Puterea cuvantului

[altmariustotal ortodox]

http://www.crestinortodox.ro/editoriale/puterea-cuvantului-149303.html

Adesea auzim de oameni care se plâng de lucrurile care le fac viața imposibilă, de oameni care se vaietă că nu-i mai ascultă copiii sau care se simt nefericiți pentru că pur și simplu nu mai știu ce să facă pentru a ieși din noianul problemelor.

Și auzim, la fel de des, oameni care își dau cuvântul sau care promit că vor realiza ceva, chiar şi atunci când şi ei știu, în sinea lor, că nu o vor face.

De cele mai multe ori oamenii se plâng şi critică guvernul, autoritățile, administrația fiscală, sau pe oricine altcineva pe care îl consideră vinovat de soarta sau eșecul lor.

Oamenii insistă cu încăpățânare să se plângă de faptul că lucrurile merg din ce în ce mai prost, sau că nu-şi mai pot gestiona relațiile cu copiii sau autoritățile în speranța că vor fi înțeleși sau că se va întâmpla ceva miraculos în viața lor. Ciudat, dar rezultatul unor astfel de lamentări va fi că lucrurile într-adevăr vor degenera, din rău în şi mai rău. 

Motivul pentru care se întâmplă aceasta este că oamenii nu apreciază cuvintele. 

Pentru unii oameni cuvântul nu reprezintă decât o vorbărie goală, o înșiruire de sunete ascultate doar de ei, lamentări considerate a fi comunicare. 

Cuvântul poartă o mare putere.(a se vedea articolul "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era...") 

Vorbirea doar de dragul vorbelor ca şi lamentarea în dreapta și în stânga nu reprezintă decât un obicei, extrem de nociv. Cuvântul este cea mai prețioasă comoară.

Un om înțelept şi responsabil are grijă de cuvintele lui. Grija, cântărirea şi controlul pe care le purtăm cuvintelor sunt cele ce le fac valoroase în ochii oamenilor din jurul nostru. 

Ce obțin oamenii sau politicienii care oferă doar promisiuni goale? Disprețuire şi neîncredere. Pur și simplu nu poți avea încredere în oamenii care nu-şi apreciază propriile cuvinte. Noi ne formăm părerea despre un om în funcție de acțiunile sale. Cuvintele unui om sunt cele care dau direcția acțiunilor. Sfântul Isaac Sirul spunea: „Ca un meșter, care zugrăvește o apă pe pereți, şi apa aceea nu poate să-i stingă setea, şi ca un om care visează lucruri frumoase, așa este şi cuvântul fără faptă.” 

Deci, cel mai important lucru este că toate cuvintele noastre se potrivesc cu faptele noastre. De aceea trebuie să fim grabnici la ascultare dar zăbavnici atunci când dorim să ne exprimăm prin cuvinte. Sau cum spune un proverb arab: „Cuvântul e de argint, tăcerea e de aur.” 

Nu ar trebui să ne grăbim în a vorbi sau a spune cât mai multe cuvinte. Persoana care vorbește mult riscă să spună şi lucruri nu tocmai bune, iar asta va duce la pierderea respectului interlocutorului său. 

Înțelepciunea constă în capacitatea de a vorbi cu cuvinte potrivite, în cantități potrivite. 

Pentru a ajunge la această înțelepciune este nevoie să învățăm să ascultăm mai mult și să ne dezvățăm să vorbim. 

Dacă se întâmplă ca nici măcar să nu fim atenți la cum şi ce vorbim, înseamnă că pronunțăm doar cuvinte care îl vor face pe celălalt să-şi piardă interesul pentru noi. 

Vorbele rostite în viteză, fără a te cenzura şi fără a-l asculta pe cel căruia i te adresezi nu reprezintă decât un monolog lipsit de sens. Acest lucru nu înseamnă că nu puteți comunica cu prietenii și colegii. Dimpotrivă, avem mereu nevoie de eficiență maximă în comunicare, dar obținem un beneficiu doar prin reciprocitate. Dialogul poate aduce schimbări pozitive şi prin el ne putem orienta, spre decizii corecte. Trebuie să ne străduim să dialogăm dar să fim atenți şi la vorbele interlocutorului pentru că nu prin vorbire ci mai ales prin ascultare putem avea un beneficiu maxim, în viitor. 

Ce este pălăvrăgeala şi de ce este considerată timp pierdut? Ne irosim resursele şi viitorul atunci când vorbim doar despre ceea ce dorim să vedem. Spre exemplu, atunci când un copil se confruntă cu o problemă, un părinte începe să „pălăvrăgească” şi, în încercarea de a-şi încuraja copilul îi spune acestuia că problemele nu există, greșelile nu au voie să se întâmple, deloc, și că, în viitor, copilul va fi obligat să reușească. 

Un alt mod ineficient de comunicare este atunci când un părinte, în situația în care copilul său a avut un rezultat remarcabil la școală, va folosi multe cuvinte, prin care să-şi laude odrasla. Cuvintele folosite, în cazul de mai sus putând fi :”ești cel mai minunat, ești cel mai inteligent copil, etc.” vor avea efectul pe care părintele, din păcate, nici măcar nu îl bănuiește. 

Este o greșeală destul de frecventă a părinților de a folosi astfel de cuvinte, extrem de laudative. Numai că, același părinte, atunci când se va obișnui cu reușitele de excepție, va înceta să-şi mai laude copilul. Mai apoi, în cazul în care acesta nu va mai obține rezultate pe măsura laudelor, părintele va începe să-i adreseze grave reproșuri sau să atribuie toată vina copilului.

Efectul tuturor aceste cuvinte va fi devastator, atât pentru părinte, cât şi pentru copil. Copilul va înceta să mai fie mulțumit de rezultatul primit, fie el cât de bun, deoarece va deveni doar îngrijorat pentru fiecare rezultat sau evaluare în parte. 

Părinții trebuie să fie înțelepți pentru copiii lor! Dacă aveți probleme, vorbiți despre asta. Cum ar fi o viață fără probleme? Aceasta nu este viață. Dacă trăim, aveam probleme. Dar tocmai problemele pe care noi înșine le cunoaștem sunt cele ce ne vor mări rezistența. Nu degeaba se spune că prietenii ți-i afli la necaz. Voi sunteți cei mai buni prieteni ai voștri, voi vă cunoașteți în amănunt problema şi tot voi sunteți cei ce o pot rezolva.

Dacă mă plâng mereu și repet în mod constant: Vai, am o mare problemă, nu voi face decât să-mi agravez situația. Toți avem resurse. Pe toți ne iubește Dumnezeu. De aceea trebuie să privim şi să abordăm orice problemă cu nădejde şi optimism. Am auzit mai demult o poveste care sper să vă ajute şi pe voi. 

Se spune că, odată, două broaște au căzut într-un ulcior cu lapte. Una dintre ele, pentru că a crezut că această problemă nu are nici o rezolvare, şi-a îndreptat piciorușele, a oftat și s-a înecat. Dar, a doua broască nu a fost de acord că problema aceasta nu ar avea soluții. Așa că a început să bată des şi puternic din piciorușe, până când laptele s-a transformat în unt. Cu ultimele puteri, sărind pe bucata de unt, broscuța s-a opintit şi a ieșit din ulcior. 

Şi noi ne confruntăm mereu cu probleme care doar par că nu pot fi rezolvate. Spuneam că toți avem resurse. Dar, ca să le vedem trebuie doar să apreciem tot ceea ce avem, chiar dacă credem că nu avem nimic. Atâta timp cât suntem în viață, putem face ceva cu problemele care apar. Viața este în mâinile noastre. Dacă vă dați seama că sunteți creatorul destinul vostru, că politicienii și alte lovituri sau circumstanțele exterioare nu reprezintă de fapt sursa problemelor, veți putea privi în detaliu şi cu atenție tot potențialul din voi. Noi suntem cei ce creăm datele şi circumstanțele. Suntem responsabili de viața noastră. 

Viața noastră este determinată de acțiunile noastre. Acțiunile noastre sunt determinate de cuvintele noastre. Totul începe cu CUVÂNTUL. Cuvântul stabilește direcția noastră de deplasare. Cuvântul trebuie gândit, analizat, cântărit, respectat, iubit şi apreciat. Să fim înțelepți în cuvinte și viața noastră va fi sub control!

Angela Agachi
Bacău, 23 iunie 2015
 

Despre autor

Psih. Angelica Agachi

Colaborator