Preoţi înmormântaţi în Iaşi (I)*

[altmariustotal catolic]

Este luna noiembrie, lună în care ne orientăm spre cei care au trecut la cele veşnice: rude, prieteni, cunoscuţi, care într-un fel sau altul şi-au lăsat amprenta peste viaţa noastră.

Printre cei care ne-au influenţat viaţa sunt şi păstorii, aceia care au predicat evanghelia şi au modelat comunităţile în care am crescut sau în care trăim. Au trecut discret la Domnul, au fost înmormântaţi în biserici sau în cimitire... Cei mai vechi au fost daţi uitării, iar altora nici măcar nu le mai ştim mormântul.

Cu intenţia de a recupera memoria lor, mi-am propus să-i descopăr pe aceia care au fost înmormântaţi în Iaşi. Mai întâi m-am îndreptat spre cimitirul "Eternitatea", rămânând pentru viitor să notez câte ceva şi despre cei înmormântaţi în catedrală sau în cimitirele din jurul catedralei şi de la Seminar. Date mai amănunţite şi imagini mai multe vor apărea în "Almanahul Presa Bună 2011".

Era a doua zi după sărbătoarea Sfântului Francisc din Assisi din 2010, când împreună cu pr. Iosif Dorcu şi cu dl Eduard Lisacoschi am pornit spre cimitirul "Eternitatea", cu gândul de a identifica mormântul celor 18 preoţi pe care i-am găsit în registrele parohiale. Am trecut pe lângă capela maicilor "Notre Dame de Sion" (construită în anul 1898) şi ne-am îndreptat pe alee spre cavoul preoţilor. În cavoul, cumpărat de părinţii Iosif Simon şi Gaşpar Bachmeier, "executat, după cum se notează, Carpan D-tru", aşteaptă învierea de apoi patru preoţi. Primul este pr. Carmil Tocănel (27 noiembrie 1907 - 10 ianuarie 1973). În partea laterală a cavoului este placa de marmură, care notează sub fotografia lui: "Înflăcărat apostol şi devotat slujitor al altarului, sprijinitor al celor umili şi nevoiaşi, eminent profesor la Institutul Teologic Iaşi, strălucit compozitor, dirijor al corului catedralei catolice Iaşi, a înălţat sufletele credincioşilor, dăruindu-şi întreaga viaţă pentru mântuirea lor. Să se odihnească în pace!". După anul 1990, rudele au dorit să-i ducă rămăşiţele la Barticeşti, locul de naştere. Au renunţat la idee, când au descoperit că trupul neînsufleţit nu era putrezit.

Al doilea înmormântat în cavou este pr. Ioan Jicmon (27 martie 1915 - 27 iunie 1980). Sub fotografie este scris: "Suflet generos şi nobil, a răspuns cu iubire la chemarea Domnului, dedicându-se plin de zel sufletelor "în drum spre veşnicie", eminent şi distins profesor al Institutului Teologic din Iaşi şi, în calitate de părinte spiritual al viitorilor preoţi, şi-a găsit bucuria în rugăciune şi meditaţie, în cărţi şi în scrieri. Preoţii şi credincioşii se înclină cu respect şi pioasă aducere aminte în faţa chipului său luminos. Să se odihnească în pace!".

Al treilea este pr. dr. Gaşpar Bachmeier (13 noiembrie 1909 - 9 iulie 1971). Are cruce din piatră în capătul zonei îngrădite a cavoului, în partea de sud. Undeva jos, în dreapta, este notat: "Acest monument, pios omagiu din partea Arhidiecezei de Bucureşti". Pe crucea de piatră, sub fotografia părintelui, încă se mai poate descifra scrisul: "Pios slujitor al altarului, distins profesor, paroh de Iaşi şi prorector al Institutului Teologic. Cu frica lui Dumnezeu şi dragoste faţă de oameni. A sădit în sufletele elevilor şi credincioşilor dragoste şi credinţă. Suflet blând, mereu deschis pentru nevoile aproapelui. Odihnească-se în pace!".

În cavou este şi placa de marmură a pr. Gheorghe Vameşiu (6 februarie 1912 - 16 februarie 1992). Cavoul fiind încuiat, prin geam i-am putut citi doar numele.

Undeva, aproape de cavou, în partea de est, dl Lisacoschi ne arată mormântul îngrădit cu un gărduţ de fier al pr. Francisc Habeni, SJ. Din fotografia cu barbă mare ne priveşte cu blândeţe "întâiul rector al Seminarului Catolic din Iaşi, născut la 19 septembrie 1820, decedat la 7/19 august 1894. Elevii recunoscători". Placa de marmură, făcută de Scutari, e aplicată pe crucea de piatră. De la jumătate, crucea este ruptă. Dl Lisacoschi ridică jumătatea de sus, din fier, şi o aşază deasupra pentru a o putea fotografia. O mică placă de marmură ne arată că tot acolo este înmormântat "Andrişcă Petru, seminarist" (1913 - 31 martie 1929). Registrele parohiale arată că era din Oituz-Grozeşti, a murit de meningită-tuberculoză, fiind înmormântat la 2 aprilie 1929 de pr. Ulivi, rector, pr. A. Gabor şi pr. Dumitru Romila, paroh. În apropiere este un alt fost seminarist înmormântat: Cojocaru Ion (13 decembrie 1941 - 13 ianuarie 1972).

Un alt loc îngrădit, în care încap două sau trei morminte, este în părăsire. Bucăţi din crucile căzute au fost acoperite cu pământ. Poate că aici este vreunul dintre preoţii pe care nu am reuşit să-i găsim: Bartolomeu Chwata, SJ, decedat la 10 noiembrie 1890 (primul preot catolic înmormântat în "Eternitatea") sau Alois Gheorghe Boacă, decedat la 7 august 1894.

Ne îndreptăm spre mormântul pr. Petru Martinescu. Se află spre capela maicilor, în spate, aproape de aleea paralelă cu aceea care duce spre cavoul preoţilor. Este într-un cavou împreună cu rudele. Pe placa de marmură din stânga, aplicată aproape de baza crucii, alături de fotografie, este numele şi o rugăciune: "Preot Petru Amartinesei, născut: 25 ianuarie 1915, decedat: 19 mai 1998. Lumina cea veşnică dă-i-o lui, Doamne, şi lumina cea fără de sfârşit să-i strălucească lui!".

Trecem în parcela din faţa capelei. Mai sus, mergem pe o cărare vreo 150 m. În dreapta, la umbra unui nuc, în apropiere de un pin, este mormântul îngrădit al pr. Friedrich. Pe un monument de granit negru, "donat de Arhiepiscopia Rom-Cat. Buc.", sub fotografie, este notat: "Pentru mine viaţa este Cristos, iar moartea un câştig (Efes I,21). Preot profesor Rafael Friedrich, născut: 13 ian. 1914, la Colelia; hirotonit preot la 29 iunie 1939, Buc.; adormit întru Domnul la 11 mai 1969, la Iaşi. Să se odihnească în pace!".

Lângă pr. Friedrich, după un mormânt, este "Monseniorul Dumitru Romila, * 13 mai 1897, ? 23 I 1965. Requiescat in pace!". Placa de marmură, pe care se află şi fotografia părintelui cu beret, e aplicată pe o cruce de fier. Lipită de cruce, cu faţa spre capelă, este o statuie a Maicii Domnului aşezată pe un soclu pe care scrie Ave Maria. Cele două morminte din urmă par îngrijite, curate, cu flori sădite în interiorul gărduţului de fier.

Pornim în sus, aproape de aleea care merge perpendicular pe cea dinspre capela preoţilor. Întâlnim o cruce din granit negru. La bază, sub fotografie: "Hic iacet episcopus dr. Marcus Glaser: 1880-1950. Requiescat in pace!". Deasupra mormântului, înconjurat cu un gard de ciment şi bare de fier, sunt flori, iar în partea opusă crucii străjuieşte un mic pin. În partea dinspre vale este mormântul preotului "Orestes Tuşinschi, parochus Iassiensis: * 6.VIII.1898 - 12.III.1954. Requiescat in pace!". Pe mormânt, lângă crucea mare din piatră, a crescut un pin mare. Mormântul este îngrădit la fel ca acela al episcopului. (va urma)

