Foto: 123rf“Presiunea hidroenergetică asupra râurilor din Europa” este primul studiu care inventariază construcțiile hidroegergetice de pe continent.
Ce se arată în studiu
Sectorul hidroenergetic este în plină expansiune la nivel mondial. Europa nu face excepție de la această tendință, chiar dacă cea mai mare parte a potențialului hidroenergetic de pe continent a fost deja valorificat.
Prezența construcțiilor hidroenergetice pe râurile europene este masivă: inventarul dezvăluie un total de 30.172 de baraje hidroenergetice în Europa. Dintre acestea, 21.387 există deja, 8.507 sunt planificate să fie construite, iar 278 sunt deja în construcție.
Cele mai multe sunt microhidrocentrale, dar care au un impact ecologic mare, deoarece sunt numeroase și perturbă continuitatea râului, contribuind în același timp doar la o mică producție de energie electrică.
În Portugalia, țările din Balcani, unele țări din Europa de Est și Turcia, numărul de hidrocentrale de dimnesiuni mari crește în fiecare an, în timp ce microhidrocentralele se dezvoltă mult în Norvegia și Scoția. Cea mai dinamică dezvoltare se regăsește în Balcani, în Turcia și în unele țări din Europa de Est.
Ariile protejate nu sunt ocolite nici ele: 21% (6.409) din hidrocentralele din Europa sunt situate în arii protejate, cu 3.936 existente, 2.396 planificate și 77 aflate în construcție. Acestea exercită o presiune mare asupra biodiversității.
Hidrocentralele nu produc mereu energie verde
“Barajele hidroenergetice distrug râurile și mediul înconjurător, contribuind serios la pierderea biodiversității, în special a speciilor de apă dulce”, se arată într-un comunicat al WWF România. “Hidrocentralele schimbă fluxul natural al unui râu, blochează rutele de migrație ale peștilor – care afectează stocurile de pește și supraviețuirea speciilor vulnerabile – și captează sedimente care protejează malurile și zonele umede împotriva inundațiilor și creșterii nivelului mării”.
Râuri sănătoase până în 2027
În conformitate cu Directiva Cadru privind Apa a UE (DCA), statele membre trebuie să se asigure că toate râurile sunt sănătoase până în 2027. Barajele hidroenergetice reprezintă un obstacol major pentru atingerea acestei ținte. Mai sunt 7 ani și, la nivel european, 60% din râuri nu sunt încă sănătoase.
Impactul DCA a fost redus prin modul slab în care a fost pusă în aplicare, prin verificările și controalele slabe și prin abuzul de excepții, adesea în beneficiul agriculturii și industriei nesustenabile. Noile proiecte hidroenergetice sunt adesea construite indiferent de principiul de nedeteriorare din lege, fără a se solicita excepții de la aplicarea obiectivelor DCA – chiar și atunci când există dovezi că hidrocentrala ar degrada și mai mult sănătatea râurilor.
Ce se întâmplă în România
Reprezentanții WWF spun că “în România, Hidroelectrica, principalul producător și furnizor de energie din România a început un proiect hidroenergetic complex pe râul Jiu, cu autorizații obținute înainte ca România să fie stat membru UE, continuând timp de 14 ani fără să respecte legislația europeană. Proiectul ar fi urmat să capteze 85% din debitul Jiului pe toată lungimea Defileului, dar cazul a fost documentat de WWF și oprit în instanță de ONG-urile de mediu în 2017. Hidroelectrica a reluat în august 2019 demersurile pentru acest proiect care, deși sistat în prezent, nu este abandonat definitiv.
Un alt râu, Răstolița, riscă să fie distrus complet din cauza unui proiect hidroenergetic amplu al aceluiași investitor: în amonte de baraj cursul său ar fi înlocuit cu un lac de acumulare, iar în aval ar fi secat. Alte două râuri ar fi captate, iar apa din acumulare ar fi derivată prin munte printr-o conductă de 8,5 km până la centrală, de unde ajunge direct în râul Mureș. Proiectul nu respectă legislația europeană care protejează natura și apa – Directiva Habitate și Directiva Cadru privind Apa, și prevede un debit minim de apă, doar strictul necesar pentru nevoile umane”.
„Populațiile de specii de apă dulce scad de două ori mai repede față de speciile terestre sau marine – iar barajele hidroenergetice reprezintă o presiune majoră. Europa are un instrument juridic puternic, Directiva Cadru Apă a UE, dar aplicarea de către Comisia Europeană este slabă, iar punerea în aplicare de către statele membre este și mai slabă.
UE nu poate pretinde că își concentrează eforturile pentru biodiversitate fără să includă acest instrument ecologic cheie în Pactul Verde European. Trebuie să investească în implementare și control, să oprească abuzul de excepții de la DCA și să spună nu creșterii numărului de construcții hidroenergetice în Europa”, spune Andreas Baumüller, Coordonatorul departamentului de Resurse naturale la Biroul de politici publice al WWF.
Surse: WWF România, studiul citat
Foto: 123rf
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius