Că este un nonconformist ştie deja foarte multă lume dar acest aspect ţine nu numai de apariţiile sale, de vestimentaţie, de stilul pieptănăturii sau al bijuteriilor adoptate.Cătrezeşte categoric reacţii – laudative sau negative – a devenit o obişnuinţă. Căeste un original lipsit de prejudecăţi (artistice) nu mai mirăpe nimeni.
L-am ascultat prima dată pe Misha Maiski la un mare festival, în 1991: un recital cu Suite de Johann Sebastian Bach.
Sala era arhiplină, era foarte cald şi atmosfera părea apăsătoare până când s-au auzit primele sunete: aveai impresia că ai pătruns în răcoarea unei catedrale, că această muzică vine din înalturi şi coboară linişte, pace şi echilibru asupra celor prezenţi, oficiind parcă un ritual de iniţiere într-un univers al unei spiritualităţi eterne. Pare atât de greu de tradus în cuvinte starea pe care acea Muzică ţi-o „pogora” în suflet; nu puteai rămâne indiferent ascultând-o.
Lângă mine se afla un grup de muzicieni ruşi din generaţii diferite iar un tânăr violoncelist de succes (apreciat de public şi de critică, deja profesor la Conservatorul din Moscova, aflat şi el pe afişul aceleiaşi manifestări de prestigiu) era revoltat căci – în opinia sa – „aşa ceva l-ar fi făcut pe Bach să se răsucească în mormânt!” Cu tot respectul pentru judecata fiecăruia, acea Muzică scrisă de Bach şi „rostită” de Misha Maiski degaja atât de multă credinţă în adevărul profund încrustat în portative încât Taina ei se cerea parcă mai degrabă acceptată, primită, trăită decât judecată, analizată. Nu era neapărat acea sobrietate detaşată, acea rigoare a scriiturii unor veacuri apuse în care instrumentele nu permiteau prea multe fluctuaţii ale sonorităţilor, ci era mai aproape spiritul improvizaţiei, al Muzicii care izvora atunci de pe strune fiind plămădită nu numai de legile construcţiei specifice Barocului ci şi de simţirea celui care – în acel moment – vorbea cu sine sau cu Cel de sus, înălţând rugăciunea Omului prin glasul violoncelului său.
Dacă priveai spre podium, imaginea era neobişnuită: părea mai degrabă un corsar cu o coamă de păr negru strâns în coadă pe spate, cu câte o cămaşă de mătase de altă culoare pentru fiecare dintre Suitele tălmăcite (negru, gri – argintiu sau albastru intens), cu mâneci ample şi gulere largi, sugerând costumaţia unor filme de epocă. În acel recital, Misha Maiski a oprit Timpul, dându-i alte dimensiuni prin retorica, prin dramatismul, prin forţa mesajului său expresiv exprimat cu siguranţă şi foarte convingător.
Imi permit să vă invit la o asemenea experienţă unică, ascultând în această săptămână - sub acelaşi generic - Integrala Suitelor pentru violoncel de Johann Sebastian Bach, în ”rostirea” lui Misha Maiski: sunet, trăire, vibraţie interpretativă. Arta sa face violoncelul să respire Viaţă!
După 16 ani de realizări de excepţie şi un număr impresionant de înregistrări ale opusurilor pentru trio cu pian, membrii Trioului „Florestan” au decis să se despartă... violonistul Anthony Marwood se va dedica dirijatului dar şi carierei solistice, violoncelistul Richard Lester va colabora cu Cvartetul „Haydn” din Londra şi va cânta în Orchestra de Cameră a Europei, iar pianista Susan Tomes va continua cariera solo, proiectele de muzică de cameră, să scrie şi să realizeze emisiuni de radio. Asta nu înseamnă că cei trei nu vor mai reveni pe scenă împreună. De exemplu: în luna martie, artiştii au susţinut un turneu de 4 concerte în Germania şi Anglia, încheiat cu evoluţia de la Wigmore Hall – un eveniment transmis în direct, astăzi, prin satelit.
În luna iunie, vor participa la Festivalul „Florestan” din localitatea engleză Peasmarsh, iar în ianuarie 2012, vor reveni în 3 concerte camerale de excepţie pe scena de la Wigmore Hall din Londra, cu „Integrala Triourilor cu pian” de Ludwig van Beethoven.
Aşadar, la Radio România Muzical, unul dintre ultimele concerte camerale susţinute de Trioul „Florestan”, transmis în direct de BBC, din cadrul seriei Lunchtime Concerts de la Wigmore Hall.
1. Radu Sorescu - Petre Tutea. Viata si opera 2. Zaharia Stancu - Jocul cu moartea
3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi
4. Ioan Slavici - Inchisorile mele
5. Gib Mihaescu - Donna Alba
6. Liviu Rebreanu - Ion
7. Cella Serghi - Pinza de paianjen
8. Zaharia Stancu - Descult
9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte
10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani
11. George Calinescu Cartea nuntii 12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius