Regele Ferdinand al VII-lea al Spaniei

[altmariusistoric]

Ferdinand al VII-lea al Spaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ferdinand al VII-lea
Rege al Spaniei
Domnie	19 martie – 6 mai 1808
Predecesor	Carol al IV-lea
Succesor	Joseph I
Rege al Spaniei
Domnie	11 decembrie 1813 – 29 septembrie 1833
Predecesor	Joseph I
Succesor	Isabella a II-a
Căsătorit(ă) cu	Maria Antonia de Neapole Maria Isabel a Portugaliei Maria Josepha de Saxonia Maria Christina a celor Două Sicilii
Urmași
Isabella a II-a a Spaniei Luisa Fernanda, Ducesă de Montpensier
Casa regală	Casa de Bourbon
Tată	Carol al IV-lea al Spaniei
Mamă	Maria Luisa de Parma
Naștere	14 octombrie 1784 El Escorial, Madrid, Spania
Deces	29 septembrie 1833 (48 ani) Madrid, Spania
Înmormântare	El Escorial

Ferdinand al VII-lea de Burbon (spaniolă : Fernando VII de Borbón; n. 14 octombrie1784, San Lorenzo de El Escorial, - d. 29 septembrie 1833, Madrid), supranumit Cel Dorit, a fost rege al Spaniei în 1808. În urma expulzării regelui impus José I, a urcat din nou pe tron, domnind din 1813 până la moartea sa, mai puțin în 1823, când a fost obligat să abdice de Consiliul Regenței.

Fiu și moștenitor al lui Carol al IV-lea al Spaniei și a Mariei Luisa de Parma, puțini monarhi s-au bucurat de atâta încredere și popularitate la începutul domniei lor, în rândul poporului spaniol. Cu toate acestea, în scurt timp s-a dovedit a fi un suveran absolutist, nepreocupat de dorințele supușilor săi, care îl considerau lipsit de scrupule, răzbunător și orientat spre trădare. Înconjurat de o suită de admiratori, prin politica sa a urmărit să-și asigure propria bunăstare.

Ferdinand al VII-lea a fost criticat de toți istoricii care i-au studiat activitatea, și a fost trecut în manualele Istoriei Spaniei ca „Regele Trădător”. Deși nu poate fi acuzat de toate problemele din timpul domniei sale, a fost monarhul spaniol cel mai criticat de istoriografianațională spaniolă, care din secolul al XIX-lea a repetat, chiar fără simț critic, o serie de acuzații la adresa personajului. În cadrul istoriografiei recente s-a încercat o analiză critică a personalității regelui și a domniei sale, dar până acum niciun studiu nu l-a pus într-o lumină favorabilă.

Arbore genealogic

16. Ludovic, Delfin al Franței

8. Filip al V-lea al Spaniei

17. Maria Anna de Bavaria

4. Carol al III-lea

18. Odoardo al II-lea Farnese

9. Elisabeta Farnese

19. Doroteea Sofia de Neuburg

2. Carol al IV-lea

20. August al II-lea al Poloniei

10. Augustus al III-lea al Poloniei

21. Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth

5. Maria Amalia de Saxonia

22. Iosif I, Împărat roman

11. Maria Josepha de Austria

23. Wilhelmine Amalie de Braunschweig-Lüneburg

1. Ferdinand al VII-lea al Spaniei

24. Ludovic, Delfin al Franței (= 16)

12. Filip al V-lea al Spaniei (= 8)

25. Maria Anna de Bavaria

6. Filip, Duce de Parma

26. Odoardo al II-lea Farnese (= 18)

13. Elisabeta Farnese (= 9)

27. Doroteea Sofia de Neuburg (= 19)

3. Maria Luisa de Parma

28. Ludovic, Delfin al Franței

14. Ludovic al XV-lea al Franței

29. Marie-Adélaïde de Savoia

7. Prințesa Louise-Élisabeth a Franței

30. Stanislaw I Leszczyñski

15. Maria Leszczyńska

31. Katarzyna Opalinska