* Articol publicat în revista "Lumina creştinului", 11/2010

* * *

Preoţi înmormântaţi în Iaşi (II)**

Undeva înspre aleea care duce spre ieşire din cimitir, aproape în dreptul mormântului pr. Friedrich, pr. Dorcu ne arată un monument înalt care are în vârf vulturul cu crucea în cioc. Ne apropiem şi citim că este "ridicat din iniţiativa Comitetului Catolic: I. Opsineschi, R. Maier, F. Abălăoaie, A. Cozoroc, L. Hohotnitchi, cu concursul cetăţenilor ieşeni". În faţă este notat: "În memoria eroilor români catolici din Iaşi, morţi pentru făurirea României mari în anii 1916-1920. Numele eroilor: Francisc Dumitrovici, cap., ctg. 1915, R. 13 I; Antavis Emil; Petru Dombroschi, sold., ctg. 1913; B. Rivalet, loct., R. 77; Fr. Bradler, sold., ctg. 1909, R. 53; I. Massari, R. 1915, R. 13". În lateral reuşim cu greu să descifrăm: "Baciu Petru, serg. ? 1917; Iacob Carmil, sold. † 1917, seminarişti infirmieri în Spitalul Mobil de Ecsantimatici N. 7 Galata. Rugaţi-vă pentru dânşii". Cei doi seminarişti au fost înmormântaţi în parcela catolică, dar nu mai ştie nimeni unde anume. Carmil Iacob era din Răchiteni, a decedat la 22 martie 1917 şi a fost înmormântat la 24 martie. Registrul parohial notează "în timp ce îngrijea de alţi bolnavi în spitalul din Galata ca infirmier s-a molipsit de tifos exantematic". Petru Baciu era din Mogoşeşti-Siret, fiul lui Ioan şi al Varvarei, 23 de ani. A decedat la 12 noiembrie 1917 şi a fost înmormântat la 14 noiembrie. Lumina creştinului din anul 1919 notează că au fost înmormântaţi unul lângă altul, amândoi în apropierea mormântului preotului francez Arthur Dennetie/re, "răpus tot la spitalul Galata de tifos exantematic în ziua de 3 martie 1917". Din registrul parohial rezultă că pr. Arthur a murit la 2 martie 1917, în vârstă de 37 de ani, după ce contractase boala de la bolnavii pe care-i îngrijea; a fost înmormântat la 5 martie.

Mormântul pr. Iosif Schurgoth se află în rândul doi, la jumătatea drumului, pe partea stângă a aleii care duce de la capela maicilor spre cavoul preoţilor. Este înmormântat alături de rudele sale. Aproape de baza crucii, pe o placă de marmură, lângă fotografie, este notat: "Preot Iosef Schurgoth, decan de Iaşi şi Suceava: * 15.III. 1905 - † 27.IX. 1986".

Am încercat să găsim şi mormintele celorlalţi preoţi: Bartolomeu Chwala, Alois Gheorghe Boacă, Diomide Ulivi, Anton Gabor, Alfons Weber, Petru Pal. N-am reuşit. Mai apoi am înţeles de la un administrator al cimitirului că în locul unora dintre morminte (seminariştii, părintele francez, pr. Gh. Boacă) au construit alţii cavouri. Dl Lisacoschi ne spune că a făcut întâia sfântă Împărtăşanie cu pr. Alfons Weber. Stătea mult la spovezi. Din cauza frigului i-au degerat degetele de la picioare, pe care medicii i le-au tăiat. Moartea i s-a datorat cangrenei.

Despre pr. Petru Pal (24 iulie 1872 - 31 ianuarie 1943) ştiam din alte descrieri că are o cruce simplă, mormântul este înconjurat cu gărduţ şi se află pe partea stângă, cam la jumătatea aleii care urcă de la capela surorilor la cavoul preoţilor. A fost dezgropat şi reînhumat la Pildeşti la 3 aprilie 1994.

Am plecat la Găureni, lângă Miroslava, să găsim mormântul pr. Anton Romila (24 august 1894 - 14 decembrie 1950). Pe drum, dl Lisacoschi ne povesteşte cum pr. Romila avea o învoire specială din partea episcopului, din cauza sănătăţii, să stea la Găureni împreună cu sora lui. Era profesor la Seminar şi administrator al bunurilor episcopiei. Avea o moară la bariera Păcurari, aproape de fostul post de Poliţie, la ieşirea din Iaşi. În fiecare dimineaţă mergea pe jos, pornea moara, ajungea la Seminar pentru a preda lecţiile şi apoi făcea calea întoarsă pe acelaşi traseu. La începutul lui decembrie 1943, pe o iarnă grea cu multă zăpadă, a fost trimis de pr. Asaftei să vadă ce mai este cu el. L-a găsit bine, dar apoi, după două săptămâni a murit. Dl Lisacoschi a participat la înmormântare împreună cu pr. Dumitru Romila şi pr. Andrei Asaftei. Ajunşi la Găureni, am căutat cimitirul, care este în jurul bisericii ortodoxe. Descoperim un loc lângă biserică îngrădit cu stâlpi de ciment şi lanţuri. Pe o tablă legată de o cruce reuşim să descifrăm "Romila Ion". Cu siguranţă, era mormântul familiei. De mulţi ani cred că nu a mai fost nimeni la acest mormânt. Primim apoi confirmarea de la o femeie în vârstă, care l-a cunoscut ca "un om bun şi persoană de vază", că acolo era şi mormântului părintelui. Aceeaşi femeie ne povesteşte cum părintele avea moară, făbricuţă de cărămidă şi alta de săpun. Casa mare pe care o avea a fost dărâmată. Pe pământul, care se întinde de la şcoală la biserică, stă acum altcineva. Nimeni dintre rude nu s-a mai interesat după anul 1990 de acel teren. Plecăm cu sentimentul că acest preot a fost uitat. Ne rugăm în gând ca Dumnezeu să nu-l uite.

În drum spre casă, trecem pe la Corneşti (comuna Miroslava) cu gândul de a descoperi mormintele italienilor catolici care, conform registrelor parohiei, au fost înmormântaţi aici în perioada 1884-1888. Găsim biserica ortodoxă şi cimitirul nou în care nu era nici un nume de italian. În cele din urmă înţelegem că cimitirul vechi era în jurul bisericii care între timp a fost nivelat. Câteva persoane de la arheologie prezente pentru cercetări la biserică ne confirmă că proprietarul Constantin Anghel a adus italieni pe pământurile sale la sfârşitul secolului al XIX-lea.

În ziua de 12 octombrie 2010 merg din nou în "Eternitatea" cu pr. Iosif Doboş, fost paroh şi decan de Iaşi. Sfinţia sa susţine că ştie unde se află mormântul pr. Anton Gabor. În cimitir, între mormântul episcopului Glaser şi cavoul preoţilor, aproape de alee, îl găseşte cu uşurinţă. De fapt sunt trei morminte înconjurate cu un gărduţ de fier din care o parte a fost furată: Mons. Diomide Ulivi (16 februarie 1872 - 16 decembrie 1931), pr. Alfons Weber (1878 - 19 septembrie 1940) şi Mons. Anton Gabor (6 iunie 1883 - 19 februarie 1936). Pe plăcile de marmură de-abia se mai poate descifra numele, iar la pr. Weber, partea de jos a plăcii lipseşte. Pe mormânt au crescut pini răsfiraţi.

Au mai rămas preoţii înmormântaţi în catedrala "Adormirea Maicii Domnului". Din documente şi din registre rezultă că ar fi 15. Unii au fost reînhumaţi din cimitirul de la Seminar sau din alte cimitire. Cu siguranţă, reparaţiile care se preconizează la catedrală vor dezvălui ceea ce se află sub prezbiter şi pe lângă ziduri. Cei 15 sunt: pr. Francisc Anton Tasso de Savona († 5 martie 1765, Răchiteni, transferat la Iaşi la 30 iunie 1813), pr. Claudiu Gavet Sabaudus de Camberiaco († 2 august (??) 1766), pr. Fidel Rocchi Mutinensis († 8 septembrie 1795), pr. Iosif Borioli († 23 ianuarie 1803 (??)), ep. Iosif Bonaventura Berardi († 20 aprilie 1818), ep. Bonaventura Zabberoni († 30 iulie 1826), pr. Mathia Radislowicz († 16 ianuarie 1829), pr. Alois Landi († 22 ianuarie 1829), pr. Ştefan Iannucci († 3 februarie 1830), pr. Dominic Brocani († 30 mai 1839), ep. Paul Sardi († 28 octombrie / 9 noiembrie 1848), pr. Dominic Bonaventura Bartozzetti († 16/28 august 1872), ep. Iosif Salandari († 17/29 decembrie 1873), ep. Nicolae-Iosif Camilli († 30 decembrie 1915), ep. Mihai Robu († 27 septembrie 1944, Finiş, reînhumat în catedrală la 3 martie 1964).

** Articol publicat în revista "Lumina creştinului", 2/2011.

Pr. Cornel Cadar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: Preoţi înmormântaţi în Iaşi