Propagandă comunistă în artă (1948-1989)

[altmariusart2]

https://historia.ro/sectiune/general/propaganda-comunista-in-arta-1...

Autor: Radu Popica

Înființată la 28 august 1944, Secția de Propagandă și Agitaţie a Partidului Comunist Român (PCR), devenită din 1965 Direcția de Propagandă şi Cultură, secție a Comitetului Central al PCR, avea misiunea de a difuza „cultura de masă”. Între anii 1948 și 1965 a fost condusă de Leonte Răutu (Lev Oighenstein), iar din 1965, de Ion Iliescu. Din acest an, Secția de Propagandă și Agitaţie împărțea responsabilitatea muncii de propagandă cu Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă (CSCA). Din 1969, în contextul deschiderii către Occident, a fost creată Comisia de Propagandă Externă.

Secția de Propagandă şi Agitaţie, împărțită în 9 sectoare, printre care și Literatură și Artă, avea filiale în fiecare unitate teritorială. Afișele politice, lozincile şi afișele artistice erau controlate obligatoriu de către secție, iar comisiile locale controlau agitația vizuală (afișajul, pavoazarea, caricaturile).

Aparatul de propagandă s-a extins continuu. Secția centrală avea 61 de salariați în 1949, iar în 1962-1963, numai în Regiunea Brașov activau 3.783 de propagandiști. CSCA și Uniunea Artiştilor Plastici (UAP) răspundeau de ridicarea nivelului politic și artistic al afișelor. Propaganda urmărea crearea „conștiinței de clasă” a „omului nou”, legitimarea conducerii PCR, proslăvirea Uniunii Sovietice și rescrierea istoriei pe linia PCR. Un rol important în cadrul propagandei l-a îndeplinit cultul personalității lui I.V. Stalin, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceaușescu. După modelul sovietic, în arta plastică și literatură a fost impus „realismul socialist”.

Arta, în slujba partidului

Expoziția grupului artistic „Flacăra” și Expoziția Anuală de Stat din 1948 au marcat oficializarea noii direcții în artă. UAP, în colaborare cu Secția de Propagandă și Agitație, organiza expozițiile de stat sau regionale şi stabilea tematica și formulele plastice pe care artiștii trebuiau să le urmeze în creațiile lor.

Imaginea plastică trebuia să se conformeze unui limbaj accesibil și educativ, foto-realist, încadrându-se tematicii agreate de PCR („munca în uzine, fabrici şi mine, aspecte ce reflectă prefacerile adânci care se petrec în viața țăranilor, a muncitorilor, a tineretului, aspectele luptei pentru pace...”, revista Arta Plastică, 1954).

La Brașov, artiștii erau îndrumați în cadrul ședințelor Cenaclului plastic, care se subordona Comisiei pentru Artă şi Cultură din cadrul Secției Propagandă și Agitaţie a Comitetului Judeţean PMR (PCR). În documentele secției din 1948 se arată că „nivelul politic al pictorilor este redus și nu am reușit să imprimăm spiritul nostru ideologic...”. După ce li s-a prelucrat lecția „Decadenţa artei burgheze” de Kemenov, nivelul ideologic al artiștilor s-a îmbunătățit. Din 1949, pictorii contribuiau la realizarea materialelor de pavoazare pentru evenimentele publice organizate de partid.

Muzeul de Artă Brașov

Muzeul de Artă Brașov a fost înfiinţat în anul 1949 ca secție a Muzeului Regional. La 19 februarie 1950 s-a deschis la etajul Casei Sfatului prima expoziție de artă plastică, iar din 1 martie 1970, muzeul funcționează în actualul sediu.

Clădirea care adăpostește Muzeul de Artă Brașov a fost ridicată în anul 1902, după planurile arhitectului brașovean Moritz Wagner, în stilul neobaroc, pentru Asociația Meseriașilor din Brașov (Kronstadt Gewerbevereinhaus). Muzeul de Artă Brașov s-a constituit ca instituție de sine stătătoare la 1 iunie 1990, în baza Deciziei nr. 227 din 11 iunie 1990, prin desprinderea din Muzeul Judeţean Braşov a Secţiei de Artă.

Patrimoniul muzeal cuprinde peste 4.500 de bunuri culturale (pictură de şevalet, grafică, sculptură, artă decorativă, icoane, tapiserie, covoare orientale etc.). Colecţia de pictură, grafică şi sculptură este reprezentativă pentru arta românească modernă şi contemporană şi pentru arta transilvăneană din secolele XVI-XX.