Autor: MIRON MANEGA , membru altmarius.ning.com

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 143

Pe data de 9 august 2023 s-au întâmplat trei evenimente importante. Primul a fost comemorarea tăierii capului lui Mihai Viteazu, comemorare care a avut loc, ca de obicei în ultimii 11 ani, la mănăstirea Plăviceni unde, în 2010, au fost descoperite osemintele Marelui Voievod (cel numit de unii „primul antisemit român” și „Pseudo-Viteazul”). La eveniment a venit, pentru prima dată la Plăviceni, generalul Radu Theodoru care a rostit un discurs fulminant despre necesitatea imperioasă de ieșire a poporului roman din starea de dezbinare care ne-a transformat în victime ușoare ale tuturor trădătorilor de neam și țară.

Al doilea eveniment (în veci de tristă amintire!) a fost publicarea, în Monitorul Oficial, a Ordinului privind programa aferentă disciplinei «Istoria Evreilor. Holocaustul»” pentru elevii claselor a XI-a și a XII-a, ordin ilegal, care încalcă articolul 248, punctul 29, din Legea 198 din 2023 (Legea Învățământului Preuniversitar). Iată cum și-a motivat ministra Educației Ligia Deca decizia intempestivă, după ce inițial amânase cu doi ani introducerea în programa școlară a noii materii: Este important să onorăm memoria victimelor Holocaustului și să ne asigurăm că ce s-a întâmplat în istoria mondială recentă nu va fi uitat […]. Este esențial ca elevii să cunoască această perioadă tragică din istorie. Prin urmare, începând din anul școlar 2023-2024, această disciplină devine obligatorie, în conformitate cu prevederile Legii 276/2021”.

https://www.certitudinea.com/wp-content/uploads/2023/08/Ranca-300x1... 300w, https://www.certitudinea.com/wp-content/uploads/2023/08/Ranca-768x4... 768w, https://www.certitudinea.com/wp-content/uploads/2023/08/Ranca-1536x... 1536w, https://www.certitudinea.com/wp-content/uploads/2023/08/Ranca.jpg 2048w" sizes="(max-width: 1024px) 100vw, 1024px" />

Al treilea eveniment important – și cel mai pregnant dintre toate – a fost deschiderea Școlii de Vară de la Rânca a partidului S.O.S. România, despre care am amintit la pagina 8. În ultima zi de desfășurare, pe 11 august, s-a întâmplat un fapt la care nu se aștepta nimeni și care ar putea fi intitulat, metaforic, „Proclamația de la Rânca”. Rebelul conferențiar universitar Florin Șandru, cercetător la Institutul Naţional pentru  Studiul Totalitarismului din cadrul Academiei Române, după ce și-a terminat de prezentat cursul, „Problematica românității în operele lui Dimitrie Cantemir. Anul 2024 anul Dimitrie Cantemir” – un curs convențional, aparent cam de umplutură – a schimbat brusc sensul discursului și al pledoariei, producând, asupra auditoriului, efectul unei „bombe cu fragmentație”. El a dat citire unor documente inedite, aflate în posesia sa, în care era vorba de ultimele ore de viață ale mareșalului Antonescu, înainte de execuție. Emoția celor prezenți a fost extremă, unii au și plans. A urmat o explozie de ovații și scandări, în care Diana Iovanovici Șoșoacă a fost „somată” să fie ea continuatoarea mareșalului pe calea recuperării demnității naționale și a reîntregirii României cu teritoriile răpite prin pactul Ribbentrop-Molotov.

Embargoul, impus prin lege de Institutul Elie Wiesel, privind personalitatea lui Ion Antonescu, n-a mai funcționat la Școala de Vară de la Rânca. Este de așteptat că nu va mai funcționa nici în continuare, căci, așa cum a spus istoricul Florin Șandru, „prin instituțiile statului, mai sunt și patrioți, nu numai trădători”. Apoi, adresându-se Institutului Wiesel: „Nu mai acceptăm să ne falsificați voi istoria! Nu vom mai admite să ne dați voi legi cum să scriem noi istoria noastră! Istoria se scrie după argumente științifice. Voi n-aveți dreptul să ne falsificați istoria! Noi suntem poporul român! Noi avem datoria să ne scriem istoria așa cum a fost, nu cum vreți voi! Ne ajunge cât ne-ați călcat în picioare! De la anul ne luăm țara înapoi!”. Cele trei evenimente par a fi trei capitole dintr-un ciclu istoric: apelul la unire de la mănăstirea Plăviceni al generalului Radu Theodoru, atentatul la istorie al Institutului Wiesel (prin introducerea noii materii în curicula școlară) și contraatacul profesorului Florin Șandru, prin „Proclamația de la Rânca”.