"Regele Regilor" şi blazonul FIAC

[Miron Manega]

Când spui FIAC nu te gândeşti neapărat (sau n-ar trebui) la cel mai mare producator european independent de compresoare de aer (FIAC Air Compressors S.p.A., cu sediul în Bologna), ci la cel mai mare târg internaţional de artă contemporană (Foire Internationale d'Art Contemporain), care are loc în fiecare an, la Paris. S-a întâmplat şi anul acesta, în perioada 18-21 octombrie.

 

Din cele peste 180 de galerii din toată lumea a fost şi una din România. Nu din Bucureşti, evident (Bucureştiul nu contează în arta contemporană, cum nici arta contemporană nu contează pentru Bucureşti), ci din Cluj: Galeria Plan B, partener al Fabricii de pensule, despre care am mai scris. Artiştii reprezentaţi de galeria clujeană au fost: Rudolf Bone,  Alexandra Croitoru, Adrian Ghenie,  Istvan Laszlo, Victor Man, Ciprian Mureşan,  Navid Nuur, Miklos Onucsan, Cristi Pogăcean, Cristian Rusu, Şerban Savu  şi Gabriela Vanga.

 

 

"Sculptură" de Mircea Cantor, prezentată la FIAC 2012

Am găsit şi vreo doi artişti români, care figurau pe lista francezilor, ceea ce nici nu-i de mirarea căci, la capitolul piaţa de artă, am rămas cum ne-a lăsat Brâncuşi (pentru conformitate: “V-am lăsat săraci şi proşti şi v-am găsit şi mai săraci, şi mai proşti”)… Cum spuneam, doi artişti români, Florian Bezu şi Mircea Cantor, figurau pe listele FIAC ca francezi şi au fost reprezentaţi, primul de Florence Gallery, iar al doilea de Dvir Gallery şi galeria Yvonne Lambert. Despre cât de valoroşi sunt toţi aceşti artişti români, este de vorbit într-un context dedicat. Importantă acum este prezenţa lor la această manifestaţie uriaşă a pieţei de artă, numită FIAC, înfiinţată în 1974  şi găzduită, din 2005, în Grand Palais.

 

 

Grand Palais, exterior şi interior

Clădirea, construită special pentru Expoziţia Universală din 1900, se întinde pe o suprafaţă de 72.000 de metri pătraţi. Pentru un artist (mai ales un artist tânăr) expunerea la FIAC reprezintă o miză uriaşă, echivalentă cu un certificat de consacrare. O miză la fel de mare, dar din raţiuni ceva mai sofisticate, este şi pentru marii galerişti ai planetei. Nu-şi pot permite să lipsească de la FIAC pentru că e obligatoriu, prin legile nescrise ale concurenţei, să-şi arate “muşchii” în locuri şi spaţii pe măsura lor, cum este Grand Palais. Iar “muşchii” sunt artiştii pe care-i reprezintă, dar mai ales preţurile cu care aceştia sunt scoşi la vânzare.

 

Majoritatea “greilor” pieţei de artă au galerii în mai multe colţuri ale lumii, dar îşi aleg locul de reşedinţă artistică în funcţie de oportunităţile pieţei. Larry Gagosian de pildă, care este american şi are galerii la New York, Hong Kong, Paris şi Saint Etienne, reprezintă, la FIAC, piaţa franceză. Alte lanţuri de galerii “franceze” sunt Bernard Ceysson (Geneva, Luxemburg, Paris, Saint Etienne), Lelong (New York, Paris, Zurich), Perrotin (Central, Hong Kong, Paris), Thaddaeus Ropac (Paris, Salzburg) şi Xippas (Atena, Geneva, Montevideo, Paris, Punta del Este). Franţa este prezentă la FIAC cu 62 de galerii, urmată de Statele Unite cu 30, Germania cu 25, Belgia şi Italia cu câte 13 şi Anglia cu 9.

 

    

"L'Origine de la Guerre" (stânga), lucrare de Orlan, un danez al cărui cont de pe Facebook a fost suspendat în 2011 din cauza acestei lucrări. FIAC 2012 a acceptat-o fără probleme. Tabloul este o replică la pictura lui Gustave Courbet din 1866, "L'Origine du Monde" (dreapta), care a devenit celebră, la vremea respectivă, prin scandalul provocat de expunerea ei publică

 

Parisul nu mai este demult locul unde se dă ora exactă în artă. Acest loc se numeşte acum New York. Dar, oricât de efervescent ar fi mediul artistic de afaceri de la New York, oricâte “laboratoare” ale cotei de piaţă s-ar perfecţiona aici, New Yorkul n-are blazon istoric. Parisul are. Iar o parte din acest blazon este FIAC. Care, aşa cum spuneam la început, nu este cel mai mare producător european de compresoare de aer (FIAC Air Compressors S.p.A., cu sediul în Bologna), ci cel mai mare târg internaţional de artă contemporană (Foire Internationale d'Art Contemporain). O dată pe an, Parisul reaminteşte lumii cine a fost “regele regilor” în artă, timp de două secole.

 

Alte lucrări prezentate la FIAC 2012

 

 

   

 

Sursă (fără fotografii): FINANŢIŞTII, via certitudinea.ro