Radio Romania 90: Primul „mănunchi”

[altmariusistoric]

Postat de 

V. Brădăţeanu

 -http://www.rador.ro/2018/10/08/radio-romania-90-primul-manunchi/

08/10/2018

de Silvia Iliescu

Iubit pentru mesajele pe care le transmitea şi respectat pentru ceea ce reprezenta în sine, Radioul public a fost, de la naşterea sa cu 90 de ani în urmă, prietenul apropiat al românilor. Le-a împărtăşit bucuriile şi temerile, i-a informat, i-a amuzat, i-a învăţat. Generaţii întregi de reporteri, redactori, operatori, tehnicieni, ingineri au trebăluit pentru ascultători, în clădirea veche din strada Fântânii şi în cea nouă din strada Nuferilor – apoi General Berthelot – zile, luni, ani, zeci de ani. Priceperea, creativitatea şi puterea lor de muncă au hrănit spiritul românilor aproape un secol. După ce şi-au încheiat activitatea, oamenii Radioului ne-au mai lăsat un dar preţios pe care noi l-am păstrat în Arhiva de istorie orală: povestirile lor despre vremurile în care lucrau pentru bunul mers al programelor…

Alexandru Georgescu a lucrat încă din primii ani în Radodifuziune. În 1934 avea să devină, pentru următorii 15 ani, directorul postului Radio Bod tocmai atunci înfiinţat. Era un foarte apreciat inginer şi participase la toate etapele constituirii Societăţii, până la transmiterea primei emisiuni oficiale, la 1 noiembrie 1928, din strada Gen. Berthelot, pe lungimea de undă de 401,6 m.

Primul post de emisie instalat la Institutul Electrotehnic; foto din Arhiva Radio.

„La începutul Radiodifuziunii se punea problema unei staţii de emisie. Se făcuse ceva sporadic, Institutul Electrotehnic al lui Hurmuzescu, profesorul [Dragomir] Hurmuzescu, făcuse emisiuni sporadice, cu antena trimisă de [inginerul Emil] Petraşcu pe străzile Bucureştiului. Şi-atuncea, în vederea instalării staţiei la Băneasa de 12 kW, s-a pus problema unei staţii mici, aşa numita staţie de 400 W, care s-a instalat într-una din camerele palatului din Berthelot, unde era Radiodifuziunea. Aicea au montat-o, am dat drumul cum am putut, cu mijloace improvizate. Staţia era dotată cu un grup motor generator cu două colectoare, unul pentru joasă tensiune, pentru filamente, unul cu înaltă tensiune pentru anod – grupul ăsta stătuse în subsol – şi am încercat să-i dăm drumul. Am lucrat la el vreo două zile şi n-am reuşit să-l punem în funcţiune. Când, după două zile, am făcut tot felul de încercări, am reuşit cu ajutorul unor acumulatori şi-am pus grupul ăsta în funcţiune, cu care am alimentat staţia de 400 W.

Şi, în fine, am început să emitem regulat, cu mănunchiul de oameni de la Radiodifuziune, în Berthelot. Aşa am început emisiunile de radio…”

[Interviu de S. Iliescu şi O. Silivestru, 1994]

interiorul primului sediu al Radioului

Domnica Păun Ghiţescu a fost printre primii salariaţi ai Societăţii de Radiodifuziune, până în 1945 când avea să fie „epurată”, ca atâţia alţii, de regimul comunist.  Ea a devenit în scurt timp de la angajare şefa Secretariatului general, poziţie în care se afla atunci când, la sfârşitul anului 1932, statul român a creat un fond necesar dezvoltării reţelei de radiodifuziune.

„În 1930 îmi luasem licenţa în filosofie şi litere; în ‘31, pe 1 martie, am fost angajată ca referent, cu numărul matricol 32. Eram, deci, al 32-lea angajat, inclusiv cu directori şi portari. Salariile se plăteau la 1 ale lunii, drept care mi-am luat salariul din prima zi de serviciu, 6000 lei, pe o lună, dublul lefii unui profesor pe-atunci, pentru că Radio era societate anonimă pe acţiuni, cu capital majoritar de stat, cu preşedinte şi consiliu de administraţie, ca orice societate anonimă. Preşedintele era atunci Alexandru Mavrodi – care era şi directorul Teatrului Naţional – şi director general, Cârnu Munteanu. (…)

Văzând noua clădire de-acum, mi-am adus aminte de mica clădire care era pe vremea aia, unde a început Radio-ul şi unde a funcţionat mulţi ani. Clădirea era în strada Fântânii, General Berthelot astăzi, la numărul 60, acum e 62, s-a întins pe mai mult, era o veche casă boierească, cu un singur etaj, fostă a generalului Socec, cu o scară monumentală de stejar ce ducea la etaj. La parter era direcţia şi studioul mic în care se făceau şi audiţiile de probă – cred că prin 1932 s-a făcut studioul mare – în biroul secretariatului programelor de la etaj aveau un difuzor mare în care se transmiteau din studioul mic şi audiţiile de probă.”

[Interviu de Silvia Iliescu, 1994]

Cabina tehnică de emisie; foto din Arhiva Radio