PUTEREA RUGĂCIUNII . II

[dordanaela]

După luni de disperare şi dezamăgiri, după luni de luptă pentru viaţa şi sănătatea unei fiinţe dragi, după ce nu am mai avut nimic material în lumea asta, când până şi dorinţele păreau o zădărnicie sau o glumă amară, când nu mai ştiam ce să fac sau cum va fi ziua de mâine sau dacă va mai exista, când oricare credinţă sau religie apărea sau dispărea din sufletul meu, când cunoaşterea nu mi-a mai fost de nici un ajutor, pentru că era doar ceva prin care puteam ,,analiza” convingeri, sisteme, vorbe, cuvinte… a existat o clipă în care am devenit nimic, o golire imensă ….din care s-a produs o explozie. Am devenit o stare , o clipă care m-a transformat . De atunci totul este altfel. Totalitatea acelei clipe nu a rămas ca permanţă, Mai putenică sau mai puţin, ştiută sau nu, a revenit din când în când.

Nu un sistem de convingeri sunt eu, acestea reprezintă diferenţele între religii, sau filozofii…nu aderarea la una sau la alta mă va mulţumi sau împlini. M-am născut în arealul ortodox şi aşa voi rămâne. Dar spiritul meu…aparţine Lui, mie însămi.

De ce am ales povestioara de mai sus ? pentru că am promis că voi spune despre ,,starea” de rugăciune, aşa cum o înţeleg eu acum. Este doar părerea mea, pe care mi-o asum. Dacă vi se pare că este aşa…. va fi aşa! dacă nu- nu.

Atunci când ne concentrăm gândurile asupra unui lucru, indiferent care ar fi acesta, el capătă energie în funcţie de puterea noastră energetică din acel moment şi la fel va fi şi transmiterea lui ori încotro vrem.

Îmi spunea cineva zilele acestea că s-a rugat pentru pace şi …. nu prea a reieşit că va fi pace, din percepţia pe care mi-a spus că a avut-o. Nu este singura persoană care trece prin asemenea experienţă, de ajungem să ne îndoim dacă rugăciunea noastră mai ajută sau nu.

Atunci când ne rugăm pentru pace, noi ne concentrăm …. pe lipsa păcii. O simţim organic, simţim ororile , nedreptăţile… Ce credeţi că vom transmitem mai puternic? Cuvintele spuse doar sonor sau intensitatea sentimentelor dinlăuntrul nostru care numai paşnice nu sunt? CLAR: Vom ,,alimenta” războiul, ne vom alinia ca oşteni nevăzuţi…dar prezenţi.

Asta este tot. Simplu. Nici măcar nu ne –a rugat cineva. Suntem dominaţi de necunoaştere, atâta tot. Cu cât ne împotrivim unui lucru cu atât mai mult/tare îl manifestăm. Noi îl ,,energizăm” fără să ne oblige nimeni. Doar ni se arată atrocităţi şi noi….devenim bateria de alimentare de cele mai multe ori. Nu spun că nu trebuie să nu luăm atitudine, dar fără stare ,, emoţională”de împotrivire.
Discernământul este necesar dar nu judecata…

INTENŢIA creează lumea. Este un vechi dicton . In interiorul nostru este PACEA pe care dorim s-o manifestăm, iar când conştientizăm acesta atunci vom trimite PACE cu adevărat, va fi pace cu adevărat. Avem puterea de a înfluienţa lumea după cum suntem, nimic mai mult.

Şi pentru aceasta trebuie să căutăm şi să vedem, să fim pacea sau iubirea pe care vrem să le manifestăm. Acestea sunt stări…nu funcţii ca mersul sau mintea care va incepe ,,pălăvrăgeala ca o maimuţă beată”.

Starea de pace aparţine conştienţei de dincolo de cuvinte.

Starea de pace, iubire este centrul fiinţei noaste, este Dumnezeu. Noi mai uităm acest lucru, dar EL nu ne uită nici o clipă. Pentru că atunci am dispărea cu toţii. Iubirea LUI leagă fiecare atom şi face să orbiteze electronii şi planetele.

