altmarius

cultură şi spiritualitate

Înainte de toate, Maitreyi a fost un roman pe care Mircea Eliade l-a scris cu o anumită febrilitate, termen eufemistic pentru viteza cu care prozatorul și-a încheiat cartea. Mențiunea din final este edificatoare („ianuarie – februarie 1933“), iar contextul redactării și al publicării e de asemenea important. În Dicționar analitic de opere literare românești, Lionel Decebal Roșca expune condițiile speciale ale scrierii cărții: „Redactat între 26 decembrie 1932 și 15 februarie 1933“, romanul a fost scris „special pentru premiul «Techirghiol-Eforie», instituit sub patronajul Editurii Cultura Națională. Din 50 de manuscrise aflate în concurs (sub pseudonim), juriul (alcătuit din G. Călinescu, Perpessicius, Cezar Petrescu, M. Ralea și Ș. Cioculescu) a ales pentru premiere (la 14 martie 1933) romanul Maitreyi“. Tipărită în 3.000 de exemplare, „cartea a avut un enorm succes de public, edițiile a II-a și a III-a urmând foarte rapid, în 1933 și 1934“. După apariția cărții, Eliade a câștigat cu ea și pariul cu critica literară. Trei dintre membrii juriului au scris despre Maitreyi, G. Călinescu, Perpessicius și Cioculescu receptând romanul cu diferite grade ale unui entuziasm pe care îl arătau (mai ales Călinescu și Cioculescu) destul de rar. Li s-au adăugat Mihail Sebastian, P. Constantinescu și, în volumul Nu, Eugen Ionescu, acesta din urmă testându-și, cu sclipitoarea sa artă interpretativă și evaluativă, capacitatea de a da două verdicte diferite: unul pozitiv, altul negativ.

Romanul unei tensiuni și al unei drame erotice a fost așadar, încă de la apariție, o carte norocoasă. După ce-și exprimase rezervele asupra primului roman al lui Eliade, Isabel și apele diavolului, P. Constantinescu și le relua în cronica la Maitreyi, pentru a recunoaște apoi că timpul l-a „dezmințit revelator“. Înainte de a face analiza romanului, criticul își formula judecata de valoare într-un mod neechivoc. Iată, după atâtea decenii scurse de la momentul 1933, câtă dreptate avea P. Constantinescu: „Ne-am exprimat, cu prilejul celei dintâi opere a d-sale, nedumerirea față de romancier, deși am insistat asupra problematicii dezbătute. Îi lipsea d-lui Eliade o necesară solubilitate în narațiune și organizarea internă care implică arta romanului. Poate în rezervele noastre se ascundea și o intimă convingere în deficiența unei organice aplicații pentru evocarea epică. Timpul ne-a dezmințit revelator, căci Maitreyi este una din acele cărți cu destin de miracol în cariera unui scriitor și chiar a unei generații. Se va cita romanul d-lui Eliade, în istoria noastră literară, ca un moment de grație al autorului“.

Tot P. Constantinescu contestă exotismul romanului, argumentând că nu are „culoare descriptivă“ și că atmosfera locală se reduce la „câteva duzini de expresii“. Aceasta ar fi, în viziunea criticului, în avantajul romanului, care nefiind exotic nu se resimte de „facilitatea genului atât de cultivat“: „D. Eliade n-a scris un așa-zis roman exotic; lipsa de culoare descriptivă (peisajele sunt toate interiorizate), reducerea atmosferei locale la câteva duzini de expresii strict necesare pentru a ne aminti că faptele se petrec în India îl prezervă de toată facilitatea genului atât de cultivat, dintr-un decorativ romantism european pentru Orient și farmecul lui standardizat în rețete literare“. Îl va contrazice, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu (care fusese în juriu). Nu fără obiecții critice, romanul are parte în Istoria din 1941 de următoarea încheiere: „Mircea Eliade a îmbogățit literatura română cu o viziune nouă, scriind întâiul roman exotic în adevăratul înțeles al cuvântului“. La opt ani de la apariția romanului și a cronicii lui P. Constantinescu în care se afirma că „D. Eliade n-a scris un așa-zis roman exotic“, G. Călinescu susține exact contrariul, accentuând tocmai pe exotismul cărții: Maitreyi e nici mai mult, nici mai puțin decât „întâiul roman exotic în adevăratul înțeles al cuvântului“. Îi va veni însă și lui Călinescu rândul de a fi contrazis, și tot într-o istorie a literaturii române. În ediția a II-a din Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Nicolae Manolescu își exprimă dezacordul cu el. Singurul element exotic este „mediul indian“, astfel că G. Călinescu „se înșela vorbind de exotism“: „Singurul element exotic este mediul indian care pune în evidență firea personajului. G. Călinescu se înșela vorbind de exotism. Nu despre sufletul unei indience e vorba, ci despre sufletul unei fete care trăiește iubirea ca pe o uriașă pasiune“. Evaluarea este din 2019, iar judecata de valoare a lui Manolescu dă romanului caracterul de realizare singulară: Maitreyi este, pentru criticul din generația 60 analizându-l pe Eliade, „singura lui reușită deplină în genul cu pricina“, adică în cel epic.

mă înscriu în această dezbatere, atât de vie, pe marginea unui roman apreciat de critici din mai multe generații, printr-un alt dezacord cu G. Călinescu. Când afirmă că „Autorul scoate în același chip plictisitor pasagii din caietele sale pe care le comentează cu o cinică nepăsare, fără teamă de contradicție“, criticul se referă la personajul central al cărții, nu la autorul ei. Cel care „scoate (…) pasagii din caietele sale“ este protagonistul, Allan, iar nu autorul, Eliade. Allan este cel ce a ținut un jurnal în timpul îndrăgostirii lui de Maitreyi și care, ulterior, se referă în mod repetat la „jurnalul meu de atunci“. Tot Allan transcrie pasaje din propriul jurnal și tot el comentează, în interiorul fragmentelor reproduse, prin paranteze intercalate. Să vedem un exemplu al acestei subtile compoziții în regim de autenticitate confesivă: „Patima crește, delicios și firesc amestec de idilă, sexualitate, prietenie, devoție. Când stau lângă ea, pe covor, citind împreună, dacă mă atinge, sunt excitat și mă tulbur nebunește. Știu că și ea e tulburată. (N. A.: Nu e adevărat. Maitreyi n-a simțit niciodată patima în timpul acela.) Ne spunem multe prin literatură. Câteodată, ghicim amândoi că ne vrem. (N. A.: Inexact; Maitreyi era câștigată numai de joc, de voluptatea amăgirii, nu de ispită. Nici nu-și închipuia, pe atunci, ceea ce poate însemna pasiunea.)“. Mai întâi că nu se observă o „cinică nepăsare“ a eroului masculin în aceste paranteze, ci dorința lui de a-și limpezi comportamentul lui Maitreyi și gradul în care s-a îndrăgostit de ea. Parantezele abundă în semne de întrebare și de exclamare, care nu indică o „cinică nepăsare“, ci, dimpotrivă, un suflet rănit și o minte ce tot scormone în dragostea încă aprinsă. Parantezele, departe de a fi cinice și nepăsătoare, cum susține G. Călinescu, arată chinul personajului, tortura lui auto-analitică. Un alt exemplu: „Așadar, și ea minte?! (N. A.: Jurnalul acesta e exasperant. De ce trebuie să sufăr atâta ca să înțeleg un singur om? Pentru că, mărturisesc, nu înțelegeam nimic din Maitreyi pe atunci, deși credeam că o iubesc și că sunt iubit (…)“.

Parantezele sunt la fel de importante, în compoziția și în substanța romanului, ca și jurnalul pe care Allan l-a ținut și din care oferă fragmente semnificative. Jurnalul e documentul prim, cu însemnări făcute „în timp real“, parantezele sunt ale unui moment ulterior consumării dramei erotice. Romanul respiră astfel autenticitatea jurnalelor, fragmentate și discontinue, cu proiecții dezmințite de evoluția ulterioară a întâmplărilor și cu o perspectivă, a autorului de jurnal, limitată la ceea ce el știe și simte în momentul consemnării. În stadiul al doilea, al parantezelor, consemnarea primă se vede dublată de o încercare de analiză, dintr-un moment ulterior. În rezumat, ceea ce Allan trăiește, tot el încearcă să consemneze în jurnal; și apoi, eroul vrea să înțeleagă ceea ce a trăit, recitindu-și jurnalul. Maitreyi este, astfel, un roman extrem de modern și o excepțională realizare artistică în formula și formatul autenticității.

Nici obiecția lui G. Călinescu că „Autorul scoate în același chip plictisitor pasagii din caietele sale“ nu este una validă. Inserarea în narațiunea romanescă a fragmentelor de jurnal nu este nicidecum plictisitoare, ea dinamizând romanul și oferindu-i prima perspectivă asupra întâmplărilor. Prin fragmentele de jurnal avem acces la un „direct“ al pasiunii lui Allan pentru Maitreyi. Iar dacă totuși criticul are dreptate scriind că procedeul plictisește, aceasta e o imputare ce ar putea fi făcută romancierului, lui Eliade, nu personajului. Un personaj este un personaj; critica îi poate reproșa autorului că nu și-a lucrat bine eroul, iar nu eroului însuși. Dacă procedeul extragerii de pasaje din jurnal ar fi plictisitor, cum susține G. Călinescu, aceasta ar fi eroarea lui Eliade. Deși a fost în juriul care a premiat manuscrisul romanului și, la opt ani de la publicarea cărții, ar fi avut timp suficient de reflecție asupra ei, Călinescu pare a încurca aici instanța personajului-narator cu cea a autorului și face celui dintâi obiecții rezervate celui de-al doilea.

Cât privește exotismul romanului, și el disputat, după cum am văzut, îi dau dreptate criticului. Maitreyi intră perfect în definiția termenului „exotic“, fixată în Dicționar de termeni literari într-un articol semnat de Dinu Pillat, care dă și etimologia: „termenul provine din fr. exotique, lat. lit. exoticus, gr. exoticos «din afară». Ceea ce se găsește legat de natura specifică a unui spațiu geografic îndepărtat, fiind ceva străin și insolit pentru lumea de reprezentări a spiritului european“. D. Pillat exemplifică, în finalul articolului de dicționar, chiar cu romanul lui Eliade: „Cu Maitreyi, Mircea Eliade dă prozei noastre singurul ei roman exotic“. Yes, indeed. Romanul e unul la persoana întâi, iar eroul-narator este un alb, englez, european deci, cu un mod inițial foarte British de percepție și reflecție. Începutul cărții ni-l arată în faza lui „englezească“, dinainte de a descoperi cu adevărat India: „Mă aflam, atunci, la începutul carierei mele în India. Venisem cu o sumă de superstiții, eram membru în «Rotary-Club», foarte mândru de cetățenia și descendența mea continentală, citeam mult despre fizica matematică (deși în adolescență visasem să mă fac misionar) și scriam aproape zilnic în jurnal“. Personajul e singurul alb pe șantierul din Tamluk, ceea ce îi conferă o „superioritate“; sau, în orice caz, o diferență față de mediul uman înconjurător, o alteritate. Exotismul și drama erotică din roman își au rădăcinile în această pătrundere a europeanului într-o altă lume de semne și coduri decât cea în care el s-a format. India văzută de Allan rămâne India, iar englezul văzut de localnici rămâne englez: „Pe șantier eram singurul stăpân, pentru că eram singurul alb. Cei câțiva eurasieni, care supravegheau lucrările aproape de pod, nu se bucurau de același prestigiu; veneau la lucru în clasa a III-a, îmbrăcați în obișnuitele costume kaki – pantaloni scurți și bluze cu buzunare largi la piept – și înjurau lucrătorii într-o hindustani fără greș. Perfecțiunea aceasta în limbaj și bogăția vocabularului de insulte îi scoborau în ochii lucrătorilor“. Treptat, eroul „civilizator“ va ajunge să fie narcotizat de India, de peisaje, de mediul uman, de obiceiurile pe care le descoperă încetul cu încetul, neînțelegându-le întru totul, de credințele, de filozofia, de semantica și formele lor sociale; iar Maitreyi, fecioara de 16 ani, va încorpora pentru el toate aceste dimensiuni ale misterului indian.

încă înainte să se îndrăgostească de Maitreyi, Allan are o foame și o sete de a descoperi cu adevărat India, al cărei exotism îl tulbură profund și aproape că îl excită sexual: „altă Indie decât cea a reportajelor de călătorie și a romanelor mi se dezvăluia mie atunci, printre triburi, alături de oameni cunoscuți până atunci numai etnologilor, alături de flora aceea otrăvită a Assamului, în ploaia continuă, în căldura umedă și amețitoare. Voiam să dau viață acestor locuri înecate în ferigi și liane, cu oamenii lor atât de crunți și inocenți. Voiam să le descopăr estetica și morala și culegeam zilnic anecdote, luam fotografii, schițam genealogii“. Ploile Indiei îl sensibilizează și aproape îl nevrozează pe englezul obișnuit cu aversele, dar nu și cu „aceste revărsări fără pomină“: „Dar ploile… Ce nopți de luptă cu neurastenia, ascultând ritmul acela neuitat al apei pe acoperiș, revărsări fără pomină, zile întregi, întrerupte numai de ceasuri de bură pulverizată și fierbinte, prin care treceam ca printr-o seră, căci picăturile acelea nevăzut de mici purtau cele mai istovitoare parfumuri și anevoie puteam răbda capul plecat, ci trebuia să-l răstorn pe umeri și să alerg cu nările și buzele răsfrânte“. Pentru un european venit în India, aproape totul va fi exotic: fecioara de 16 ani (Maitreyi) și sora ei mai mică (Chabù), îndrăgostită de un pom; mama lor, sfioasă ca o fată, și mai toate personajele, de ranguri diferite, pe care le întâlnește; exotică va fi natura, exotică va fi vegetația, exotică va fi ploaia. Iar dacă acest roman nu ar fi totuși unul exotic, după cum susține P. Constantinescu, fiindcă „peisajele sunt toate interiorizate“ (dar cum ar putea fi altfel decât interiorizate, de vreme ce narațiunea e la persoana I, iar eroul-narator este englezul Allan care vine în India?), e și mai greu de contestat că este unul românesc numai prin limba în care a fost scris și prin etnia autorului. În rest, nimic românesc în această carte având ca protagonist un englez ce descoperă India și care, spre final, ajunge în Himalaya și apoi în Singapore.

Romanul, recitit cu atenție, probează și onorează verdictele entuziaste ale criticii. Intriga este condusă cu mână sigură, formula autenticistă a jurnalului conferă modernitate gidiană narațiunii, personajele, inclusiv cele secundare, sunt memorabile, iar nuanțele și straturile psihologice dau o remarcabilă tensionare epică. În locul unui narator omniscient, precum cel din romanul realist obiectiv, care știe totul despre personaje și despre destinul fiecăruia dintre ele, aici avem ca narator un personaj care vrea să descopere India și se descoperă iubind-o pe Maitreyi. Analiza și auto-analiza procesează continuu întâmplările și episoadele cu sensul la urmă.

Îi invidiez, pot spune, pe cititorii mai tineri care vor deschide pentru prima oară Maitreyi și vor avea întreaga fascinație a lecturii unui mare roman.

Fragment dintr-un studiu mai amplu

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

201 state 

(ultimul: Mauritania)

Numar de steaguri: 263

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Steaguri lipsa: 41

1 stat are peste 660,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

2 state au peste 20,000  clickuri (Italia,  Germania)

1 stat are peste 10.000 clickuri (Franta)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

16 state au un click

Website seo score
Powered by WebStatsDomain

DE URMĂRIT

1.EDITURA HOFFMAN

https://www.editurahoffman.ro/

2. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

3.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/ultimele-aparitii/1

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

6. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

7. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

8. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

9. ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

10. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro 11. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

12. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

13. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

14. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

15. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

16. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

17.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

18. EDITURA ARGONAUT

https://www.editura-argonaut.ro/

19.EDITURA MEGA

https://edituramega.ro/

20. TIMBREE

www.timbree.ro

21. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

22 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

23. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

24. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

25. DAFFI'S BOOKS

https://www.daffisbooks.ro 26. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

27. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

28.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

29.NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. CERTITUDINEA

www.certitudinea.com

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Hoffman - Jurnalul cărților esențiale

1. Radu Sorescu -  Petre Tutea. Viata si opera

2. Zaharia Stancu  - Jocul cu moartea

3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi

4. Ioan Slavici - Inchisorile mele

5. Gib Mihaescu -  Donna Alba

6. Liviu Rebreanu - Ion

7. Cella Serghi - Pinza de paianjen

8. Zaharia Stancu -  Descult

9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte

10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani

11. George Calinescu Cartea nuntii

12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…

Continuare

Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24.

© 2021   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor