Reflecţie la solemnitatea Adormirii, Învierii, Înălţării şi Glorificării sfintei Fecioare Maria - 2017

[altmariustotal catolic]

"Şi s-a arătat în cer un semn mare: o femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele" (Ap 12,1).

O cronică veche relata odată următoarele: un naufragiat pe mare a murit, căci din cauza întunericului nu a văzut pământul foarte aproape ca să-i dea curaj; un călător prin pustiu a murit, căci din cauza întunericului nu a observat o oază foarte aproape de el ca să-i dea putere; un turist pe munte care a căzut în gol şi, reuşind să se prindă de ramurile unui arbust, de care s-a legat bine cu o curea, a murit de frig, căci, fiind întuneric, nu a văzut pământul foarte aproape şi să-şi dea drumul.

Am început astfel reflecţia mea de astăzi pentru a spune că în solemnitatea adormirii, învierii, înălţării şi glorificării cu trupul şi sufletul la cer a preacuratei Fecioare Maria, ca şi în sărbătoarea schimbării la faţă şi a învierii lui Isus Cristos, pentru a nu naufragia şi noi în drumul vieţii noastre spre ţintă, Biserica ne arată "malul de acostat", "oaza cu resurse", şi "pământul cel nou al salvării" (cf. 2Pt 3,13), unde este "viaţă" (1Cor 15,22), unde este "o locuinţă veşnică" şi "unde este Dumnezeu" (2Cor 5,1).

Da, în fiecare an, la 15 august, sfânta mamă Biserica ne adună pe noi, copiii ei, şi, în preacurata Fecioară Maria adormită, înviată, înălţată şi glorificată la cer de persoanele divine, ne pune în faţă cea mai mare mângâiere posibilă pentru viaţa noastră din valea de lacrimi a pământului şi ne spune clar: Viaţa noastră nu se termină cu moartea şi mormântul, aşa cum nu s-au terminat cu moartea şi mormântul nici viaţa lui Isus şi nici viaţa Mariei care a trăit unită cu Isus, căci şi noi asemenea lor, vom fi înviaţi, înălţaţi şi glorificaţi în cer, de slava şi Duhul Tatălui (cf. Rom 6,4; 8,11).

Urmând acest plan divin şi această logică divină, începând cu schimbarea la faţă a lui Isus şi apoi continuând cu învierea, cu înălţarea şi cu glorificarea sa la dreapta Tatălui, Biserica ne învaţă astfel: dacă Isus Cristos, capul trupului mistic, capul Bisericii (cf. Ef 1,23; Col 1,18), s-a schimbat la faţă, şi noi vom fi schimbaţi după chipul său, căci nu este posibil ca de un "cap strălucitor" să atârne un "trup lipsit de lumină" (cf. 2Cor 3,18); dacă Isus Cristos, capul trupului mistic, capul Bisericii, a înviat din morţi, şi noi vom fi înviaţi după chipul său, căci nu este posibil ca de un "cap viu" să atârne un "trup mort" (cf. 1Cor 15,23); dacă Isus, capul trupului mistic, capul Bisericii, care, având trupul nostru de la Maria, a fost înălţat la cer şi glorificat la dreapta Tatălui, şi noi vom fi înălţaţi şi glorificaţi la dreapta Tatălui, căci nu este posibil ca Dumnezeu să lase neterminată o lucrare începută (cf. Fil1,6).

Iată cum predica sfântul Paul: "Vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă. De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. (1Cor 15,51-54.58; cf. Is 25,8: Ez 37,12-14; Os 13,14).

Preacurata Fecioară Maria, o persoană cu un trup ca al nostru, cea care i-a dat trupul nostru lui Isus (cf. Lc 1,31), cea prima care i-a aparţinut lui Cristos ca ucenică şi mamă (cf. Lc 1,38), urmându-l până sub cruce (cf. In 19,25), tot prima a fost care a beneficiat de schimbarea la faţă, de învierea din morţi, de înălţarea la cer şi de gloria lui Cristos, ca început al transfigurării, învierii, înălţării şi glorificării întregii Biserici. "Şi după cum toţi mor în Adam, tot la fel, toţi vor fi readuşi la viaţă în Cristos" (1Cor 15,22). Maria a fost doar începutul, căci noi o vom urma. Maria este un chip, o icoană şi un început fericit al Biserici, adică a noastră (cf. LG 63 şi 68), căci iată ce ne mai spune astăzi Biserica în rugăciunea numită "Prefaţa": "Fecioara Născătoare de Dumnezeu a fost înviată şi ridicată la ceruri, chip şi început al Bisericii în necontenită desăvârşire, semn de speranţă sigură şi de aleasă mângâiere pentru poporul peregrin pe pământ".

