost reconsacrați doar preoți. Unul dintre episcopii reconsacrați a devenit Ordinarius, deci capul acestei comunități și participă și la lucrările Conferinței Episcopale din Anglia, dar nu are dreptul să hirotonească preoți.
S-a mai salutat prezența Episcopului Cyril Vasil SJ, care, este Secretarul Congregației pentru Bisericile Orientale, împreună cu el fiind și pc pr. Lorenzo Lorusso, dominican, subsecretarul Congregației pentru Bisericile Orientale.
Cu aceasta sesiunea de deschidere s-a încheiat, a urmat un mic moment de pauză, cu posibilitatea de a servi o gustare și în această perioadă de timp au venit trei persoane cu instrumente folclorice ucrainene și în costume folclorice care ne-au prezentat un moment muzical în engleză și în ucraineană, după care a urmat cina și ziua s-a încheiat.
Ziua de vineri, 27 octombrie a început vorbind despre Kerigma, adică proclamarea Evangheliei. Au vorbit doi conferențiari și anume, Pr. Dr. Taras Barščevski, din Zagreb, care a vorbit despre Kerigma apostolică – vestirea morții si Învierii lui Hristos în cateheza episcopilor, după care a vorbit mons. dr. Bogdan Dzyurakh, despre pregătirea noului directoriu catehetic și contribuția Bisericilor Orientale Catolice. După o pauză, a doua sesiune a fost despre cateheză, a vorbit d-na dr. Caroline Farey despre cateheza din punctul de vedere al Bunei Vestiri, despre cum se poate folosi modelul Bunei Vestiri a Arhanghelului Gabriel la Preasfânta Fecioară Maria ca model de pedagogie catehetică. Apoi, după-amiază, a urmat sesiunea a III-a, în care a vorbit diaconul Jack Figel din Statele Unite, despre metode moderne de cateheză, cateheza secolului XXI.
De la ora 17.30 Sfânta Liturghie a fost celebrată, în limba greacă, de PS Donato Oliverio Episcopul de Lungro. S-au rostit rugăciuni, cântece și lecturi în limbile ucraineană, engleză și italiană. Au participat 27 de episcopi și în jur de 8 preoți. Celebrarea liturgică a avut loc în biserica Sf. Bonaventura din Welwyn Garden City. Programul zilei s-a încheiat cu cina de la ora 19.00.
Ziua de sambătă, 28 octombrie, va avea ca și tema, la sesiunea a IV-a, mistagogia; ne va vorbi d-na dr. Giovanna Maria Muzj de la Institutul Oriental Pontifical din Roma, despre edificiul eclezial, biserica, mărturie a mistagogiei Bisericii Unite, respectiv, ne va vorbi după aceea dl. dr. Daniel Galadza, despre anul liturgic și mistagogia care ne ajută să intrăm în Misterul Pascal. Va urma, de la ora 14.00, Sf. Liturghie, în Catedrala Westminster din Londra, iar seara, după cină vom face un tur prin Londra.
Duminică, 29 octombrie, va fi, dimineața, sesiunea de încheiere, cea de a V-a, și apoi, episcopii care au comunități naționale în Londra vor merge la comunitățile lor, ceilalți episcopi vor merge la Catedrala ucraineană pentru Sf. Liturghie de la ora 12.30, după care va fi prânzul. Apoi, după-amiază, mergem din nou în vizită în Londra.
Ne rugăm Domnului să continuăm lucrările întâlnirii cu bine. Am avut ocazia să revedem Episcopi din întreaga Europă: se află aici episcopi, sau reprezentanții lor, din Bulgaria, Franța, Germania, Marea Britanie, Grecia, Ungaria, Kazakhstan, Italia – Episcopul de Lungro, dar și Episcopul de Piana degli Albanesi -, din Polonia sunt doi episcopi, din România suntem de asemenea doi episcopi – este Episcopul Vasile Bizău de Maramureș și subsemnatul, din Serbia, din Slovacia sunt trei episcopi, din Ucraina în frunte cu Preafericitul Părinte Arhiepiscop Major de Kiev-Halic Sviatoslav Shevchuk, și apoi, în continuare, sunt alături de el alți 10 episcopi din diferitele eparhii.
Din partea Congregației pentru Bisericile Orientale participă Excelența Sa Cyril Vasil, Arhiepiscopul Secretar al Congregației pentru Bisericile Orientale și pc. pr. Lorenzo Lorusso, Subsecretarul.
De asemenea, sunt câteva participări, să zicem așa, de moment: ne-a vorbit Episcopul auxiliar de Westminster, Episcopul Paul Mac Aleenan, ne-a vorbit Excelența Sa Edward Joseph Adams, Nunțiul Apostolic din Marea Britanie și ne vom întâlni și cu Eminenta Sa Cardinalul Vincent Nichols, Arhiepiscop de Westminster și Președintele Conferinței Episcopale din Anglia și Wales.
Mai participă și alți reprezentanți din partea Conferinței Episcopale din Anglia și Wales, din partea Consiliului European al Conferințelor Episcopale, din partea localnicilor, a Eparhiei ucrainene din Londra care se ocupă cu detaliile legate de organizare, avem și un serviciu de securitate care păzește casele, parcarea, și ne însoțește în călătoriile organizate în Londra.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate! Pentru noi, Londra este o nouă lume și un nou orizont care se deschide cu farmecul său. Mi-am amintit cu bucurie cum, la școală, învățam despre Trafalgar Square și Piccadilly Circus și Houses of Parliament și London Bridge, British Museum, ș.a. Peste ani, îmi aduc aminte de aceste lucruri pe care le-am făcut în clasele de liceu. De multe ori copiii se întreabă la școală: „de ce ne învață despre aceste lucruri?”. Iată cum, peste ani, ne amintim de acele lecții pe care le-am făcut în clasele de liceu. Îmi dau seama ce mare avantaj este, când lecțiile învățate în copilărie, de exemplu cele de istorie, sau istorie antică, ajung să fie experimentate în viața de zi cu zi. La fel am perceput și descoperirea Londrei, ca pe un alt univers, ca o altă parte a lumii, necunoscută dar familiară totodată. Aceste învățături de demult, de multe ori rămân doar ca o imagine de film, sau o imagine din cărți cu aventuri și fantome, dar, repet, este frumos când visul devine realitate. Și aceste zile petrecute la Londra ne-au oferit ocazia să vedem lucruri cu totul deosebite, să ne simțim impregnați de aceasta cultură care nu este numai europeană, ci este, de fapt, mondială.
Pentru toate acestea și pentru multe altele pe care le vom vedea și le vom afla în aceste zile, îi mulțumim lui Dumnezeu! Lui să-I aducem cinste, mărire și închinare în toți vecii vecilor. Amin».
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius