Regele Carol Albert de Sardinia

[altmariusistoric]

Carol Albert de Sardinia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Carol Albert
Rege al Sardiniei
Domnie	27 aprilie 1831 – 23 martie 1849
Predecesor	Carol Felix
Succesor	Victor Emmanuel II
Căsătorit(ă) cu	Maria Theresa de Austria
Urmași
Victor Emmanuel al II-lea al Italiei Ferdinand, Duce de Genova
Nume complet
Carlo Alberto Amedeo di Savoia
Casa regală	Casa de Savoia
Tată	Carol Emanuel, Prinț de Carignano
Mamă	Maria Cristina de Saxonia
Naștere	2 octombrie 1798 Palatul Carignano, Piemont
Deces	28 iulie 1849 (50 ani) Porto, Portugalia

Carol Albert (Carlo Alberto Amedeo; 2 octombrie 1798 – 28 iulie 1849) a fost rege al Piemontului-Sardiniei din 1831 până în 1849. I-a succedat vărului său îndepărtat Carol Felix al Sardiniei și numele său este legat de Primul Război de Independență italian. A abdicat după ce forțele sale au fost înfrânte de armata austriacă în bătălia de la Novara (1849) și a murit în exil la scurt timp.

Biografie

S-a născut la Torino în 1798 ca fiul cel mare al lui Carol Emanuel, Prinț de Carignano și aMariei Cristina de Saxonia. Deoarece niciunul dintre fiii regelui Victor Amadeus al III-lea nu avea moștenitori pe linie masculină, Carol Albert a fost cunooscut întreaga sa viață drept moștenitorul tronului Sardiniei.

Regele Carol Albert, 1841.

A fost educat în atmosfera intelectual liberală și francofilă de la Geneva, apoi la Paris în timpul Primului Imperiu Francez.Napoleon l-a numit locotenent de dragoni în 1814. După căderea lui Napoleon, Carol Albert s-a întors la Torino. Doi mentori au avut misiunea de a combate ideile periculoase despre eliberarea națională pe care Carol le-a învățat în Franța. Cu toate acestea, el a continuat să afișeze unele simpatii față de liberali.

În 1821, ca regent al regatului în absența noului rege, Carol Felix (atunci în Modena), el a admis o constituție care a fost dezavuată de rege. Regele l-a trimis pe Carol albert să s ealăture armatei franceze în Spania pentru a reprima revoluția liberală și pentru restabilirea regelui Ferdinand al VII-lea. El s-a distins în bătălia de la Trocadero, în 1823, care a anihilat speranțele unei monarhii constituționale pentru Spania