Regina Elisabeta de Bohemia

[altmariusistoric]

Elisabeta de Bohemia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Regină a Boemiei
Domnie	4 noiembrie 1619 – 8 noiembrie 1620
Încoronare	7 noiembrie 1619
Căsătorit(ă) cu	Frederick al V-lea, Elector Palatin
Urmași
Frederick Henry von der Pfalz Charles I Louis, Elector Palatin Elisabeth de Bohemia, Prințesă Palatină Prințul Rupert al Rinului Louise Marie von der Pfalz Prințul Maurice von Simmern Eduard, Conte Palatin de Simmern Sophia de Hanovra
Casa regală	Casa Palatinate-Simmern Casa Stuart
Tată	Iacob I al Angliei
Mamă	Ana a Danemarcei
Naștere	19 august 1596 Palatul Falkland, Fife
Deces	13 februarie 1662 (65 ani) Anglia

Elisabeta, regină a Boemiei (născută Elisabeta a Scoției; 19 august 1596 – 13 februarie 1662) a fost al doilea copil și prima fiică a regelui Iacob I al Angliei și a reginei Ana a Danemarcei. A fost sora regelui Carol I al Angliei și verișoară a regelui Frederick al III-lea al Danemarcei. Odată cu dispariția dinastiei Stuart în 1714, descendenții ei direcți,conducători hanovrieni, au reușit să acceadă pe tronul britanic.

Tinerețe

Prințesa Elisabeta, 1606, de Robert Peake cel Bătrân.

Elisabeta s-a născut la Palatul Falkland dinFife.^[1] La momentul nașterii sale, tatăl ei era doar rege al Scoției. Ea a fost numită în onoarearegina Elisabeta I a Angliei. În timpul vieții sale în Scoția, Elisabeta a crescut la Palatul Linlithgow.^[2] Când Elisabeta avea numai șase ani, în 1603, regina Elisabeta I a Angliei a murit iar tatăl ei, Iacob, i-a succedat la tronurile din Anglia și Irlanda.

Când a ajuns în Anglia, guvernantă ei a devenit Contesa de Kildare,^[1] până a fost expediată în grija Lordului Harington, cu care ea a petrecut ani de copilărie fericită la Combe Abbey înWarwickshire.^[1]

Parte din intenția "Complotului Prafului de Pușcă" din 1605 a fost să o răpească pe Elisabeta care avea nouă ani și s-o pună pe tronul Angliei (și, probabil, Irlandei și Scoției) ca monarh catolic după asasinarea tatăl ei a aristocrației protestante engleze.^[1] Acest lucru nu s-a întâmplat, Guy Fawkes a fost capturat de soldații regelui înainte ca el să aprindă pulberea.^[3]

Printre pețitorii Elisabetei a fost și regeleGustavus Adolphus al Suediei însă în cele din urmă ea s-a logodit cu Frederick al V-lea, Elector Palatin în 1612.^[1]

Căsătorie

La 14 februarie 1613, ea s-a căsătorit cu Frederick al V-lea, Elector Palatin în Germania și și-a luat locul la curtea din Heidelberg. Frederick a fost liderul asociației prinților protestanți din Sfântul Imperiu Roman iar Elisabeta s-a căsătorit cu el în efortul de a crește legăturile lui Iacob cu acești prinți. Cei doi au fost profund îndrăgostiți unul de altul și au rămas un cuplu romantic de-a lungul căsniciei.^[4] Noul soț al Elisabetei a transformat locul său de la Castelul Heidelberg creând "aripa engleză" pentru ea.

În 1619, lui Frederick i s-a oferit iar el a acceptat coroana Boemiei. Elisabeta a fost încoronată regină a Boemiei la 7 noiembrie 1619, la trei zile după încoronarea soțului ei ca rege al Boemiei.^[5] Domnia lui Frederick a fost extrem de scurtă; Elisabeta a fost numită "regina de-o iarnă" (zimní královna). Cuplul a plecat în exil la Haga iar Frederick a murit în 1632. Elisabeta a rămas în Olanda chiar și după ce fiul ei a reobținut electoratul tatălui său în 1648.

După restaurarea monarhiilor engleză și scoțiană, ea a călătorit la Londra pentru a-și vizita nepotul, Carol al II-lea și a murit acolo.

Fiica cea mică a Elisabetei, Sofia de Hanovra, s-a căsătorit în 1658 cu Ernest Augustus viitorul Elector de Hanovra. "Act of Settlement" din 1701 a stabilit ca succesiunea să revină Sofiei și descendenților ei, așă că toți monarhii Marii Britanii începând cu George I sunt descendenții ei.