Preţul independenţei

[altmariusistoric]

Preţul independenţei: poveştile americanilor care şi-au pierdut banii şi vieţile pentru ca SUA să se rupă de Imperiul Britanic

de Elena Dumitru

http://adevarul.ro/international/statele-unite/sua-1_51d54c27c7b855...

56 de bărbaţi au semnat Declaraţia de Independenţă. Cei mai mulţi dintre ei reprezentau pătura bogată a societăţii. O treime deţinea sclavi. Însă unii dintre ei au făcut sacrificii impresionante pentru ca Statele Unite ale Americii să-şi câştige independenţa de Coroana Britanică.

 În urmă cu 237 de ani, pe 4 iulie 1776, în Congresul American s-au citit pentru prima dată aceste cuvinte.   Considerăm aceste adevăruri evidente prin ele însele, că toţi oamenii sunt creaţi egali, că sunt înzestraţi de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea se numără Viaţa, Libertatea şi căutarea Fericirii. Declaraţia de Independenţă a SUA   Semnăturile a 56 de delegaţi din cele 13 state americane de-atunci apar pe documentul care este acum expus în sediul Arhivelor Naţionale ale SUA, la Washington.   Istoricii sunt însă de acord că documentul semnat pe 4 iulie 1776 în Congres nu este cel păstrat şi expus, care a fost semnat pe parcursul lunii august 1776, după ce textul Declaraţiei a mai suferit unele modificări.    Cei 56 de bărbaţi care au semnat documentul făceau parte din elita înstărită a societăţii. Câţiva dintre ei şi-au pierdut însă averile şi vieţile în lupta pentru ruperea de Imperiul Britanic. „The New York Times” realizează o trecere în revistă a vieţilor a 12 dintre cei 56 de semnatari ai Declaraţiei de Independenţă.   

1. Lyman Hall - Georgia   Originar din Connecticut şi absolvent al Universităţii Yale, Hall a fost preot şi doctor. A plecat în Carolina de Sud şi mai apoi în Georgia. După căderea oraşului Savannah în 1778, domeniul său, aflat în comitatul Liberty de pe coastă, a fost distrus. S-a mutat în nord alături de familie, însă s-au întors în 1782. A fost guvernator al Georgiei o perioadă scurtă, apoi a revenit la medicină.   

2. Richard Stockton - New Jersey   Spre finalul anului 1776, Stockton se grăbea să ajungă acasă, după ce participase la o operaţiune a Armatei Coloniale în New York. Aflase că soldaţii britanici invadaseră New Jersey. A fost capturat de tunicile roşii şi închis în condiţii grele. Eliberat în 1777, cu sănătatea şubredă, şi-a găsit căminul din Princeton jefuit şi parţial distrus de foc. A murit în 1781, cu doar câteva luni înainte de capitularea britanicilor.  

3. Thomas Heyward Jr. - Carolina de Sud   Heyward a fost rănit în 1779 în timp ce ajuta la respingerea ofensivei britanice asupra Insulei Port Royal, care se afla în apropierea casei sale. A fost capturat în 1780 în timpul atacului asupra oraşului Charleston. Următorul an, britanicii i-au prădat casa. În timp ce era închis la St. Augustine, în Florida, soţia i-a murit. La sfârşitul războiului, aproape că a fost ucis după ce a căzut peste bordul vasului cu care era transportat la o altă închisoare, alături de alţi deţinuţi.   

4. Philip Livingston - New York   După bătălia de la Long Island, de pe 27 august 1776, George Washington şi ofiţerii săi s-au reunit în casa lui Livingston din Brooklyn Heights, iar acolo au decis să se retragă. Britanicii i-au confiscat cealaltă casă, din oraş, pe care au folosit-o drept baracă pentru soldaţi, iar casa din Brooklyn a fost capturată şi transformată de tunicile roşii în spital. Livingston a murit în 1778.   

5. Carter Braxton - Vancouver   Descendent al unei familii foarte înstărite, Braxton a împrumutat bani şi a finanţat transporturile navale şi pirateria folosită pentru a ajuta Revoluţia. În timpul războiului, armata britanică i-a distrus majoritatea vaselor şi i-a devastat mai multe dintre plantaţii. Afundat în datorii, a fost forţat să-şi părăsească domeniul pe care-l mai deţinea la Chericoke în 1786 şi s-a mutat într-o casă modestă în Richmont.   

6. Eduard Rutledge - Carolina de Sud   Rutledge a fost cel mai tânăr dintre semnatarii Declaraţiei de Independenţă. Avea 26 de ani şi, precum Heyward, a participat la respingerea ofensivei britanice de la Port Royal Island şi a fost capturat în timpul atacului de la Charleston. A fost ţinut prizonier la St. Augustine până în 1781 şi a fost eliberat cu câteva luni înainte de lupta de la Yorktown.   

7. George Walton - Georgia   Rămas orfan şi crescut de un unchi, Walton a studiat Dreptul şi s-a implicat în politică din tinereţe. A devenit colonel al forţelor miliţieneşti din Georgia şi a fost rănit şi capturat în timpul asediului asupra oraşului Savannah, la sfârşitul anului 1778. A fost închis până în septembrie 1779, când a fost eliberat la schimb pentru un căpitan britanic.   

8. Arthur Middleton - Carolina de Sud   Middleton s-a născut în una dintre cele mai bogate familii din Carolina de Sud. Tatăl său deţinea  terenuri cu suprafaţa de peste 200.000 de metri pătraţi şi aproximativ 800 de sclavi. În timpul asedierii oraşului Charleston, a fost capturat alături de Rutledge şi Heyward. Închis la St. Augustine până în iulie 1781, s-a dedicat reconstruirii domeniului familiei sale, care fusese distrus de armata britanică.   

9. Thomas McKean - Delaware   Un participant activ la dezbaterea privind Declaraţia, McKean se afla în serviciul miliţiei în august 1776, atunci când cei mai mulţi dintre ceilalţi 56 semnau Declaraţia de Independenţă. Astfel, el a fost ultimul care a semnat. El şi familia lui au fost forţaţi să se mute de mai multe ori din cauza războiului.   

10. Francis Lewis - New York   Născut la Wales şi rămas orfan la o vârstă fragedă, Lewis a ajuns la New York în 1730 şi a devenit negustor, furnizând îmbrăcăminte britanicilor în timpul Războiului de Şapte Ani. După bătălia de la Brooklyn din august 1776, trupele britanice i-au devastat casa care se afla unde este acum cartierul Queens şi i-au luat soţia prizonieră. A fost eliberată apoi şi şi-a regăsit soţul la Philadelphia, dar a murit prematur după ce s-a îmbolnăvit în închisoare.   

11. John Hart - New Jersey   La trei luni după ce a semnat Declaraţia de Independenţă, soţia sa a murit. Apoi, Hart a fost forţat să se ascundă în păduri în timp ce armata britanică şi soldaţii hessieni (mercenari germani) i-au distrus ferma şi morile, aflate lângă Hopewell Township. După victoriile-cheie ale americanilor de la Princeton şi de la Trenton, s-a întors acasă. În 1778, a invitat trupele lui George Washington să se folosească de ferma lui ca tabără înainte de lupta de la Manmouth. A murit din cauza unor probleme de sănătate în 1779.   

12. Thomas Nelson Jr. - Vancouver   Un bogat patron de plantaţie şi negustor, care deţinea în jur de 400 de sclavi, Nelson s-a îmbolnăvit după ce a semnat Declaraţia. A condus forţele de miliţie din Virginia la asediul din Yorktown, unde se spune că a dat ordin ca propriul său conac să fie lovit de obuze atunci când a aflat că soldaţii britanicii mai au puţin şi o capturează. Tot mai bolnav şi rămas fără bani, nu şi-a mai putut repara casa, care face acum parte din patrimoniul cultural al Statelor Unite.   

Citeste mai mult: adev.ro/mpeqil