Primul tramvai electric din Bucuresti pornea acum 120 de ani

[Bucuresti]

- Documentar

http://www.ziare.com/cultura/documentar/primul-tramvai-electric-din...

In ziua de 9 decembrie 1894, pe strazile Bucurestilor a aparut un fel de aratare: in locul tramvaielor trase de animale - renumitele tramvaie cu cai - noul vehicul se misca de-a lungul strazii netras de nimeni, urmand riguros traiectoria drumului de fier.

In mod ciudat, prima linie de tramvai electric din Bucuresti purta numarul 14, intrucat pana la data respectiva functionau deja 13 linii de tramvai cu cai, toate numerotate si marcate printr-o culoare distinctiva (sau combinatie de doua culori). Culoarea liniei 14 era verde.

Motivul marcarii prin culori a liniilor de tramvai din secolul al 19-lea este poate neasteptat: numarul analfabetilor din tara era mare, iar unii nu cunosteau nici macar cifrele. Culoarea era pentru ei o orientare buna.

Mult mai tarziu, cand tramvaiul electric s-a generalizat, tramvaiele au fost vopsite toate in galben si atunci sus, alaturi de numar, a fost instalat si un felinar cu semn distinctiv in doua sau chiar trei culori.

Cine nu intelegea bine cifrele, intelegea culorile. Au mai circulat asemenea vagoane pana la inceputul anilor '40.

Tramvaiul 14, cel din 1894, dupa cum relateaza George Potra in "Bucurestii de altadata", avea un traseu destul de intortochiat, care incepea in Cotroceni si se termina la Obor, strabatand centrul orasului.

Dar "Oborul" nu era cel de astazi, ci undeva prin Piata Iancului, care se gasea la limita perimetrului urban si unde se organiza targul de vite.

Argumentele opozitiei impotriva tramvaiului electric

Propunerea introducerii tramvaiului electric in locul celui cu cai n-a fost usor de adoptat la vremea respectiva, din cauza protestelor... opozitiei. Merita enumerate cateva din aceste proteste, pentru ridicolul lor mai mult decat hazliu:

Unu. Romania traieste din agricultura. Caii care trag vagoanele au nevoie de fan, ovaz, orz, care se produc pe camp. Fara cai, fanul nu-l va mai cosi nimeni si-l vor napadi buruienile, ogoarele cultivate astazi cu orz si ovaz vor ramane pustii, iar bietii tarani vor saraci.

Doi. Avem in tara cei mai buni potcovari din toate tarile vecine, iar potcovarii nostri s-au dovedit cei mai buni luptatori in timp de razboi. Daca nu va mai fi nevoie de potcoave, ei se vor duce sa lucreze in alte tari, iar prezenta lor ne va lipsi tocmai in vremuri de restriste.

Trei. O multime de oameni muncesc cu spor sa produca hamuri, biciuri si altele necesare cailor. Meseria lor se va degrada si poate chiar va disparea, iar oamenilor fara meserie nu le va ramane decat sa cerseasca la coltul strazii, ca sa traiasca din mila altora.

Cum s-a impus primarul

In ciuda opozitiei, prima linie de tramvai electric a pornit, dar cand s-a pus problema sa se extinda liniile de tramvaie electrice, opozitia a devenit si mai virulenta.

Ea s-a izbit insa de pozitia ferma a primarului Capitalei, a carui autoritate era deja unanim recunoscuta. Primarul nu era altul decat scriitorul Barbu Stefanescu Delavrancea, care a replicat in urmatori termeni:

"Romania, tara agricola, aceasta este o banalitate, dar toata lumea vede ca este o necesitate absoluta ca tara noastra sa nu mai ramana pe viitor eminamente agricola. A vorbi de cele cateva clai de fan pe care le consuma caii Primariei, aceasta nu este o argumentatie ci o confuzie. Cele 2-3 mii de cai ai orasului, asta e o bagatela pentru bogatia tarii. Mai sunt si alte tari care produc mult fan si cresc multe vite, asa este de pilda Elvetia. Consideratiunea aceasta n-a impiedicat-o catusi de putin de a adopta tractiunea electrica pentru tramvaiele lor" (sic).

Rezultatul acestui rationament simplu si inteligent a fost ca, in sedinta Consiliului Comunal din 16 decembrie 1899, s-a adoptat extinderea liniilor de tractiune electrica, iar in 1929 s-a desfiintat ultimul tramvai cu cai.

De pe urma lui, n-au mai ramas decat cateva sine fara troleu, pe strazile Ion Ghica si Smardan. Dupa 1944, au disparut si acestea. Se zice ca ar fi fost predate aliatilor sovietici ca fier vechi, in cadrul despagubirilor de razboi.