Părinte, oamenii de azi mai sunt preocupaţi de viaţa întru Hristos? Îl mai primesc pe Dumnezeu în inima lor?
Pr. Emanoil Pătrulescu, Biserica „Pogorârea Sfântului Duh“, Parohia Timişoara-Freidorf
Sunt oameni şi oameni, credincioşi şi credincioşi, însă sunt unii oameni în zilele noastre care sunt tot mai reci la cuvintele Mântuitorului Hristos, în sensul că sunt mult mai preocupaţi de cele materiale, bunăstarea vieţii de pe pământ decât de viaţa duhovnicească.
Anumiţi oameni ajung prin caracterul lor să fie sub demnitatea umană, să se comporte mai rău decât fiinţele necuvântătoare. În una din Evangheliile citite recent ni se spune că după ce diavolii au ieşit dintr-un om au intrat într-o turmă de porci, iar din cauza acestui lucru turma de porci se aruncă în mare. Oamenii în schimb ajung să se complacă cu vicleniile diavolului şi îl primesc în sufletul lor, iar pe Dumnezeu îl pun deoparte. Or, tocmai de aceea a şi venit Domnul Hristos, ca să ne izbăvească de tirania celui rău şi să mântuiască pe cei pierduţi. Totuşi vedem cu tristeţe că mulţi sunt cei care refuză vindecarea sufletului şi salvarea trupului.
Mulţi oameni îl refuză pe Domnul ascunzându-se în vicii, patimi, precum desfrânarea, iubirea banilor, tristeţea, mândria, fumatul, alcoolul ş.a, aceştia nu îl primesc pe Hristos în casa sufletului lor şi în inima lor.
Este important ca oamenii să se întoarcă spre Hristos, să-l caute prin terapeutica spirituală propusă de Sfânta Biserică, prin rugăciune, prin Taina Sfântului Maslu şi ungerea cu untdelemn sfinţit în cadrul acestei Sfinte Taine, stropirea cu apă sfinţită, rugăciunile de dezlegare ş.a. Şi dacă creştinul pune în practică învăţătura Domnului Hristos simte puterea Lui iubitoare, iar el devine un mărturisitor al iubirii milostive a Mântuitorului lumii, spunând şi celorlalţi cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu.
Care sunt mijloacele prin care Biserica prin slujitorii ei ajută pe cei ce vor să se apropie de Cuvântul vieţii?
Biserica îi aşteaptă pe toţi credincioşii să participe activ la viaţa ei, să participe în mod esenţial la Dumnezeiasca Liturghie, care este centrul cultului divin, să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului, care este izvorul nesecat al sfinţeniei. De asemenea credincioşii se pot ruga, pot săvârşi fapte bune, pot face milostenie în numele lui Hristos, căci milostenia este una dintre virtuţile prin care omul îl percepe pe semenul său ca şi chip al Domnului Hristos.
Poate locui păcatul împreună cu Hristos în sufletul omului?
În Dumnezeu nu este nici umbră de păcat, iar păcatul nu poate convieţui împreună cu Dumnezeu. Credinciosul poate să se apropie de Hristos, dacă se hotărăşte să renunţe la starea de păcătoşenie.
Sigur, nu este om fără de păcat, dar trebuie să existe această dorinţă a omului de a renunţa la starea lui de om păcătos, şi de a se apropia de cele sfinte, de a veni cu o inimă deschisă la Domnul, ca El să locuiască în inima omului. De aceea şi Domnul spune: "Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, Eu voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine". Cheia primirii lui Hristos este în mâinile noastre, avem puterea să-L primim sau nu, după cum este şi icoana, ce ne prezintă pe Domnul Hristos, cum stă şi bate la uşă, însă uşa nu are clanţă, deoarece clanţa este inima noastră, şi doar noi putem din interior să-I deschidem.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius