Cu cat te apropii de un eveniment important, cu atat mai mult ai nevoie de o pregatire sufleteasca mai profunda, in asa fel incat sa poti patrude adancul, iar noi adancul credintei la care suntem chemati. Incercand sa trezeasca la realitatea duhovniceasca, Mantuitorul se indreapta catre Ierusalim impreuna cu ucenicii, vorbindu-le despre cele viitoare, dar prin citirea celor spuse lor ne vorbeste si noua.
"Si erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, si Iisus mergea inaintea lor. Si ei erau uimiti: si cei ce mergeau in urma Lui se temeau. Si iarasi luandu-i cu El pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna cele ce aveau sa I se intample: "Iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi dat in mana arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da pe mana paganilor si-L vor batjocori si-L vor scuipa si-L vor biciui si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia". Si au venit la El Iacob si Ioan, fiii lui Zevedeu, zicandu-I:
"Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce-Ti vom cere". Iar El le-a zis: "Ce voiti sa va fac?". Iar ei I-au zis: "Da-ne sa sedem unul de-a dreapta Ta si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta". Dar Iisus le-a raspuns: "Nu stiti ce cereti. Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu si sa va botezati cu botezul cu care Eu Ma botez?". Iar ei I-au zis: "Putem". Si Iisus le-a zis: "Intr'adevar, paharul pe care Eu il beau il veti bea si cu botezul cu care Eu Ma botez va veti boteza, dar a sedea de-a dreapta Mea sau de-a stanga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s'a pregatit". Si auzind cei zece, au prins a se supara pe Iacob si pe Ioan. Si Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: "Stiti ca cei ce se socotesc conducatori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mari ai lor le stapanesc; dar intre voi sa nu fie asa, ci cel ce va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru, si cel ce va vrea sa fie intaiul intre voi, sa le fie tuturor sluga; ca nici Fiul Omului n'a venit sa I se slujeasca, ci sa slujeasca si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi". (Marcu 10, 32-45)
As vrea sa cugetam putin asupra unui aspect: dorinta ucenicilor de a sta langa Iisus, in acelasi timp si dorinta noastra de a fi cu El. Numitorul comun intre noi si Ucenicii Lui este credinta. Sfintii Apostoli L-au cunoscut indeaproape in misiunea de pe acest pamant, noi Il cunoastem prin lucrarea Harului Duhului Sfant.
Diferenta in aceasta asemanare consta in comportamentul pe care il avem dupa intalnirea cu Hristos. Ucenicii sunt martorii tuturor evenimentelor descrise in Evanghelie, dar nu au cunoscut pe deplin Taina Intruparii si a Invierii pana nu i-a imbracat cu lumina de sus. De aceea cei doi fii ai lui Zevedeu - Iacov si Ioan - cer de la Mantuitorul sa-i aseze de-a dreapta si de-a stanga Lui, caci inca gandesc pamanteste.
Isi imagineaza ca si in Imparatia lui Dumnezeu ierarhizarea se va face dupa randuiala lumii acesteia, fara a constietiza ca inca de la inceput Hristos slujeste omului, nu omul lui Hristos! Nu omul s-a inaltat la Dumnezeu, ci Dumnezeu s-a coborat pe pamant pentru a fi langa om si ramane cu noi "pana la sfarsitul veacurilor”.
Acesta este dintr-un inceput si asa trebuie sa continuie pentru a intelege Taina Dumnezeirii, relatia dintre cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi este una de iubire, nu de stapan - slujitor! Acelasi lucru este necesar sa se reflecte si in relatiile dintre noi pentru a fi bineplacuti lui Dumnezeu-Tatal. Pentru a intelege mai bine: avem un Tata Ceresc (Dumnezeu in cele trei Ipostasuri) iar noi nu suntem altceva decat frati; si intr-o familie toti sunt egali in fata tatalui. Dupa Cincizecime se "trezesc” ucenicii si incep sa traiasca dupa invatatura Mantuitorului...
"Prin experienta Harului omul se trezeste ca dintr-un somn. Fiindca omul poate cadea in acest somn, intr-o uitare de sine si de Dumnezeu. Iar cand se trezeste la constiinta de sine insusi, se trezeste si la sentimentul de prezenta a lui Dumnezeu in el” spunea Pr. Staniloae. Astfel, cei care-L cunosc pe Hristos acum (dupa pogorarea Duhului Sfant), aprofundeaza plinatatea Tainei si nu mai sunt interesati de pozitii privilegiate, ci doar cum sa nu piarda Harul din sufletele lor.
De aceea Sfanta Maria Egipteanca - pe care o sarbatorim astazi- dupa ce se trezeste la realitatea duhovniceasca prin refuzul de a se inchina Sfintei Cruci, intelege ca pacatele pe care le facuse o impiedica sa se apropie de Dumnezeu. Isi da seama ca trebuie sa-si curete camara sufletului pentru a se putea apropia de Hristos, si promite ca o va face. Intr-adevar, dupa ce se inchina, cu lucrarea si puterea Harului se retrage in pustie... cere iertare de pacatele facute, se pocaieste in adevaratul sens al cuvantului (isi schimba viata) si posteste pentru a-si infrana pornirile trupului (postul nu este ucigator de trup, ci de patimi!)
Inima o daruieste lui Hristos, caci se simte "inrobita” de dulceata iubirii dumnezeiesti si traieste adevarata libertate a lui Dumnezeu. In timpul lui Dumnezu anii sunt ca niste clipe, iar clipele ascund in ele ani intregi de cunoastere a Lui. Deci, viata in pustie i-a fost ca o clipa de aprofunzime, posibilitatea de a afla puterea Harului si dulceata bucuriei izvorata din Iubire.
Asculta omul ce vorbeste si o sa-ti dai seama ce iubeste!... Multi sunt cei ce tac, dar noi care vorbim sa le sunem oamenilor despre Dumnezeu, iar lui Dumnezeu despre neputinta noastra de a-L intelege."
Arhim. Siluan Visan
Arhim. Siluan Visan
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius