Recomandari RRM - 26 mai 2012

[altmariusclassic]

Recomandări

Sâmbătă, 26 Mai, ora 11.00 Lecţia micului meloman Puterea magică a Mandolinei fermecate Ştiţi voi copii cât de importantă este puterea ghicitorului de gânduri pentru pădurea fermecată? El este acela care, deşi stă doar în sala tronului şi se pictează neîncetat, păzeşte pădurea de urgia gheţurilor şi face ca în ţinutul unde locuiesc Ton Piticoton, Pochettina, Arietta şi Zelda să fie mereu doar primăvară. Datorită lui pădurea este un tărâm ferit de orice probleme, un loc unde muzica este la ea acasă. Problemele însă apar atunci când puterea acestui vrăjitor este dorită de slujitorul lui, Şoricelul cu două surâsuri. Acest personaj este singurul căruia vrăjitorul nu îi poate citi sau auzi gândurile şi de aceea Şoricelul şi-a propus să facă în aşa fel încât să se creadă că în Pădure este o rebeliune şi că este nevoie de cineva care să o guverneze. Cine credeţi că ar vrea un asemenea post? De bună seamă, Şoricelul cu două surâsuri. Un plan foarte bine pus la punct. O să spuneţi că de obicei eroii noştri pot scăpa datorită muzicii. De îndată, atât Ton Piticoton, cât şi Arietta au ajuns deja în temniţa Ghicitorului de gânduri. Cum vor mai putea ei să rezolve problema? Din păcate, nu vă pot mărturisi ce se întâmplă, dar pot să vă dezvălui un mic secret: cea care îi ajută este mandolina Ghicitorului de gânduri. Ea, cea care îi spunea vrăjitorului, mereu, doar adevărul. Ar mai fi o mică problemă: Şoricelul a trimis-o în Pădurea fermecată pentru ca să nu mai poată spune ceea ce ştie. Cum vor putea scăpa Pădurea de Şoricel şi de puterea lui malefică? Pentru ca să aflaţi despre puterea magică a mandolinei trebuie să ascultaţi Lecţia micului meloman din 26 mai. Nu uitaţi ora: 11 fix. Dacă v-a plăcut şi doriţi să o reascultaţi, veţi putea intra pe adresa www.romania-muzical.ro - Emisiuni - Lecţia micului meloman şi găsiţi acolo toate poveştile eroilor din pădurea fermecată. Simona Tănascu

Sâmbătă, 26 Mai, ora 12.00 Dincolo de culise Se poate afirma fără teama de a greşi că viziunea asupra muzicii pe care ne-o afişează pianistul Eduard Stan se revendică din tradiţia germană. Născut la Braşov, un oraş cu o puternică tradiţie săsească (deci implicit cu o mare afinitate pentru muzică), a avut şansa să scape de rigorile comunismului, emigrând în Germania la vârsta de numai 11 ani. La Hanovra a studiat cu Arie Vardi, care aprecia la studentul său "combinaţia dintre spiritul românesc şi o sensibilitate incubată pe plaiuri nemţeşti". Eduard Stan a beneficiat şi de îndrumarea altor pianişti consacraţi, dintre care Paul Badura-Skoda este doar un exemplu. Toate acestea l-au pregătit pentru ce avea să urmeze: o frumoasă şi îndelung aplaudată carieră, care în acest moment continuă să crească, mărind cu fiecare concert, popularitatea de care se bucură artistul. Petra Gherasim

Sâmbătă, 26 Mai, ora 15.30 Liedul, muzică şi poezie In memoriam Dietrich Fischer Dieskau S-a stins o stea, una dintre cele mai strălucitoare de pe cerul muzicii. Un cântăreţ? Ar fi prea puţin spus; un mare muzician care cânta ca nimeni altul... care dirija, care preda arta cântului cu aceeaşi dăruire cu care interpreta, care scria, teoretiza, analiza zeci de partituri sau îşi aşternea pe hârtie amintirile unei vieţi bogate în evenimente, şi tragice, şi pline de bucuriile vieţii muzicale. Criticul britanic John Amis nota aceste gânduri: "Providenţa le-a dat unor cântăreţi o voce frumoasă, altora măiestrie artistică, Fischer Dieskau însă a primit ambele calităţi. Rezultatul: un miracol şi asta este cam tot ce se poate spune." Dumnezeu i-a dăruit aproape 87 de ani (dacă nu s-ar fi stins în 18 mai anul acesta, în 28 mai, i-ar fi împlinit) şi 50 de ani pe scena de concert, de recital, de operă. A lăsat în urmă o moştenire uriaşă, sute de înregistrări cu un repertoriu incredibil de larg. La ce să ne gândim mai întâi? La minunatele arii din Cantatele de Bach, la etericul Cântec al Luceafărului din "Tannhãuser"-ul lui Wagner, redat de Dieskau cu cele mai mătăsoase şi transcendente tonuri, la inepuizabilele nuanţe de umor prin care l-a zugrăvit pe Falstaff-ul verdian, la mândrul şi perfidul Conte Almaviva din Nunta lui Figaro de Mozart, la tragicul Wozzeck din opera lui Alban Berg?  Este greu de ales, dar Dieskau rămâne până la urmă marele interpret de lied. Cu el a început o nouă eră pentru acest gen, înainte oarecum desconsiderat. Prin recitalurile şi discurile de lied realizate, Dieskau a dat acestei muzici pregnanţă, strălucire, viaţă interioară de o intensitate nemaiîntâlnită până atunci. Şi dacă menţionăm că a cântat aproape toate liedurile de Schubert, Schumann, Brahms, Wolf, Strauss, Mozart, Mendelssohn, Liszt, Mahler, Ravel, că nu a ignorat muzica timpului său, interpretând şi creaţii de Hindemith, Britten, Bartók, Krenek, Henze, Reimann, Lutoslawski, putem înţelege mai bine dimensiunile artei pe care a slujit-o cu ardoare şi înaltă ştiinţă în această fabuloasă carieră. Să-i omagiem memoria şi să ne bucurăm de interpretările pe care ni le-a lăsat! Olga Grigorescu