Când ,,simţim” pacea devenim şi conştienţi de Dumnezeu. In interiorul nostru ne creem lumea pe care o vedem apoi cu ochii fizici. Că se întâmplă aceasta după o oră sau un an…nu are importanţă.
Greu…tare greu să ne asumăm acest rol , de creatori…dar, măcar merită să vă gândiţi la asta. Nu este uşor să trecem peste condiţionările trecute…Nici măcar greu…ci uneori este de-a dreptul cumplit. Dar, cu atât va fi trezirea mai deplină.

Este o adevărată .ştiinţă” să ne observăm…măcar din când în când…apoi ,la un moment dat vom ,,şti” prin observaţiile făcute cum să re-devenim ceea ce suntem de fapt: fii ai LUI.


Rugăciunea este cea mai puternică forţă din univers, dar pentru aceasta noi înşine trebuie s-o trăim, să fim pacea şi iubirea pe care le dorim, pacea care depăşeşte înţelegerea pe care mintea este dispusă să o dea . Cu cât mintea începe să explice pacea, să-i cuprindă înţelesul, sensul, forma… cu atât ea ne indepărtează de conţinut chiar poate creea unul nou.
E destul de distractiv pe pământ…după cum se poate observa !!!

Trebuie să ,,devenim” ceea ce ne rugăm. Cu cât mai total şi profund cu atât mai bine. Aceasta depinde numai de noi. Aşa simţim că pacea şi iubirea SUNT , in prezent nu într.un viitor de care ne îndoim în mod mai mult sau mai puţin conştient.

Dacă cuvintele/ rugăciunile pe care le spunem nu sunt asemenea cu emoţiile, cu sentimentele din interior atunci …ruga noastră nici nu este reală şi vom mai fi supuşi fără ,,voie” taberei opuse.

Când ne vom conştientiza/combina gândurile şi emoţiile vom avea puterea de a determina realitatea în care trăim. Merită să încercăm. INTENŢIA creează ceea ce experimentăm. Un pic de atenţie….nu nestrică .

IUBIREA este singura forţă din univers pentru că ea este DUMNEZEU.

Noi nu putem să iubim aşa cum ne iubeşte EL dar, ne putem lăsa copleşiţi, învăluiţi, cuprinşi în iubirea Lui. Şi atunci, vom ŞTI. Vom şti că toate celelalte : frica sau spaima sau teroarea sunt doar iluzii, nu sunt forţe reale, noi le crem, am fost obişnuiţi aşa. Noi le alimentăm. Tare greu este să ne dezvăţăm de aceasta…dar se poate. Am repetat de câteva ori…pentru mine, în primul rând.

Nu am trăit în iubire ci în umbre care m-au dominat. Am învăţat că ochii fizici nu pot vedea realitatea , ci numai umbre bazate pe durere, pe frică, pe neajunsuri şi pe toate cele...

Ochii luminoşi din interior, ochii spiritului, ochii sufletului mi-au dezvăluit într-o clipă de graţie şi sfinţenie ceea ce ESTE real. Realitatea iubirii
Nu ştiu dacă este un miracol sau acesta este un nume adecvat…ştiu însă că acum….după toate tornadele , aici, în munţi , sufletul meu este liniştit şi calm, că o unică forţă îl susţine :IUBIREA .

Iubirea LUI primită ca o ploaie de aur care a inundat totul şi odată cu acest tot şi pe mine .

Vă doresc tuturor : PLOAIA DE AUR A IUBIRII DIVINE !!!

,, O, Doamne, călăuzeşte-ne de la ireal spre Real,
O, Doamne, îndrumă-ne de la întuneric spre lumină,
Oh, Doamne, îndreaptă-ne dinspre moarte spre nemurire.
O, Dumnezeule Atotputernic, fă să fie pace în
împărăţie cerurilor.
Să fie pace pe Pământ,
Apele să aducă alinare.,
Ierburile să fie hrănitoare,
iar copacii şi plantele
să aducă pace tuturor.
Toate lucrurile să fie o sursă de pace pentru noi.
Şi, fie ca însăşi pacea TA să aducă pace peste toate,
şi fie ca pacea să ajungă şi la mine. "