Prima enciclopedie romaneasca

[Nemes Constantin]

Partea a II-a din: “Scurta privire asupra inceputurilor enciclopediei romanesti”

 

Pentru a intelege motivele pentru care, prima enciclopedie romaneasca apare in Imperiul Austro-Ungar si nu in Romania, trebuie sa distingem despre contextul acelei epoci.

 

Influenta culturii maghiare asupra culturii romanesti din Ardeal, minimalizata de unii, amplificata de altii, a lasat amprente asupra vointei de delimitare identitara si de consolidare a aspectelor legate de unitatea culturala a romanilor din cele trei provincii istorice: Ardeal, Tara Romaneasca si Moldova.

Unitate culturala nu se prea poate, fara unitatea limbii. Contributia romanilor ardeleni la crearea limbii romane literare este foarte importanta, daca nu definitorie, atat prin contributia lor, cat si prin emulatia starnita de ei. Reprezentantii Scolii Ardelene, dar si alti oameni de cultura ardeleni, deoparte de primii, au contribuit substantial la definitivarea limbii romane literare. Afirmarea latinitatii limbii romane, scrierea cu litere latine, unificarea lingvistica, eliminarea barbarismelor din dictionarul limbii romane, modernizarea limbii prin imprumutarea de cuvinte din limba latina sau limbile romanice, realizarea gramaticii limbii romane, sunt doar cateva directii de actiune ale carturarilor ardeleni, care sperau la un viitor maret al culturii romane.

In 1777 a fost mutata de la Tyrnavia la Buda o tipografie, care a inceput sa functioneze pe langa Universitate si care era dotata si cu litere chirilice, pentru tiparirea cartilor in limba romana. In perioada 1777-1840, aici s-au tiparit peste 200 de titluri de lucrari in limba romana. De o importanta covarsitoare a fost faptul ca aici au putut fi tiparite operele iluministilor ardeleni.

In aceasta perioada, in Tara romaneasca si Moldova nu existau tipografii laice, monopolul fiind detinut de biserica.

Abia in 1817, motivat de cererea crescanda de carti scolare si de costurile mari pentru tiparirea in strainatate a cartilor laice, domnitorul Ioan Caragea acorda un privilegiu pe 20 de ani pentru infiintarea si exploatarea unei tipografii particulare, doctorului Constantin Caracas, stolnicului Raducanu Clinceanul si sulgerului Dumitrache Topliceanu. Tipografia a fost amplasata in casele domnesti de la Cismeaua lui Mavrogheni, fiind dotata cu litere chirilice si grecesti. Prima lucrare tiparita in “Privileghiata Tipografie” a fost ”Legiuirea lui Caragea”.

In Moldova, Gheorghe Asachi obtine pe 23 decembrie 1830, un privilegiu pe 15 ani pentru infiintarea si exploatarea unei tipografii la Iasi, acesta numindu-se “Institutul Albina romaneasca”

Revenind la importanta tiparnitelor din Buda si Pesta, trebuie sa mentionez si numeroasele calendare, ziare si reviste tiparite aici, printre care enumar pe cele de inceput: ”Biblioteca romaneasca”, “Albina”, “Concordia”, “Aurora romana”, “Familia”, “Federatiunea”, “Gura satului”, “Muza romana”, etc.

Trebuiesc amintite si tipografiile din Sibiu, Cluj, Brasov, Gherla, Oradea si altele, care au reusit sa trezeasca interesul romanilor ardeleni pentru realizarea unitatii spirituale cu romanii din celelalte principate.

 

In 1893 a aparut la Budapesta primul volum al enciclopediei maghiare “A Pallas Nagy Lexikona”. Intre 1893 si 1897 au aparut 16 volume, iar in 1900 au aparut inca doua volume suplimentare.

Aceasta enciclopedie cuprinde si articole de istorie si literatura romana. Colaboratorul acestei enciclopedii, pentru partea de literatura romana, a fost Gheorghe Alexici ( 1864-1936), profesor la catedra de limba romana a Universitatii din Budapesta, folclorist roman si doctor in literatura.

Pozitia sa critica fata de latinisti, afirmatiile negative la adresa caracteristicilor morale si psihologice ale romanilor, precum si parerile personale, incluse in biografiile autorilor romani, au starnit multe controverse in acea perioada.

Incepand cu volumul al XIV-lea, Gheorghe Alexici va fi inlocuit cu Ioan Costa.

Aceasta monumentala lucrare lexicografica maghiara, a starnit pasiuni printre romanii ardeleni si a urgentat decizia realizarii primei enciclopedii romanesti.

 

Cea care a hotarat sa realizeze prima enciclopedie romana a fost: “Asociatiunea Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman” (ASTRA), o asociatie constituita ca o societate de tip academic.

In 1860, 176 de carturari in frunte cu Alexandru Sterca Sulutiu si Andrei Saguna, inainteaza o petitie guvernatorului Transilvaniei, pentru aprobarea constituirii unei asociatii “a carei chemare sa fie latirea culturii poporale, si inaintarea literaturii cu puteri unite”. Aceasta este respinsa elegant, iar Andrei Saguna (membru in Senatul Imperial din Viena) adreseaza o noua petitie, la care primeste raspunsul ca se aproba inceperea demersurilor de constituire a unei “reuniuni”, adica se cere intocmirea statutelor de functionare, care sa fie aprobate.

Pe 9-11 martie 1861, cei 176 de petitionari sunt convocati pentru intocmirea statutelor si gasirea denumirii “reuniunii”. Statutele au fost aprobate de guvernator, iar “reuniunea”, sub denumirea de “Asociatiunea Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman” (ASTRA), putea fi infiintata.

Pe 23 octombrie 1861, Andrei Saguna convoaca “toti inteligentii natiunei noastre, care voiesc a fi membrii Asociatiunii, spre a lua parte la inaugurarea si deplina constituire a acesteia“.

Personalitatea lui Corneliu Diaconovici (1856-1923) pune amprenta pe functionarea asociatiei, inca de la venirea sa la Sibiu, in 1890. In 1892 este ales in comitetul central iar in 1895 este ales prim secretar. Experienta sa de publicist si editor ii da curajul unui demers inedit: pe 3 ianuarie 1895, prezinta conducerii asociatiei “un proiect pentru o noua intreprindere literara… în scopul latirii stiintelor şi artelor în cercuri cît mai largi ale poporului nostru, anume pentru editarea unei Enciclopedii Romanesti, sub forma asa numitelor lexicoane de conversatie”

Comitetul Astrei decide in 7 februarie 1895 editarea Enciclopediei Romane, sub coordonarea lui Corneliu Diaconovici.

Entuziasmul realizatorilor si al colaboratorilor nu a cunoscut margini, in realizarea acestei lucrari “cu caracter eminamente national”

Desi intr-un articol din revista Transilvania, se facea un apel catre cititori sa contribuie la realizarea enciclopediei, prin contractul incheiat cu tipografia W. Kraft din Sibiu, aceasta se obliga sa suporte toate cheltuielile, inlaturand aceasta piedica a oricarui demers editorial.

Prima enciclopedie romaneasca apare in trei volume, in anii : 1898, 1900 si 1904.

[Nemes Constantin]

In 1893 a aparut la Budapesta primul volum al enciclopediei maghiare “A Pallas Nagy Lexikona”. Intre 1893 si 1897 au aparut 16 volume, iar in 1900 au aparut inca doua volume suplimentare.

[Nemes Constantin]

Prima enciclopedie romaneasca apare in trei volume in anii : 1898, 1900 si 1904.

[Nemes Constantin]

Pana la asumarea raspunderii realizarii primei enciclopedii a romanilor, Corneliu Diaconovici (Diaconovich) a avut o substantiala experienta de redactor si editor.
Enumar cateva ziare si reviste, la care participarea marelui om de cultura a avut un rol hotarator, cel putin o perioada din viata acestora.
„Romänische Revue” , apare intre iunie 1885-iunie 1886 la Budapesta, iulie 1886-decembrie 1888 la Resita, ianuarie 1889-decembrie 1892 la Viena, ianuarie 1893-decembrie 1893 la Sibiu si ianuarie 1894-decembrie 1894 la Timisoara. Editor si redactor responsabil a fost la inceput Corneliu Diaconovici.
Aceasta a fost prima revista pentru uzul strainilor, pentru propagarea istoriei si culturii romane in limba germana. A avut multi colaboratori, printre care: I.Slavici, V.Barcian, A.Muresanu, N.Densusianu, A.Xenopol si nu in ultimul rand, resiteanul Ludwig Vinzenz Fischer (traducatorul din romana in germana a poetilor:Vasile Alecsandri, George Cosbuc, Mihai Eminescu).
Ludwig Vinzenz Fischer, este primul traducator al Luceafarului (Der Abendstern - traducerea are doar 94 strofe) in limba germana, decorat de Regele Carol I (german si el) pentru traducerile sale din limba romana cu "Medalia de Aur pentru Arta si Stiinta" (”Goldene Medaille für Kunst und Wissenschaft).
„Viitoriul”. „Diariu politic, economic si literariu”, apare la Budapesta de trei ori pe saptamana (20 decembrie 1883-12 aprilie 1885). Redactori responsabili au fost: C.Rozescu (1883- 1884) si Corneliu Diaconovici (1 aprilie 1884-1885). Ziarul , avand deviza: ”Activitate si legalitate.Dreptate si fratie”, militeaza pentru egalitatea in drepturi a romanilor ardeleni cu celelalte nationalitati. A publicat versuri, proza, traduceri (mai ales din literatura maghiara), articole de istorie (A.D.Xenopol, B.P.Hasdeu, V.A.Urechia, Gr. G.Tocilescu, etc.Un aspect inedit il constituie publicarea stirilor si darilor de seama despre societatile studentilor romani din Budapesta.
„Dreptatea”, apare la Timisoara (25 decembrie 1893-31 decembrie 1897), sub redactia lui Victor Braniste, editor fiind Corneliu Diaconovici. Suplimentul acestuia este „Foaia de dumineca”.
„Foaia de dumineca”, supliment literar si cultural al ziarului Dreptatea, apare la Timisoara, saptamanal (6 ian 1894-10 ian 1897), editat de Corneliu Diaconovici, sub redactia lui Valeriu Braniste. Publica traduceri, articole istorice, versuri, proza si culegeri de folclor din Banat, culese de Ion Pop-Reteganul,Iuliu Tuducescu, I.Rosu, Constantin Giurascu, G.Catana.
„Transilvania”, „Foaia Asociatiunii Transilvane pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman”, apare la Brasov , initial de trei ori pe luna, (1 ianuarie-1 februarie 1868), apoi bilunar (15 februarie 1868-15 decembrie 1878), sub redactia lui G.Baritiu(intre 1868-1889). Si-a incetat temporar aparitia si a reaparut tiparita la Sibiu, incepand cu 1 ianuarie 1881 pana in 15 decembrie 1918, cu periodicitate diferita, lunar sau bilunar, iar din 1914, trimestrial. In perioada 1896-1906, redactorul revistei a fost Corneliu Diaconovici. Dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, programul editorial se schimba in concordanta cu nevoile noilor vremuri, foaia continuand sa existe.

[Nemes Constantin]

Lui Ion Eliade Radulescu i se datoreaza o tentativa de a realiza un “Dictionar de cunostinte universale” , in fapt, o enciclopedie romaneasca.El publica in “Curierul Romanesc” din 1842 cateva articole din dictionar, dupa care abandoneaza demersul.

[Nemes Constantin]

Colaboratorul pentru literatura romana al enciclopediei maghiare “A Pallas Nagy Lexikona” (aparuta la Budapesta intre 1893 si 1900, in 18 volume), a fost Gheorghe Alexici.
Acesta a fost un roman banatean, ajuns prin dotarea si stradania sa, Profesor de literatura romana la Universitatea din Budapesta. La universitate a urmat traditia fostului sau profesor Alexandru Roman, predand cursuri de literatura moderna, istoria limbii, poetica romana, stilistica si folclor.
Primul profesor la catedra de limba romana a Universitatii din Budapesta a fost Alexandru Roman (26 nov.1826-27 sept 1897), preot greco-catolic si professor de limba romana la Gimnaziul din Beius (1849-1851) si la Gimnaziul greco-catoolic din Oradea (1851-1862). Catedra de limba romana a fost infiintata la Universitatea din Budapesta in 1862, iar la cele din Viena si Cluj, in 1872.
Cunoscut atat ca filolog, dar mai ales ca folclorist,Gheorghe Alexici a incercat sa redea in lucrarile sale graiul romanilor ardeleni, mai ales a celor din “Ungaria propriu zisa”, din Comitatul Aradului si de “prin partile Banatene”.
“Materialul adunat l-am descris intocmai cum il rosteste poporul. N`am adaus nici un cuvant catra el, dar nici nu l-am dires , precum faceau unii in trecut. Textele adunate de mine nu le-am atins, nu le-am poleit; nu-s aur topit si turnat, ci numai brusuri de aur, cum le-am scos din baia nestimata si fara margini, din poporul roman.” Aceasta ii era declaratia de credinta fata de limba poporana a romanilor .Ea a fost cuprinsa in prefata la lucrarea “Texte din literature poporana romana adunate de Dr. G.Alexici Tomul I Poezia Traditionala” aparuta in 1899 la Budapesta, in editura autorului, tiparita in tipografia Franklin-Tarsulat.
Lui Gheorghe Alexici i se datoreaza si ideea realizarii unei arhive sonore de folclor, idee ramasa fara finalizare imediata.