Într-un articol program scris în 1905, cu 12 ani înainte de a prelua puterea, călăuzindu-se după deviza promulgată de Marx precum că „religia este opiu pentru popor“, Lenin a cerut imperios tuturor forțelor ce sprijineau cauza proletară să înceapă lupta pentru discreditarea bisericii și alungarea „întunericului religios“ din om.
Cuvintele lui Lenin nu au fost doar simple vorbe aruncate în vânt. Chiar a doua zi după izbucnirea Marii Revoluții Bolșevice, pe 26 octombrie 1917, Lenin a dat instrucțiuni clare pentru începerea „terorii necruțătoare în masă împotriva clerului“, în urma căreia pământurile bisericești și mânăstirești urmau să fie confiscate, iar preoții și călugării izgoniți din lăcașurile sfinte.
Jaful și prigoana declanșate de bolșevicii lui Lenin au atins proporțiile unui cataclism istoric
Odată cu declanșarea terorii împotriva preoților și înalților prelați, bolșevicii lui Lenin au trecut la dărâmarea bisericilor și a lăcașurilor sfinte construite de-a lungul secolelor pe teritoriul întins al Rusiei. O mare parte din icoane au căzut pradă flăcărilor. Altele, cele mai valoroase, au ajuns, totuși, în hrubele imperiului. Inițial bolșevicii nu s-au arătat interesați de soarta lor. Apoi, noii stăpâni ai Kremlinului, presați de angajamentele externe asumate, dar și de criza financiară prin care trecea țara, au început să le valorifice pe piața externă. Garnituri întregi de trenuri pline cu icoane vechi și odoare bisericești inestimabile au fost transportate pe ascuns peste hotare și vândute în Occident. Din sumele obținute, regimul bolșevic a fost nevoit să restituie atât cele circa 40 de milioane de mărci de aur cât investise, sub diferite forme, prin diverse agenturi, guvernul imperial german în Lenin și acoliții săi pentru declanșarea Marii Revoluții din Octombrie și scoaterea Rusiei din război, cât să plătească și despăgubirile uriașe de război în urma semnării Tratatului de Pace de la Brest-Litovsk din februarie 1918 de către Comisarul Poporului pentru Afaceri Externe, Leon Davidovici Troțki. Jefuind propria sa țară, apelând la tot felul de „inginerii financiare“, printre care și la jefuirea bisericilor, Lenin și-a onorat angajamentele, împingând Rusia la marginea prăpastiei. Jaful și teroarea au fost cumplite. Pentru a înțelege mai bine acest cataclism, vom face apel la câteva date statistice legate de lăcașele de cult.
Conform datelor oficiale, în Rusia anului 1917 existau circa 78 000 de biserici, catedrale și mănăstiri. În Moscova erau 568 de biserici și 42 de capele. Din cele 78 000 de lăcașuri, de-a lungul anilor puterii sovietice, marea majoritate a catedralelor, bisericilor și mânăstirilor au fost fie dărâmate, fie transformate în cazărmi, în depozite, în cămine culturale, ateliere, garaje, în cocini și băi publice.
După căderea regimului comunist, cu mari eforturi o parte din cele rămase în picioare au fost readuse în circuitul public. La sfârșitul celor 70 de ani de comunism, religia a fost distrusă din temelii, vechile biserici și-au recăpătat vechea lor strălucire, dar au devenit mai mult forme goale, fără conținut, căci fără liantul dintre generații, credința nu a mai putut fi reînviată.
Însă teroarea și jaful declanșate de bolșevici nu s-au oprit numai la biserici. Cum Rusia sovietică devenise internaționalistă, oamenii lui Lenin au încercat să șteargă orice urmă a istoriei și a culturii sale naționale. Tot ce nu avea un iz internaționalist trebuia făcut una cu pământul. Astfel, la îndemnul lui Lenin, hoardele armatei bolșevice au aruncat în aer și Catedrala lui Iisus Hristos Mântuitorul, construită din donații publice în cinstea victoriei Rusiei asupra armatei lui Napoleon.
În avântul său revoluționar, la începutul lui ianuarie 1919, în timpul Războiului Civil, pentru a-și impresiona dușmanii, Lenin a dat ordin să fie „deschise“ raclele sfinților și mucenicilor și oasele acestora să fie expuse în piețele publice ale micilor și marilor orașe. Au fost comise atunci atrocități și sacrilegii greu de imaginat.
Consemnăm câteva dintre ele: „La 28 ianuarie 1919, la ora 4 ziua, a fost pângărită racla monahului Tihon din Mânăstirea Maicii Domnului, din orașul Zadonsk, provincia Voronej. La 8 februarie, ora 4 și 15 minute, a fost vandalizată racla Sf. Mitrofan de la Mânăstirea Mitrofanovski din Voronej.“
Cuprins de delirul său revoluționar, Lenin a îndrăznit sa profaneze până și racla Sfântului Serghie de Radonej (1321-1391), fondatorul și starețul Mânăstirii Sfintei Treimi, care l-a binecuvântat pe prințul Dmitri Donskoi, înainte de bătălia de la Kulikovo, în 1380. Lenin a cerut să-i fie trimise fotografiile făcute în timpul descinderii. I-au fost trimise peliculele fotografice și Lenin a jubilat. Lupta sa împotriva întunericului religios era încununată de succes.
În perioada 1 februarie 1919 – 28 septembrie 1920, au fost comise 63 de asemenea profanări de moaște. Actele de sacrilegiu ale bolșevicilor nu au încetat nici în următorii ani. La 12 mai 1922, la Catedrala Sfântă Treime din Sankt Petersburg a fost profanată racla legendarului cneaz Alexandr Nevski.
Lenin nu avea nevoie nici de Romanovi, după cum nu avea nevoie nici de Nevski, nici de învingătorii lui Napoleon. Istoria Rusiei trebuia să înceapă cu el.
Prigoana declanșată împotriva bisericii ruse n-a rămas fără ecou. Ea nu s-a bucurat de sprijinul popular, invocat de bolșevici, ci dimpotrivă, a trezit un sentiment de aversiune și groază în rândul maselor. Poporul a privit oripilat cum se desfășoară aceste orori; însă, încetul cu încetul frica inoculată a paralizat societatea. Apoi masele s-au obișnuit cu teroarea bolșevică și au rămas pasive.
Dar clerul?
Clerul a fost paralizat și el de aceeași teamă. Totuși, au existat și voci critice, și au existat și multe jertfe.
Astfel, la un an după preluarea puterii de către clica bolșevică, pe 13 (26) octombrie, 1918, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, P.S. Tihon a trimis un mesaj Sovietului de Comisari ai Poporului, prin care exprima în mod tranșant poziția Bisericii Ortodoxe Ruse față de abuzurile noului regim:
„De un an întreg – scria patriarhul – aveți puterea de stat în mâini, dar râurile de sânge vărsat al fraților noștri, uciși fără milă la apelul vostru, strigă la cer, și ne obligă să vă spunem cuvântul adevărului amar: țara noastră este cucerită, tăiată, dezmembrată, și dați pentru ea tribut Germaniei aurul pe care nu voi l-ați adunat. Deși refuzați să vă apărați patria de dușmanii externi, cu toate acestea, recrutați permanent trupe. Împotriva cui le veți conduce?
Ați divizat tot poporul în tabere care se luptă între ele și l-ați aruncat într-un război fratricid fără precedent… Rusia nu avea nevoie să încheie o pace rușinoasă cu inamicul din afară, ca voi, în cele din urmă să distrugeți pacea din interior. Sunt măcelăriți episcopi, preoți, călugări și călugărițe, care n-au nicio vină… La îndemnul vostru, sunt prădate și luate cu forța pământuri, case, conace, mori, fabrici, vite și hambare…“
Ca să-și atingă scopurile, bolșevicii au creat un plan diabolic pentru discreditarea bisericii. Profitând de haosul și de foametea cruntă apărută în anii Revoluției, foametea creată în mod artificial pentru a ține poporul sub teroare, bolșevicii au arătat cu degetul spre avuțiile bisericii. Din cauza lor, poporul ajunsese la sapă de lemn.
Despre teroarea organizată de Lenin împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse, stă mărturie paragraful de mai jos extras dintr-un document scris de Lenin, la 19 martie 1922, conținând următoarea indicație: „Pentru tovarășul Molotov, pentru membrii Biroului Politic. Strict confidențial. Vă rugăm să nu faceți copii în niciun caz… Lenin.“
Dar iată și paragraful în cauză: „Acum și numai acum, când în unele zone ale foametei se mănâncă oamenii între ei și pe drumuri zac sute, dacă nu mii de cadavre, putem (și, prin urmare, trebuie) să purcedem la confiscarea valorilor bisericii cu cea mai sălbatică și nemiloasă energie, să nu ne oprim în fața nici unei rezistențe de orice fel. Cu orice preț, trebuie să confiscăm proprietățile bisericești cu forța și în cel mai rapid mod prin care să ne asigurăm un fond de câteva sute de milioane de ruble în aur. …Și putem face acest lucru cu succes doar acum. Cu cât mai mulți reprezentanți ai burgheziei reacționare și ai clerului reacționar vom reuși să împușcăm, cu atât va fi mai bine. Este necesar să inoculăm teroare în mase, astfel încât, pentru câteva decenii, nimeni să nu îndrăznească să se gândească la rezistență… Lenin.“
Comunismul a căzut, dar ecourile evenimentelor de atunci tulbură și în aceste zile conștiințele. Căci, sub diferite forme, mult mai sofisticate, se continuă și azi lupta pentru discreditarea bisericii și alungarea „întunericului religios“ din om.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius