Recomandari RRM - 8 martie 2011

[altmariusclassic]

Recomandări

Marţi, 8 Martie, ora 17.30 Emanuel Elenescu – 100 210 minute dedicate   ...uneia dintre cele mai îndrăgite biografii muzicale care a străjuit viaţa culturală românească decenii de-a rândul…   Unui maestru al baghetei, nu neapărat prin spectaculozitate ci, mai degrabă, prin rigoarea şi siguranţa gestului demonstrat cu profesionalism în amplul şi variatul repertoriu abordat.   Unui compozitor care a avut modestia de a considera că, după tot ceea ce au scris alţii e greu să reuşeşti să cucereşti publicul…şi să insişti în a pune şi suflet nu numai ştiinţă în ceea ce vrei să spui prin intermediul sunetelor…   Unui dascăl despre care au avut numai cuvinte de laudă cei cărora li s-a adresat – fie că erau elevi sau maturi, instrumentişti sau corişti…sau, pur şi simplu: Public.   Unui senior prin eleganţa firească, prin generozitatea cu care îşi împărţea experienţa, cultura, umorul şi – nu în ultimul rând – căldura, omenia…   Unui personaj pitoresc, cuceritor prin naturaleţe, prin farmecul inteligenţei sale, prin felul de a comunica direct, dezinvolt cu fiecare, generând un tip aparte de respect dublat cu afecţiune.   Din cei 92 de ani pe care maestrul Emanuel Elenescu îi aniversa primăvara, pe 8 martie, aproape 70 s-au împletit cu istoria Radioului românesc, adunând, ca într-un hronic, entuziasmul începuturilor (când Mihail Jora l-a chemat la Orchestra Radioului ca fagotist, în 1933), evenimentele perioadei celui de-al doilea război mondial, complicata realitate a anilor ’50, când – după succesul consemnat în faţa orchestrei cu Simfonia Fantastica de Hector Berlioz a fost numit dirijor la…cor, abia după câţiva ani (în 1953) ajungând “titular” la pupitrul colectivului simfonic….   Asemenea repere ale unei cariere impresionante prin longevitate şi amploare le veţi găsi punctate în chiar cuvintele Maestrului, decupate din câteva emisiuni ce i-au fost dedicate.   Pentru oricare dintre cei care au avut prilejul de a-l cunoaşte direct, Maestrul Elenescu a rămas un personaj aparte, greu de privit doar ca dirijor atunci când ai avut privilegiul de a-l fi întâlnit şi ca …Om.   Gânduri despre Muzicianul dar și despre Omul Emanuel Elenescu au încredinţat microfonului, cu generozitate, solişti din diferite generaţii care s-au aflat de nenumărate ori pe scenă sub bagheta sa: pianistul Dan Grigore, violoncelistul Marin Cazacu, violonistul Florin Ionescu Galaţi. Clipe trăite alături (în orchestră) dar şi faţă în faţă (pe scene sau în studiourile de înregistrări) sunt evocate în cuvintele profesorului Ion Beldi, mai tânărul său coleg de generaţie.   Comunicând atât de firesc cu ceilalţi – indiferent de vârstă şi sferă de preocupări, Emanuel Elenescu te cucerea prin ironia - sau, mai corect – prin auto-ironia scânteietoare a replicilor sale… Cu un zâmbet lucid, cu o nuanţă imperceptibil caustică – mărturisea că are senzaţia de a fi devenit ”un monument istoric în viaţă” al muzicii româneşti, că omagiile aduse cu prilejul împlinirii unui mănunchi impresionant de ani i se păreau “parastase pe viu”. Dincolo de acest tip de umor exista luciditatea unui profesionist remarcabil care îşi căuta în ultimii ani repertoriul pentru a-l adecva vederii şi puterilor sale, fiind perfect conştient de relaţia specială pe care o avea cu oamenii din orchestră dar şi de responsabilitatea pe care o simţea în faţa unui public care aştepta nu neapărat întâlnirea cu acel Personaj iubit şi respectat ci valoarea şi acurateţea muzicii interpretate…   O astfel de dublă întâlnire vă propune Radio România Muzical selectând - dintre miile de minute înregistrate de dirijorul Emanuel Elenescu - pagini de Richard Strauss, Camille Saint Saens, Johannes Brahms, Richard Wagner, Igor Stravinski şi de alţii, printre care şi ... compozitorul Emanuel Elenescu. Anca Ioana Andriescu