„Profetul Ilie şi naraţiunea despre secetă“, apărută la Sibiu

[Convergențe - Lumina]

Lucrare exegetică şi hermeneutică de importanţă

Actualitate religioasă 

Ştefan Mărculeţ

Vineri, 27 februarie 2015

http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/profetul-ilie-si-nara...

La Editura „Andreiana“ a Arhiepiscopiei Sibiului şi la Editura „ASTRA Museum“ din cetatea transilvană a apărut recent lucrarea „Profetul Ilie şi naraţiunea despre secetă“, realizată de pr. conf. univ. dr. Constantin Oancea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna“. Volumul actual este o reeditare a unei lucrări mai vechi, conţinând noi perspective şi cercetări asupra subiectului.

Lucrarea părintelui Constantin Oancea este o reuşită exegeză a episodului biblic relatat în două capitole din cartea I Regi a Vechiului Testament, o carte care aduce teologilor, dar şi cititorilor fără pregătire în domeniul cercetării teologice o completă imagine asupra rolului profetic al Sfântului Ilie în acele vremuri dificile din istoria poporului iudeu.

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul este unul dintre cei mai populari sfinţi, o personalitate a Vechiului Testament ce a rămas în conştiinţa creştină ca un adevărat mesager şi legătură directă între om şi Dumnezeu. Nu întâmplător, şi în prezent Sfântul Ilie este considerat protectorul agricultorilor, mijlocind înaintea lui Dumnezeu pentru a dărui ploaie pe pământ, atât de necesară vieţii oamenilor şi întregii creaţii.

Textul biblic referitor la seceta prin care poporul iudeu şi în mod special regele Ahab sunt pedepsiţi pentru fărădelegi a rămas în conştiinţa iudaică şi creştină ca un moment definitoriu pentru relaţia între Dumnezeu şi oameni. Din acest motiv, naraţiunea biblică a fost şi este în continuare adânc cercetată de exegeţi şi interpreţi, în mod special în mediul apusean. De altfel, lucrarea părintelui Constantin Oancea se remarcă printr-o reuşită trecere în revistă şi actualizare a cercetării exegetice apusene asupra acestei naraţiuni biblice.

„Ţinând seama de lucrările existente în limbi de circulaţie şi de complexitatea problematicii pe care aceasta o relevă în legătură cu cele două capitole din 1 Regi, subiectul se dovedeşte chiar foarte amplu. În orice caz, această restrângere a obiectului cercetării la un text precis şi care oferă o naraţiune unitară, ca şi faptul de a-şi fi desăvârşit studiile de specialitate mai întâi sub îndrumarea mult apreciatului pr. prof. Dumitru Abrudan, iar apoi sub cea a unei autorităţi de nivel mondial în domeniul studiilor vechitestamentare, dintr-o universitate germană, i-au permis autorului o cercetare de profunzime şi o cristalizare a opţiunilor exegetice proprii de o calitate care arareori se întâlneşte în studiile existente în româneşte“, remarcă părintele profesor Vasile Mihoc în „Cuvânt Înainte“.

Exegeză diacronică şi sincronică

Dacă, în literatura de specialitate din spaţiul teologic românesc, profetul Ilie nu este subiectul unei cercetări complexe, el fiind receptat în mediul răsăritean ca un sfânt care veghează asupra ordinii cosmice, în mediul apusean s-a scris foarte mult despre naraţiunile biblice referitoare la marele prooroc.

Perspectiva istorică asupra textului biblic a dus la concluzia că profetul Ilie a marcat o nouă etapă în istoria religioasă. Textele biblice însele au o istorie, cercetată amănunţit de foarte mulţi specialişti apuseni. După cum însuşi autorul menţionează în Introducere, lucrarea îşi doreşte să ofere „o exegeză a episodului biblic al secetei din vremea profetului Ilie (I R 17, 1-18, 46), care să aibă în vedere atât demersul sincronic cât şi pe cel diachronic, ambele caracteristice zilelor noastre“. Naraţiunea despre secetă este una complexă, spune autorul, în ciuda aparentei simplităţi. Din acest motiv, lucrarea prezintă şi un interes hermeneutic al părintelui Constantin Oancea. Dacă exegeza sincronică a textului priveşte textul biblic ca un întreg, fără a se interesa de sursele acestuia, ci doar ce spune Scriptura prin conţinutul ei, exegeza diacronică presupune o viziune istorico-critică asupra textului, o preocupare asupra evoluţiei în timp a scriiturii. În ciuda reproşurilor aduse de partizanii celor două modalităţi de interpretare a textului biblic, părintele Constantin Oancea demonstrează în această lucrare că cele două metode pot fi folosite simultan, atât în mediul apusean cât şi în cel răsăritean.

Actualitatea textului biblic

Lucrarea părintelui conferenţiar Constantin Oancea se împarte în patru mari capitole: „Exegeza sincronică a naraţiunii despre secetă“, „Exegeza diacronică. Etapele formării naraţiunii despre secetă“, „Exegeza patristică la 3R 17-18“ şi „Consideraţii hermeneutice“.

În primul capitol, autorul are în vedere relaţiile între scene şi personaje, temele dezbătute în text şi punţile spre exegeza diacronică. În cel de-al doilea capitol, părintele Oancea are în vedere etapele formării textului biblic, tradiţiile preexistente şi momentele centrale din naraţiune. Interpretările Sfinţilor Părinţi sunt expuse şi analizate în cel de-al treilea capitol, în cadrul căruia sunt prezente anumite teme de meditaţie. Nu în ultimul rând, în partea finală a volumului, autorul are în vedere aspecte ale hermeneuticii actuale, aspecte de natură ecumenică şi modurile de lectură ale textului biblic. Bibliografia complexă şi actualizată oferă cititorilor punţi spre o cercetare adâncită şi spre un viitor demers exegetic.

„Perspectiva câştigată din observaţiile asupra exegezei patristice ne întăresc convingerea că trebuie să vorbim mai degrabă de un belşug de sensuri. Pentru teologia ortodoxă, această concluzie nu reprezintă o noutate, în sensul că ar constitui un impuls al spiritului postmodern. Ortodoxia nu are nevoie de o lecţie postmodernistă, fiindcă ea a făcut de mult experienţa pluralităţii“, este una dintre concluziile părintelui Constantin Oancea din această complexă lucrare.