Maria, "femeia care a fost îmbrăcată cu soarele, cu luna sub picioare şi purtând pe cap o cunună de douăsprezece stele" (cf. Ap 12,1-2), femeia care întruchipa recolta de suflete a vechiului şi noului popor al lui Dumnezeu (cf. Dt 26,1-11); femeia care prin Isus l-a biruit pe diavol; femeia care prin Isus a biruit moartea şi a înviat; femeia care a fost înălţată şi glorificată la cer de către Isus; este femeia prin care noi celebrăm cu anticipaţie transfigurarea, biruinţa diavolului şi a morţii, înălţarea şi glorificarea noastră, de la a doua venire a lui Isus.

Iată ce frumos ne învaţă sfântul apostol Paul: "Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca mântuitor pe Domnul Isus Cristos. El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-şi supune toate lucrurile" (Fil 3,21-22). A făcut-o cu Maria, o va face şi cu noi.

Astăzi, noi, cei botezaţi, suntem chemaţi ca de la credinţa în transfigurarea, învierea, înălţarea şi glorificarea lui Isus, să trecem la credinţa transfigurării, învierii, înălţării şi glorificării Mariei. Apoi de la credinţa transfigurării, învierii, înălţării şi glorificării lui Isus şi a Mariei, să trecem la credinţa transfigurării, învierii, înălţării şi glorificării noastre, după promisiunile lui Isus (cf. In 5,25; 14,19).

Astfel că schimbarea la faţă, învierea, înălţarea şi glorificare lui Isus, de care a beneficiat deja şi Maria, înainte de venirea de-a doua a lui Isus, spre încurajarea noastră, sunt pentru noi ca nişte oglinzi în care, dacă privim, trebuie să ne vedem pe noi înşine transfiguraţi, înviaţi, înălţaţi şi glorificaţi în fericirea veşnică a paradisului. Poetul englez, William Wordsworth (1770-1850) compară învierea lui Isus, de care a beneficiat deja Maria, cu un "dar ceresc" în care freamătă paradisul. Nu trebuie decât să ascultăm acest freamăt şi să primim putere pentru a ajunge acolo, aşa cum un tânăr dintr-o poezie a sa ducând o scoică la ureche, în care fremăta oceanul, a ajuns la el.

Nişte scrieri vechi ale Bisericii ne spun că apostolul Toma a ajuns câteva zile mai târziu după îngroparea Mariei. Dorind şi el să o mai vadă o dată pe Maica Domnului, i-a convins pe ceilalţi apostoli să-i deschidă mormântul. Atunci apostolii au descoperit că trupul Mariei nu mai era în mormânt şi un înger le-a spus că a fost înviată, înălţată şi glorificată la cer de către Isus, aşa cum a cinstit-o Solomon pe mama dându-i un tron lângă tronul său (cf. 1Rg 2,19). Acest moment a fost începutul convingerii neclintite că Maria a fost înviată, înălţată şi glorificată la cer, cum spune Scriptura: "Regina şi mireasa ta stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir" (Ps 45,9). Acest moment a fost şi pentru creştini o confirmare şi o adeverire a credinţei în învierea promisă tuturor credincioşilor (cf. In 5,25; 14,19; 1Tes 4,16).

Până aici, când am accentuat că Maria este chip şi imagine a ceea ce noi, care formăm Biserica, vom ajunge la venirea de-a doua a lui Isus, am spus numai jumătate de adevăr. Adevărul întreg este acela că Maria este chip, imagine şi început şi a ceea ce noi vom trebui să fim aici pe pământ, căci deşi toţi oamenii vor învia, nu toţi vor învia spre slava veşnică. Iată ce ne spune Isus: "Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată" (In 5,28-29). Vor fi oameni binecuvântaţi şi vor fi şi oameni pierduţi: "Veniţi binecuvântaţii Tatălui meu de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii" (Mt 25,34). "Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!" (Mt 25,41).

Mulţi creştini se pot înşela: cu fecioarele nechibzuite că, fără ulei în candela vieţii, vor putea intra la nunta veşnică (cf. Mt 25,12); cu Irod care repara şi împodobea templu, dar credea că poate trăi fără legile lui Dumnezeu în căsătorie şi fără legile dragostei raporturile cu semenii (cf. Mt 2,16; 14,3; Mc6,27); cu cei care şi-au îngropat talantul fără să-l folosească în interesul stăpânului uitând că într-o zi vor da cont (cf. Mt 25,30-31); cu administratorul nechibzuit care a folosit bunurile stăpânului în folos propriu uitând de cei încredinţaţi grijii lui, crezând că nimeni nu-l va întreba (cf. Lc 12,42-46); cu cel care a îndrăznit să intre la ospăţ fără haina de nuntă crezând că se poate şi aşa (cf. Mt22,12-14); cu cei care au fost credincioşi numai din gură nu şi fără fapte, crezând că ajunge numai atât (cf. Mt 7,22-23); cu cei care au beneficiat de multe privilegii şi minuni, dar nu s-au convertit, crezând că ei pot intra altfel în cer (cf. Mt 11,20-24).

De aceea fragmentul evanghelic şi celelalte lecturi biblice de astăzi ne vorbesc despre credinţa, smerenia, ascultarea, mulţumirea, recunoştinţa, lupta cu şarpele, alergarea la Dumnezeu şi cântarea de laudă adusă lui Dumnezeu, de ataşarea de Cristos, despre trăirea în Duh şi de slujirea Mariei.

De la întâlnirea cu Isus înviat şi de la mormântul gol al Mariei, apostolii şi creştinii buni până astăzi s-au schimbat, nu numai că nu s-au mai temut de moarte şi o ironizau (cf. 1Cor 15,5), dar au privit-o ca pe o poartă de a intra în cer; dovadă fiind cei peste 70 milioane de martiri cunoscuţi şi declaraţi ca atare de Biserică, în afară de cei ştiuţi numai de Dumnezeu. Şi dacă 16 milioane dintre ei au murit în primele trei secole creştine, în secolul 20, au murit peste 40 de milioane dintre ei. De aceea în litanii Maria este invocată cu titlurile de: ajutorul creştinilor, mângâietoarea mâhniţilor, regina apostolilor, regina martirilor, regina mărturisitorilor, regina fecioarelor, regina tuturor sfinţilor etc, căci toţi au primit de la Isus prin ea speranţă sigură şi mângâiere neclintită în înviere, înălţare şi glorificare. De exemplu, sfânta Edith Stein (1891-1942), o evreică devenită creştină şi călugăriţă martiră, mărturisea înainte de moarte că ea şi-a găsit tăria de a muri pentru credinţa ei în învierea şi înălţarea lui Cristos şi în învierea şi înălţarea Mariei.

Oare am putea crede că apostolii şi primii creştini, atât de fricoşi într-un timp (cf. Mc 14,50; In20,19), ar fi mers pe urmele lui Isus, trăind asemenea lui (cf. 1In 2,6), purtând crucea şi chiar murind pentru evanghelie şi pentru împărăţia cerurilor, dacă nu l-ar fi văzut pe Isus înviat şi glorificat şi dacă nu ar fi văzut-o pe Maria înviată şi glorificată? Eu cred că nu. După moartea şi învierea lui Isus Cristos, după adormirea şi învierea Mariei, când toate au devenit noi (cf. 2Cor5,16-17); când crucea s-a dovedit a fi puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu (cf. 1Cor 1,25), toţi apostolii şi creştinii buni au predicat-o fără teamă (cf. Fap 2,14), toţi se bucurau şi se lăudau în cruce (cf. Fap 5,41; Gal 6,14) şi toţi au primit să moară pentru Cristos până în zilele noastre (cf. Fap 12,2).

Trebuie să ne schimbăm viaţa după viaţa lui Isus care străluceşte în viaţa Mariei. Trebuie să trăim aşa cum a trăit Isus şi aşa cum a trăit Maria (cf. 1In 2,6). Să spunem şi noi cu sfântul Augustin (354-430): "Dacă atâţia şi atâtea au putut, eu de ce n-aş putea?" Şi să nu uităm dictonul creştin: "Prin Maria la Isus! Cu Domnul Isus să ne binecuvânteze Fecioara de sus!"

Sfântă Fecioară Marie înviată, înălţată şi glorificată cu trupul şi sufletul la cer, roagă-te pentru noi care alergăm la tine, dar şi pentru cei care nu aleargă, ca toţi să ajungem asemenea ţie!

La mulţi ani tuturor celor care au în componenţa numelui lor numele Mariei, dar şi tuturor acelora care o cinstim pe Maria, ca toţi să ajungem prin Cristos, asemenea ei, în ceruri! Amin.

Pr. Ioan Lungu