Duminică, 20 Februarie, ora 10.30
Poveştile de succes ale muzicii Un recital Chopin atipic, dar în sensul excepţional al termenului; a contrazis cele mai multe dintre aşteptările obişnuite legate de muzica autorului romantic polonez, dar a făcut asta într-un mod memorabil. Îl puteai fie iubi, fie urî pe Pogorelic la Ateneu, în dimineaţa zilei de duminică, 24 octombrie 2010; eu nu am avut cum să-l urăsc. În rezumat, Ivo Pogorelic a pledat pentru un Chopin cu totul diferit de acea experienţă sonoră agreabilă, lejer liric-melancolică de care este în general asociat; în orice caz, pentru Pogorelic, Chopin s-a aflat, în acel recital, la ani-lumină de reprezentarea romanţioasă, uşor frivolă chiar, căreia i-au fost şi îi sunt încă fideli numeroşi interpreţi. Ca de obicei în existenţa sa artistică, pianistul croat a ales să fie nici comun, nici comod. Nonconformistul de ieri şi de azi Reîntorcându-ne în timp cu 30 de ani, să spunem că, în 1980, artistul devenea binecunoscut printr-un aparent eşec: nu era admis în finala Concursului “Chopin” de la Varşovia, ceea ce a determinat violenta reacţie a Marthei Argerich şi a lui Nikita Magaloff, care au părăsit atunci juriul; Martha Argerich l-a cosiderat pe Pogorelic “un geniu, un poet sublim al pianului”, un interpret evident neînţeles şi sancţionat ca atare. Nonconformismul artistului este astăzi marcă personală, dar acest aspect poate că îi dăunează în chiar zona pe care Ivo Pogorelic o socoteşte ca fiind cea mai importantă: cea a mesajului muzical, umbrit de faima excentricităţii sale. Întâlnirea cu el, în seara de dinaintea recitalului nu a fost deloc una comodă. Pogorelic mi-a părut un interlocutor dificil, care a dat de înţeles că face un compromis acordând un interviu, uneori oferind răspunsuri tăioase, cu nuanţe de aroganţă. Cu toate acestea, faptul că ne-a lăsat să-l descoperim şi astfel, ca interlocutor, merită efortul de a-l urmări, la Poveştile de succes ale muzicii duminică, 20 februarie, ora 10 şi 30 de minute şi în reluare, de la ora 22.00. Ştefan Costache
|
Duminică, 20 Februarie, ora 16.05
Gustav Mahler - premoniţie şi destin A doua simfonie a lui Gustav Mahler, o altă capodoperă a genului, din şirul celor ce au deschis noi drumuri componisticii la cumpăna veacurilor XIX-XX, cu expresii şi limbaje mult comentate şi interpretate asemenea marilor idei revoluţionare din cultură şi artă. Pentru Mahler a compune o simfonie însemnă a “exprima tot conţinutul vieţii mele, creând un univers cu toate mijloacele ce îmi stau la dispoziţie” iar subiectul, motivaţia Simfoniei a II-a au nuanţe purificatoare, în termeni teologici, şi încearcă a da răspunsuri întrebărilor fundamentale despre viaţă şi moarte într-o manieră artistică. Aspectul metafizico religios se manifestă încă din prima parte în care eroul pare adus într-o lungă dispută pentru viaţă şi destin. Şi poate de aceea Simfonia a II-a a devenit pentru Mahler opera-fetiş alegând-o în 1907 pentru a-şi lua rămas bun de la Viena, în 1908 şi 1910 pentru a se face cunoscut la New York şi Paris. Să îl descoperim încă o dată pe Gustav Mahler în interiorul muzicii sale şi în emisiunile înregistrate cu compozitorul Aurel Stroe. Ruxandra Arzoiu
|
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius